Ye Nanshan și ceilalți au petrecut întreaga dimineață analizând această chestiune.

În timpul celor trei pauze, colțul de lângă fereastră, unde se adunau de obicei, era tăcut ca un mormânt. După ce șocul inițial, furia și nebunia s-au potolit, tot ce a rămas în realitate era o liniște sumbră.

– Sunt atât de prost, încât chiar credeam că sunt buni prieteni, mormăi Shao An în timp ce se uita pe fereastră.

– I-am văzut de nenumărate ori manifestându-și afecțiunea, îmbrățișându-se, dar nu m-am gândit niciodată la nimic.

Bai Lu a adăugat slab din lateral:

– La fel…

Odată crezuse naiv că, dacă ar fi rămas doar Lu Qingyan și Lin You pe lume, ei nu ar fi ajuns împreună.

Se înșelase.

Ye Nanshan, din coloană, le aruncă o privire plină de resentimente și nici măcar nu se obosi să spună ceva.

“La naiba, am fost de acord să rămânem singuri, dar voi doi v-ați cuplat în secret pe la spatele meu. Mai există încredere în lumea asta?”

Lin You, privind expresiile lor sumbre din spate, nu știa dacă să plângă sau să râdă.

– Nu e normal să fiu împreună cu Lao Lu? De ce atâta agitație?

– Taci din gură! Atât tu, cât și Lao Lu ați trădat organizația, așa că nu aveți nimic de spus, le-a spus Ye Nanshan, arătând cu degetul.

Bine, Lin You a tăcut și a încetat să-i mai provoace.

Din fericire, după ce a trecut o dimineață, acest grup de oameni a revenit încet la normal.

S-au consolat reciproc:

– Cel puțin păstrăm lucrurile bune pentru noi. Porcul nostru ne mănâncă varza, ceea ce e mai bine decât să beneficieze alții.

– Adevărat, dacă orice alt Alfa ar sta lângă Lin You, probabil ar fi bătut în scurt timp. Doar Lu-ge poate supraviețui.

Lin You a aruncat cu un stilou în ei din spate:

– Pe cine numiți porc și varză?

Bai Lu a prins stiloul și l-a pus înapoi pe bancă. Odată ce a acceptat faptul că Lin You și Lu Qingyan erau un cuplu, părea că sunt înconjurați de un filtru roz, indiferent cum îi privea.

O pereche destul de potrivită.

El l-a tachinat pe Lu Qingyan:

– Lu-ge, organizația nu mai ține cont de faptul că voi doi sunteți într-o relație, dar n-ar trebui să împărțiți niște bomboane de nuntă? Nu poți să-i dai trandafiri doar lui Lin You și să ne ignori pe noi ceilalți.

Când ceilalți au auzit asta, s-au entuziasmat și s-au alăturat, făcând imediat gălăgie și întinzând mâinile pentru bomboane de nuntă.

Lin You și-a acoperit fața cu mâna, dorind ca acești tipi să tacă, dar urechile lui s-au înroșit involuntar.

Lu Qingyan chiar avea bomboane.

Deoarece Lin You iubea mereu gustările, banca sa era plină cu diverse dulciuri și snacks-uri.

Lu Qingyan a scotocit prin bancă, a scos câteva cutii de bomboane de diferite arome și le-a aruncat celorlalți.

– Să nu spuneți că nu v-am dat nimic.

Ei au împărțit imediat bomboanele și au continuat să-l tachineze pe Lin You.

– Ce ciudat. De ce sunt bomboanele astea atât de dulci azi?

– Sunt bomboane de nuntă, cum să nu fie dulci?

– Cel mai important, astea sunt bomboanele de nuntă ale lui Lin-ge și Lu-ge. Cine şi-ar fi imaginat că vom fi martori la un astfel de miracol în viața noastră?

