Din fericire, chiar dacă mâna lui Cheng Che era sprijinită de peretele de lângă Zhou Zhou, brațele lui erau relativ lungi. A păstrat o anumită distanță între ei. Altfel, dacă Zhou Zhou s-ar fi apropiat prea mult și ar fi simțit de aproape feromonii lui Cheng Che, probabil că ar fi sfârșit prin a spune totul într-o stare de delir. Nici măcar inhibitorii nu l-ar fi putut salva atunci.

– Chiar ai caninii ăia mici, nu-i așa?

Zhou Zhou a încercat să îl împiedice pe Cheng Che să își amintească remarca sa anterioară despre mușcarea glandei. El a vorbit cu seriozitate:

– S-a întâmplat… poate… poate… posibil să fi văzut o dată din întâmplare. Poate că ochii mei mi-au jucat feste. S-ar putea să-mi amintesc greșit.

– Chiar le am, Cheng Che și-a coborât privirea pentru a se uita la Zhou Zhou. Apoi și-a întins cealaltă mână în jurul gâtului lui Zhou Zhou, descheindu-i câțiva nasturi de la gulerul cămășii și atingându-i direct glanda de pe ceafă. El a șoptit:

– Dacă vrei să-i încerci, poți.

Degetele ușor reci, cu un strop de feromoni, apăsate direct pe glandă l-au determinat pe Zhou Zhou să tresară. Dintr-o dată, a înțeles ce înseamnă ca sângele cuiva să fiarbă.

Deși putea fi considerată o hărțuire sexuală pentru un Alfa să atingă glanda unui Omega fără consimțământ, Zhou Zhou era mai mult decât dispus! Își dorea ca Cheng Che să își folosească micii canini pentru a-i mușca glanda chiar acum! La urma urmei, identitatea lui exterioară era cea a unui Alfa. Nu avea niciun motiv să reacționeze violent doar pentru că Cheng Che îi atingea glanda. Altfel, ce fel de Alfa era el?

Așa a gândit el. Dar trupul său a reacționat mai repede decât gândurile sale. Zhou Zhou a apucat instinctiv mâna lui Cheng Che. Vocea îi era nesigură în timp ce se forța să spună:

– Ce faci? Și eu sunt un Alfa. Acest lucru nu este acceptabil.

Ochii lui Cheng Che erau la fel de adânci ca cerneala, fără să dezvăluie nicio emoție. Mâna lui era ținută de palma moale și caldă a lui Zhou Zhou. Aproape că putea simți vârful degetelor lui Zhou Zhou tremurând.

– De ce nu ai nicio urmă de miros de feromoni pe tine? a întrebat brusc Cheng Che.

Deși școala avea reglementări prin care le cerea ca Alfa să își controleze strict feromonii în campus, fiecare Alfa emitea în mod natural un parfum de feromoni unic. Ar fi într-adevăr anormal dacă nu ar exista niciun miros.

Desigur, Zhou Zhou nu putea menționa că folosea inhibitori pentru a-și controla feromonii. Așa că a venit cu un motiv inventat:

– O, este pentru că eu… ăă… după școală, ies cu prieteni. Unul dintre ei este un Omega. Mi-e teamă că ar putea avea un impact. Așa că port o brățară izolatoare de înaltă calitate…

Cuvântul “brățară” nici nu ieșise complet din gura lui Zhou Zhou când și-a amintit brusc. “La naiba! Am uitat să o aduc!” Încheietura lui era goală!

Privirea lui Cheng Che a căzut pe încheietura goală a lui Zhou Zhou. Implicația era evidentă.

– O, nu… este o brățară de gleznă, a spus Zhou Zhou repede o altă scuză.

– Mă incomodează la încheietura mâinii. Așa că am cumpărat una mai mare pe care să o port pe gleznă. Vrei să vezi? Trebuie doar să-mi trag șoseta un pic în jos și vei putea vedea…

În timp ce spunea asta, chiar s-a aplecat ca și cum ar fi vrut să își tragă jos şoseta. Se gândea că Cheng Che nu ar vrea să îi vadă glezna, aşa e? E prea nerezonabil.

– Vreau să văd, a spus Cheng Che.

O, Doamne, Zhou Zhou simțea că ar putea muri în mâinile lui Cheng Che azi.

Era pe cale să vină cu o altă scuză, poate ceva de genul: “Îmi miros picioarele, așa că hai să uităm de asta azi. O să-ți arăt data viitoare”, când clopoţelul care semnala începerea orei a sunat în sfârșit.

– O, trebuie să merg la ore. Este o coincidență, nu-i așa? Atunci mă voi întoarce în clasă. Pa, pa!

Zhou Zhou s-a grăbit înapoi în clasă, fără să îndrăznească să mai arunce o privire la Cheng Che.

Nici măcar nu știa de ce s-a întâmplat asta. Nu vorbise cu adevărat cu Cheng Che înainte. Cel mult, îl recunoscuse doar ca pe un coleg de la același etaj. Cine ar fi crezut că azi, când îl bârfea pe Cheng Che pe la spate, va fi auzit!

Yu Yang e de vină! Ar trebui să fie spânzurat!

Cheng Che și-a întors ușor capul, urmărind figura fugară a lui Zhou Zhou. O urmă de amuzament a apărut pe fața lui de obicei rece. Apoi, acel amuzament s-a adâncit. Și-a curbat buzele într-un zâmbet, dezvăluind acei canini mici.