În dimineața următoare, Lin You era externat din spital.

În prima zi în care și-a recăpătat libertatea, a simțit din nou căldura soarelui strălucind pe pământ. Lin You era copleșit de bucurie și nu s-a putut abține să nu țopăie pe treptele spitalului.

Cu toate astea, nu a apucat să țopăie decât de câteva ori până când fratele său i-a spus ceva.

La auzul veștii externării fiului ei cel mic, doamna Jiang Nian era încântată și a trimis în mod special salutări de la o mie de kilometri distanță. L-a instruit pe cel de-al doilea fiu al ei să se asigure că fiul ei mai mic participă la cursuri. Dacă pleacă acum, mai poate prinde cursurile de după-amiază.

De îndată ce Lin You a auzit acest lucru, fața i-a căzut, exprimându-și neîncrederea.

– Fiul ei a fost în sfârșit eliberat din închisoare, dar nu-i pasă de sănătatea mea mintală și, în schimb, se îngrijorează în legătură cu şcoala mea?

Vocea lui Lin You a urcat cu opt decibeli.

– Mai este ea o mamă iubitoare?!

Lin Siyu a încheiat apelul și s-a uitat la fratele său mai mic cu simpatie.

– Mama noastră nu era niciodată o mamă iubitoare. Renunță pur și simplu. Așa era și când eram și eu în anul trei. Era deja o binecuvântare că nu a trebuit să mergi la orele de meditații în timpul vacanței de Ziua Națională.

– Dar eu sunt doar în al doilea an de liceu! a protestat Lin You.

– Atâta timp cât ești în liceu, nu ai niciun drept. Acceptă-ți soarta, a răspuns Lin Siyu.

Lin You s-a supărat și a urcat în mașina lui Lu Beiming cu reticență.

Lu Qingyan l-a urmat în mașină, iar Lin You s-a sprijinit de el, oftând, fără să știe că trupul lui Lu Qingyan se rigidizase.

În următoarele două ore de mers cu mașina, trupul lui Lu Qingyan a rămas țeapăn.

Când au ajuns la școală, era într-adevăr așa cum a spus doamna Jiang Nian: au ajuns exact la timp pentru orele de după-amiază.

Lu Qingyan și Lin You au luat prânzul în afara școlii înainte ca să intre în clasă. Era chiar după pauza de prânz, iar elevii încă discutau aprins, prețuind ultimele zece minute de pauză dinaintea orei.

Când Lu Qingyan și Lin You au intrat, clasa a tăcut pentru o clipă.

Scena era izbitor de asemănătoare cu ziua în care Lin You s-a întors la școală după ce s-a diferenţiat.

Lin You s-a îndreptat spre locul său și s-a uitat în jur rezervat.

L-a împins ușor pe Bai Lu, care stătea în rândul din fața lui, și l-a întrebat:

– Fii sincer. De ce vă uitați toți așa la mine?

Bai Lu a respirat adânc, neștiind dacă să spună adevărul.

– Ei bine, vezi tu, problema e că… în calitate de Alfa, nu prea mă simt în largul meu să o spun chiar eu.

Bai Lu l-a împins pe colegul lui de bancă, Shao An, și i-a spus:

– Spune tu, tu ești un Beta.

Shao An s-a uitat fix la el.

– Ce-i cu discriminarea de gen?

Întorcându-se spre privirea întrebătoare a lui Lin You, Shao An şi-a lăsat capul în jos şi a spus:

– Nu e mare lucru, dar, practic, toată clasa noastră știe că erai izolat pentru că erai în călduri.

Lin You aproape că a vărsat apa.

S-a așezat în tăcere în bancă, fără să se mai deranjeze să își ia cartea. Ochii lui au scanat împrejurimile cu o privire amenințătoare:

– Ce naiba?! Nici măcar nu am ajuns la școală încă! Să-mi explice cineva, cum se face că bârfa a ajuns aici mai repede decât mine?!

Unii oameni din jurul lui au găsit brusc cerul interesant, în timp ce alții au vrut brusc să fluiere. În orice caz, nimeni nu se uita la Lin You.

Lin You a bătut cu degetele în bancă.

– Spuneţi-mi!

În cele din urmă, Ye Nanshan era împins înainte, deoarece era cel mai rezistent la bătaie dintre ei.

Ye Nanshan avea o expresie amară.

– Nu știu cine a spus-o primul. Unii elevi din alte clase au auzit că şi Cai Xiaoguo ți-a sunat familia pentru a întreba despre situație și au auzit din greșeală… când vestea a ajuns în clasa noastră, probabil că toată clasa a aflat.

Lin You: “…”

Nu e de mirare că el și Lu Qingyan erau priviți constant când au intrat.