 

…

 

Lin You a strâns pumnii, iar articulațiile i-au trosnit de câteva ori. Cu toate astea, azi părea un leu căruia i s-au smuls dinții, incapabil să-și exercite autoritatea.

În cele din urmă, nu a putut decât să-și acopere urechile cu mâinile și să se prefacă surd.

Dar după un timp, Bai Lu, mestecând o bomboană cu aromă de căpșuni, îl trase pe Lin You de mânecă.

Lin You nu a avut de ales decât să-și ia mâinile de la urechi:

– Ce este? Sper că ai ceva important de spus.

Bai Lu se aplecă puțin mai aproape și îi făcu cu ochiul:

– Ce ai de gând să-i dai lui Lu-ge de Ziua Îndrăgostiţilor?

El văzuse doar cadourile pe care Lu Qingyan i le dăduse lui Lin You, dar se părea că Lin You nu făcuse niciun gest.

– Nu ai uitat, nu-i așa? îl întrebă.

Lin You chicoti arogant:

– Tu ești cel care a uitat.

Bai Lu a devenit curios:

– Atunci ce este?

– Nu-ți spun.

În acea seară, imediat ce au terminat ultima oră, Lin You l-a scos repede pe Lu Qingyan din clasă. Se săturase să fie necăjit toată ziua.

Nu putea să-i bată și nici nu putea să-i întreacă la vorbărie.

Era prea sufocant.

– Nu vreau să merg la studiul individual de seară. Hai să ne întoarcem la cămin și să ne rezolvăm temele, i-a spus Lin You cu resentimente lui Lu Qingyan în timpul cinei.

Nu era prima sau a doua oară când chiulea de la studiul individual de seară, așa că şi Cai Xiaoguo ar fi trebuit să se obișnuiască deja.

Lu Qingyan nu a spus nimic. La urma urmei, odată ce se întorceau la cămin, se aflau la etaje diferite, spre deosebire de sala de clasă, unde puteau sta unul lângă altul fără restricții.

Lui Lin nu i-a păsat că nu a primit un răspuns. A terminat o farfurie întreagă de găluște cu carne de vită prăjită și a găsit gustul destul de bun. Apoi, a comandat încă o farfurie de găluște cu creveți la abur. A mâncat până i s-a întors stomacul și, când s-a ridicat, a râgâit.

Cei doi au continuat să se țină de mână în timp ce se întorceau la școală.

Dar, când s-au apropiat de poarta școlii, Lin You a văzut de la distanță o siluetă pe care nu o mai văzuse de mult timp. Încă îi părea oarecum cunoscută, iar lângă siluetă se afla o motocicletă neagră și mai cunoscută.

El l-a întrebat pe Lu Qingyan, care era lângă el:

– Mi se pare mie sau chiar este Xiao Ping?

Fața lui Lu Qingyan s-a întunecat imediat și a confirmat întrebarea lui Lin You:

– Da, e Xiao Ping.

Xiao Ping îi zări și el, mai ales pe Lin You. Îi făcu cu mâna de la distanță, iar Lin You observă că și el ținea trandafiri în mâini.

Chiar și un prost ar fi putut ghici ce avea de gând Xiao Ping.

Pentru o clipă, Lin You nu a vrut să se apropie de el.

Îl privi pe Xiao Ping cu mare amărăciune.

De ce tipul ăsta nu înțelegea conceptul de a renunța și a merge mai departe?

Cu toate astea, Lu Qingyan nu a ezitat și s-a îndreptat direct spre el, ținându-l în continuare de mână pe Lin You.

Privirea lui Xiao Ping s-a oprit asupra mâinilor împreunate ale lui Lu Qingyan și Lin You.

Expresia blândă de pe fața lui, care apăruse când îl văzuse pe Lin You, s-a răcit din nou. A strâns ochii și l-a măsurat pe Lu Qingyan cu o privire neprietenoasă.

În ceea ce-l privește pe Lu Qingyan, el i-a zâmbit în schimb. Deși zâmbetul său părea orice altceva decât prietenos.

