În timp ce Kouki se străduia să deturneze conversația, o voce gravă și impunătoare a spart atmosfera apăsătoare.

– Aici erai, mamă!

Proprietarul vocii autoritare era un bărbat deosebit de chipeș, îmbrăcat elegant într-un frac negru, care stătea chiar în spatele mamei lui Kouki, . Era cu un cap mai înalt decât ea, deși ea purta tocuri. Părul său gri-maroniu era dat pe spate într-un stil elegant, dezvăluind o frunte înaltă, un nas nobil, sprâncene fin conturate și ochi de culoare deschisă sub ele. Buzele sale subțiri și ferme și trăsăturile impecabile se îmbinau într-un chip atât de perfect rafinat, încât avea un aer intimidant.

Când a ajuns, expresia rigidă a lui Kouki s-a înmuiat și a strigat:

– Nii-san*!

Dar înainte ca şi Kouki să poată vorbi, Amane își dăduse deja seama cine era omul.

Shutou Keiki, fiul cel mare și actualul șef al familiei Shutou. În calitate de director al conglomeratului Shutou, era cunoscut pentru deciziile dure pe care nu ezita să le ia, de unde și porecla dramatică din presă — “Împăratul de Gheață”. Văzându-l în persoană, era ușor de înțeles de ce.

– Keiki, s-a întâmplat ceva?

Expresia mamei lui Kouki s-a înmuiat și ea ușor – probabil mândră de fiul ei cel mare – în timp ce întreba.

– Tata te caută. Vrea să te prezinte unor oaspeți din străinătate.

– O, chiar așa? Ei bine, atunci, scuzaţi-mă.

Fără să se uite măcar la Amane, s-a întors pe călcâie. Tocurile ei înalte au pocnit puternic pe podea în timp ce se îndepărta. Kouki a privit-o plecând pentru o clipă, apoi a suspinat, vârându-și un deget în guler și expirând puternic.

– S-a întâmplat ceva, Kouki? a întrebat Keiki, observând disconfortul fratelui său mai mic.

Kouki a schițat un mic zâmbet ironic.

– Nu, nimic… Mulțumesc că ai venit să o iei pe mama.

Keiki a ridicat o sprânceană, semn că înțelegea cât de greu era să te înțelegi cu mama lor. Se pare că frații împărtășeau o înțelegere tacită privind dificultatea relației cu ea.

După ce își salvase fratele, chiar și fără să vrea, Keiki își îndreptă privirea către Amane:

– Și el cine este?

– El este Honjou Amane. Partenerul meu,

 Partenera mea”, a spus Kouki cu o notă de mândrie, determinându-l pe Amane să simtă un amestec de emoții.

Auzind asta, Keiki a mormăit enigmatic:

– Deci, tu ești acela… și și-a întins mâna dreaptă spre Amane.

– Încântat de cunoștință. Sunt fratele mai mare al lui Kouki. Am auzit multe despre tine. Se pare că te apreciază mult.

O altă strângere de mână.

(Ce este cu Alfa și strângerile de mână?)

În sinea lui, Amane își pocni limba. Dar îi datora lui Keiki o favoare în legătură cu situația Kourogi, iar în comparație cu mama lor, Keiki era mult mai amabil.

– Eu sunt Honjou. Vă mulțumesc pentru ajutorul acordat în această problemă, spuse Amane, întărindu-se în timp ce lua mâna oferită, dându-i o scurtă și ușoară strângere înainte de a-i da drumul.

La fel ca în cazul croitorului Mizutani, nu s-a întâmplat nimic nici între el și Keiki.

Amane fusese ușor îngrijorat că ceva s-ar putea întâmpla, având în vedere că şi Keiki, ca și Kouki, era de asemenea un Alfa din familia Shutou. Dar, nu s-a produs niciun răspuns la căldură.

Acest lucru era definitiv acum. Trebuia să recunoască. Kouki era o persoană specială pentru el.