– Lin-ge, știi bine, inițial erau oameni care au refuzat să creadă că ești un Omega. Dar acum, toți o cred. Ești acum pe lista de candidați a școlii pentru cei care caută un Omega de vis. Anul trecut, erai încă pe lista celor care caută un Beta de vis.

Bai Lu a adăugat fără teamă din față.

Lin You aproape că a zdrobit stiloul din mâna lui.

– Ce fel de liste tâmpite sunt astea? De ce nu am știut despre asta?

Lin You s-a încruntat.

Bai Lu și-a pornit telefonul, a deschis forumul de bârfe al școlii și i l-a înmânat lui Lin You.

– Este evident că nu-ți pasă de viața socială a celor de la Liceul JinNan. Uite, în fiecare an, liceul JinNan își alege iubitul Omega de vis, iubitul Alfa de vis și iubitul Beta de vis. Deși numele sunt un pic de prost gust, ele reprezintă concursul de frumusețe al liceului. Apropo, anul trecut Lu-ge era cel mai popular Beta, iar tu te-ai clasat pe locul trei.

– Atunci cine a fost pe locul doi? a întrebat Lin You, urmărind în subconștient bârfa.

– He Xiaoyan din clasa a 7-a de sus. Cea foarte drăguță care face balet.

Bai Lu s-a uitat la Lin You.

– Dar cred că anul acesta, cu siguranță vei fi numărul unu pe lista Omega.

Lin You a ridicat o sprânceană.

– De ce?!

Bai Lu l-a privit serios pe Lin You de sus în jos și l-a evaluat pentru o clipă, nefiind sigur dacă ar trebui să-i spună că, după ciclul de căldură, pare să fi devenit… mai fermecător.

Cu toate astea, după o analiză atentă, el a decis că viața lui era mai important și a înghițit acele cuvinte în stomac.

– Pentru că ai o prezență impunătoare și ești complet diferit de acele Omega delicate, a dat cu reticență un deget în sus, mergând împotriva sentimentelor lui adevărate.

Auzind asta, Lin You a reflectat timp de două clipe și a acceptat cu reticență această explicație.

Lu Qingyan, care le ascultase conversația prostească pe tot parcursul orei, în cele din urmă nu s-a putut abține să nu întoarcă privirea și să se uite la Lin You.

A observat că Lin You chiar credea asta.

Lu Qingyan: “…”

Numărul celor care veneau să-l vadă pe Lin You, atrași de reputația sa, scăzuse în ultima vreme. Cu toate astea, poate datorită acestei bârfe, au început să crească din nou.

Lin You începuse să se enerveze, așa că a pus un semn lângă fereastră.

– Dacă vreţi să observaţi, plătiţi!

Din păcate, la zece minute, Cai Xiaoguo l-a prins în flagrant.

Dar Cai Xiaoguo a înțeles și fluctuațiile hormonilor în timpul adolescenței.

Într-o viață școlară atât de monotonă, florile națiunii sunt toate strivite sub greutatea temelor. Odată ce o bârfă ar veni să învioreze lucrurile, aceste flori ofilite ar reînvia pe loc.

Așa că şi Cai Xiaoguo i-a sfătuit subtil pe profesorii din alte clase, sperând că îi vor descuraja pe elevii lor să îi hărțuiască pe elevii săi.

Ținându-și termosul, Cai Xiaoguo a vorbit:

– Știu că elevii din clasa mea sunt seducători, dar nu este vina lor. Ar trebui să abordăm problema de la rădăcină, nu credeți?

Unul dintre ceilalți profesori și-a ridicat ochelarii.

– Și cum propuneți să o abordăm la rădăcină?

Cai Xiaoguo a zâmbit slab.

– Cred că acești Alfa au prea multă energie excesivă. Ce-ar fi să-i punem să alerge zece ture în jurul pistei în timpul orei de educație fizică?

După acest incident, toți oamenii care zăboveau în afara Anului 2, Clasa 1 s-au împrăștiat ca păsările.

Auzind acest lucru, Lin You era emoționat până la lacrimi și a simțit că trebuie să-l laude pe Cai Xiaoguo.

Cai Xiaoguo a mângâiat capul lui Lin You.

– Dacă nu mă mai sperii cu notele tale de tip rollercoaster, va fi suficient pentru mine.

Cu toate astea, Cai Xiaoguo îi putea controla doar pe cei din incinta școlii, nu putea controla ce se întâmpla în afara ei.

La o săptămână după întoarcerea la școală, Lin You și Lu Qingyan erau opriți în plină zi de un Alfa de la o altă școală.

Lin You s-a uitat în sus, era chiar o față cunoscută.

Nu era persoana care s-a luptat cu el și Lu Qingyan în timpul primului lor an?

– Care era numele lui?

Lin You a meditat, dar nu și-a putut aminti.

Pe de altă parte, Lu Qingyan își amintea foarte bine acest chip.

– Este de la Liceul Bei, Xiao Ping, a spus Lu Qingyan.