Când Lin You a ajuns la poarta școlii, Xiao Ping s-a apropiat pentru a-i bloca. Apoi i-a înmânat florile lui Lin You.

– La mulți ani de Ziua Îndrăgostiților, Lin You, a spus el.

Ori de câte ori se afla în fața lui Lin You, ochii lui Xiao Ping deveneau mai blânzi ca niciodată, atât de blânzi încât păreau chiar tandri.

Sub trandafiri se afla un cadou împachetat cu rafinament. Deși era greu de spus ce era, doar din ambalaj, părea destul de valoros.

Cu toate astea, sub privirea atentă a lui Lu Qingyan, Lin You a întins un singur deget arătător și a împins mâna lui Xiao Ping.

Cu Lu Qingyan, iubitul său oficial, stând chiar lângă el, era necesar să stabilească limite clare.

Lin You își potrivi vocea, tuși și spuse serios:

– Păi… în legătură cu cadoul, îl poți lua înapoi. Poți pune trandafirii într-o vază și te poți bucura de ei singur. În orice caz, eu nu îi pot accepta.

Zâmbetul din colțul gurii lui Xiao Ping s-a estompat treptat.

El ghici deja ce urma să spună Lin You, dar oamenii sunt mereu așa, tind să se agațe de o fărâmă de speranță până la sfârșit.

Într-adevăr, în clipa următoare, Lin You a scuturat mâna pe care Lu Qingyan o ținea în fața lui.

L-a auzit pe Lin You spunând:

– Deși este un pic brusc, Lu Qingyan și cu mine suntem deja împreună, împreună în sensul că ne vom căsători în viitor, înțelegi ce vreau să spun, aşa e?

O afirmație cu adevărat dureroasă.

Xiao Ping voia cu adevărat să spună că nu înțelege.

Lin You a continuat să vorbească fără oprire, încercând să-l determine pe Xiao Ping să accepte rapid acest fapt:

– Uită-te la tine, ești un Alfa destul de chipeș, sunt o mulțime de pești în mare, așa că nu vei avea probleme în a găsi pe cineva. Dar Lao Lu mă are doar pe mine, așa că e mai bine să renunți…

Lu Qingyan își relaxă sprâncenele ușor încruntate în timp ce asculta vorbăria lui Lin You.

În cele din urmă, Xiao Ping nu mai putea asculta asta.

Ridică mâna pentru a-i semnala lui Lin You să nu mai vorbească.

Lin You era destul de atent și a tăcut imediat.

De fapt, nu era foarte bun la a respinge oamenii.

Xiao Ping stătea în fața lui Lin You și îl privea cu seriozitate pentru o bună bucată de timp, determinându-l pe Lin You să se simtă puțin neliniștit.

Deși Lin You s-ar putea să nu creadă, Xiao Ping îl plăcea cu adevărat, sincer.

Îl plăcea încă din primul an de liceu.

Dar, la acea vreme, credea că Lin You nu ar fi interesat de Alfa. Chiar dacă ochii lui deveneau blânzi de fiecare dată când auzea zvonuri despre Lin You de la prietenii lui de la liceul JinNan, nu s-a gândit niciodată să-și mărturisească sentimentele.

Nu voia să-l forțeze pe Lin You să se schimbe.

Mai târziu, Lin You s-a diferenţiat în mod neașteptat ca Omega, iar Xiao Ping a crezut că ar putea avea o șansă. Dar nu se aștepta ca Lu Qingyan să apară de nicăieri.

În viața lui Lin You, el era mereu cu un pas în urmă, în timp ce Lu Qingyan era prezent mereu.

Așa că, ajuns în acest punct, cu cei doi împreună, lui Xiao Ping nu i-a fost greu să accepte.

Doar că încă e trist.