– Cum se descurcă fratele meu la serviciu? Sper că nu ți-a dat bătăi de cap, întrebă Keiki, rupând firul gândurilor lui Amane.

– A… se descurcă bine. E harnic și foarte capabil, a răspuns Amane.

Ochii lui Kouki s-au mărit surprinși. Și după o scurtă pauză, un zâmbet fericit i s-a răspândit pe față. Arăta ca și cum era pe punctul de a da din coadă dacă ar fi avut una.

– Înțeleg, a spus Keiki, dând din cap în timp ce propria lui expresie se înmuia. Frumusețea lui rece, ca de statuie, părea să capete o căldură mai umană.

– Ca să fiu sincer, părinții noștri încă nu s-au împăcat cu ideea ca i să devină Kouk detectiv. Ideal ar fi ca el să părăsească poliția și să preia afacerea familiei. Le înțeleg sentimentele. Dar vreau să sprijin dorințele fratelui meu. Cu toate astea, nu sunt expert în poliție. Din ceea ce am auzit de la Kouki, ești un detectiv foarte priceput. Te rog să-l îndrumi și să ai grijă de el.

Se părea că până și faimosul “Împărat de Gheață” se înmuia când era vorba de fratele său mai mic.

Poate că şi Keiki, legat de responsabilitatea de a purta moștenirea familiei, dorea ca şi Kouki să trăiască liber în locul lui. Keiki nu a avut nici măcar libertatea de a-și alege propriul partener de căsătorie.

– Apropo, se pare că omul acela nu a apărut încă, a remarcat Keiki.

– Da, chiar dacă te-ai dat peste cap să mă ajuți, a răspuns Kouki.

– Nu se știe niciodată. Acest eveniment va continua după miezul nopții, a spus Keiki cu o ușoară încruntare.

În acel moment, un bărbat care părea a fi secretarul său s-a apropiat și i-a șoptit ceva la ureche.

– Am înțeles, a spus Keiki dând ușor din cap, apoi s-a uitat la fratele său.

– Sper să-ți atingi scopul în seara asta.

– Mulțumesc, nii-san, a răspuns Kouki.

Keiki a pus o mână fermă pe umărul lui Kouki înainte de a pleca împreună cu secretarul său. De îndată ce a făcut câțiva pași, o mulțime de invitați s-au strâns în jurul lui, formând o barieră de oameni în jurul vedetei petrecerii. Amane l-a privit pe “Împăratul de gheață” navigând fără efort prin mulțime pentru o vreme, înainte ca şi Kouki să se întoarcă spre el și să-și ceară scuze.

– Îmi pare rău.

– Pentru ce?

– Comportamentul nepoliticos al mamei mele…

Amane s-a întors cu fața la Kouki și a respins scuzele cu un:

– Nu e mare lucru.

Sigur, era enervat la momentul respectiv, dar acum era în trecut. Să poarte ciudă pe cineva pe care probabil că nu-l va mai întâlni niciodată, era o pierdere de timp.

– Oricum, spune-mi mai multe despre ceea ce ai spus mai devreme.

– Mai devreme? a întrebat Kouki, momentan confuz.

Nu înțelese imediat la ce se referea Amane pentru că mintea lui era în altă parte.

Deși Amane spusese: “Nu e mare lucru”, Kouki nu putea să uite comportamentul mamei lui. Fusese de-a dreptul jignitor. Să nu placi polițiștii era una. Dar să fii atât de ostil, mai ales când ești atât de strict cu bunele maniere, era inacceptabil.

Dacă Keiki n-ar fi venit să o ia atunci, probabil că ar fi izbucnit o ceartă serioasă, în văzul tuturor.

“Să fiu sincer, părinții noștri încă nu s-au împăcat cu ideea că a devenit Kouki detectiv.”

Cuvintele lui Keiki îi răsunau din nou în minte.

– // –

*Nii-san – este un cuvânt japonez de politețe pentru a se adresa unui frate mai mare sau unui bărbat superior în vârstă. Este o formă de respect și este folosit în mod frecvent în special în anime și manga.