– Stai liniştit, nu-mi place să forțez pe nimeni, a spus Xiao Ping în timp ce lua înapoi trandafirii și cadoul, aruncându-le pe motocicletă. Sprijinit de motocicletă, a suspinat și l-a întrebat pe Lin You:

– Vreau să te întreb pentru ultima oară, chiar nu am nicio șansă?

Lin You a dat din cap hotărât.

Xiao Ping a râs autoironic. Din moment ce Lin You era atât de clar, dacă ar fi insistat mai departe, era foarte neplăcut.

Îl privi din nou pe Lu Qingyan. De la început până la sfârșit, Lu Qingyan nu îi spusese niciun cuvânt.

De fapt, el putea înțelege foarte bine sentimentele lui Lu Qingyan.

Atitudinea lui Lin You era destul de directă, iar Lu Qingyan nu avea nevoie să spună nimic. El îl învinsese deja fără efort pe Xiao Ping.

Câștigătorii erau întotdeauna cei mai calmi și relaxați.

Doar învinșii ar face crize de nervi fără să țină cont de demnitatea lor.

– Nu găsesc cuvintele potrivite pentru a vă ura toate cele bune. Ar fi prea mult pentru mine.

Xiao Ping s-a uitat la Lin You și a râs, dar în spatele ochilor lui aparent reci se putea observa o tristețe evidentă.

– Dar, din moment ce nu mă placi, nu are rost să-ţi produc și mai multe probleme.

S-a urcat pe motocicletă, aruncând trandafirii și cadoul într-un coș de gunoi din apropiere.

– La revedere, Lin You.

Cu aceste cuvinte, a pornit motorul și a plecat.

Lin You privi silueta lui Xiao Ping care se îndepărta și simți o ușoară vinovăție în adâncul sufletului.

Dar el era genul de persoană căreia nu-i plăcea să ocolească subiectul. Dacă nu-l plăcea pe Xiao Ping, de ce să-i dea speranțe false?

Așadar, după ce s-a simțit vinovat timp de trei secunde pe marginea drumului, a continuat să-l țină de mână pe Lu Qingyan și a intrat în școală.

Știa că cineva trebuie să fi auzit conversația lui cu Xiao Ping și că nu va dura mult până când vestea că el formează un cuplu cu Lu Qingyan se va răspândi ca focul.

Dar lui nu-i păsa cu adevărat.

Îl plăcea pe Lu Qingyan, iar acest fapt era simplu și incontestabil.

– Vrei să vezi cadoul de Ziua Îndrăgostiţilor pe care ți l-am pregătit?

Când erau pe punctul de a ajunge la clădirea căminului, Lin You se opri și-l întrebă pe Lu Qingyan puțin timid.

Cum ar fi putut Lu Qingyan să refuze?

Sincer, faptul că Lin You îi pregătise un cadou era deja peste așteptările lui.

– Da.

– Atunci așteaptă-mă pe coridor.

Lin You a alergat repede sus pe scări.

În timp ce Lu Qingyan îl aștepta pe Lin You să coboare, a început să-și imagineze ce fel de cadou i-ar fi pregătit acesta.

Cele mai comune opțiuni ar fi jocuri, aparate foto, ceasuri și altele asemenea.

Cu toate astea, mulți Omega făceau mici cadouri lucrate manual pentru Alfa pe care îl plăceau.

Sprijinit de perete, Lu Qingyan a recunoscut rușinat că, de fapt, își dorea foarte mult ciocolata făcută manual de Lin You.

Dar toate aceste fantezii s-au spulberat când l-a văzut pe Lin You coborând în grabă scările.

El a privit confuz cum Lin You ducea un obiect uriaș, bine împachetat, dreptunghiular, acoperit cu hârtie maro.

Și i l-a înmânat cu un zâmbet strălucitor.

Cu ochii nerăbdători ai lui Lin You ațintiți asupra lui, Lu Qingyan a rupt hârtia maro.

Apoi a văzut un portret al său.

Lu Qingyan: “…”