Cei câțiva oameni care așteptau în salon îi priveau șocați, neștiind ce să facă. Între timp, Dane încerca să înțeleagă această situație neașteptată, dar, desigur, era imposibil. Singurul lucru pe care îl putea face era să-și clarifice poziția.

– Sunt aici doar pentru că Sabrina m-a rugat să vin. Dar tu?

Femeia îl privi fix, fără să se lase intimidată.

– Eu? Eu sunt donatorul de spermă pentru copilul acestei femei!

– Poftim?!

– Ce ai spus?

– O, Doamne!

Dane, împreună cu ceilalți care priveau, erau șocați și au respirat uimiți. Dar lui Larien nu i-a păsat și a continuat să strige.

– Cum îndrăznești să-i spui femeii mele ce să facă? Vrei să mori, aşa e?

Dane o privi pe Sabrina cu o expresie nedumerită, de parcă ar fi întrebat: “Ce se întâmplă?”

Sabrina, neștiind ce să facă, se uită în jur. Văzând asta, Dane suspină. Se uită la tavan și, brusc, o amintire neplăcută îi reveni în minte.

– Te-am avertizat clar să nu faci dezordine.

Încruntându-se brusc, Sabrina a vorbit.

– Larien, ai înțeles greșit. Copilul acesta nu este al tău.

La auzul acestor cuvinte, atenția lui Larien se îndreptă imediat spre Sabrina.

– E adevărat? Ești sigură că nu e copilul meu? Spune-mi adevărul, Sabrina. Dacă ești sinceră cu mine, te voi ierta.

Cu o voce mult mai blândă decât cea cu care îi vorbise lui Dane, toți cei care priveau nu putură să nu clipească surprinși. Larien îi mângâie chiar ușor obrazul Sabrinei, părând profund îndrăgostit. Și Sabrina părea să fi uitat de toți cei din jur, privindu-l pe Larien cu ochi plini de pasiune.

– Nu sunt sigură, Larien. Îmi pare rău.

În cele din urmă, ea a mărturisit. Sabrina, cu ochii plini de lacrimi, a plecat capul și a șoptit:

– S-ar putea să fi fost fostul meu iubit. Nu sunt sigură.

– Ar putea fi copilul meu!

Larien insistă din nou. Era clar că ea jongla între mai mulți bărbați, dar asta nu părea să o deranjeze deloc.

Nu erau trei bărbați?

Când acest gând i-a trecut prin minte lui Dane, Larien a apucat brusc mâna Sabrinei și a spus.

– Nu-ți face griji, Sabrina. Căsătorește-te cu mine.

– Ah!

Dane stătea acolo, uimit, privind schimbul de replici dintre ei.

Mai târziu…

Era timpul să plece.

Grayson încetă să mai fluiere și se ridică. Încet, își adună echipamentul și se îndreptă spre birou, intenționând să plece pentru ziua respectivă. Cineva trebuia să curețe mizeria care urma să se producă, fără îndoială. Cineva care cunoștea toate detaliile acestei situații, cineva ca şi Grayson Miller.

Cu mâinile în buzunare și fredonând o melodie, ieși pe ușă.

Sirena puternică îl determină să se oprească pentru o clipă. Se părea că izbucnise din nou un incendiu undeva. Așa cum era de așteptat, pompierii se grăbiră să iasă din toate direcțiile, îmbrăcați în costumele lor de pompieri. Grayson, privindu-i cum se urcau în camioane de parcă era meseria altcuiva, se întoarse. Tocmai când era pe punctul de a pleca…

– Care este locația?

– Casa Snowflake, lângă Lincoln Park!

Grayson înlemni când auzi schimbul de replici grăbit dintre bărbații care treceau în grabă pe lângă el. Se întoarse și rămase nemișcat pentru o clipă.

Poftim?!

– Grăbiți-vă și plecați, ah!

Când DeAndre, ultimul care a urcat în camion, a strigat în timp ce închidea ușa, era surprins să-l vadă pe Grayson stând acolo, ținând ușa.

– Ce, ce faci? Ce e asta?

DeAndre bâlbâi surprins, iar Grayson, cu o expresie serioasă, întrebă:

– Unde e focul?

– Casa Snowflake, cartierul liniștit de lângă Lincoln Park.

Unul dintre bărbați a răspuns în locul lui DeAndre. Grayson a rămas nemișcat, procesând informația.

“Nu se poate, nu e posibil. Sunt multe alte case, aşa e?”

Era o presupunere rezonabilă. Dintre toate casele, nu se poate să fie a lui. În plus, în casa aceea era doar o pisică oarbă. În acest moment, Dane trebuia să fie la spital cu femeia aia afurisită.

Nu era niciun motiv pentru un incendiu.

– Miller, ce faci? Dacă nu pleci, mișcă-te!

DeAndre strigă, dar Grayson rămase nemișcat, incapabil să facă ceva. Trebuia să meargă la spital, să rezolve situația, să o conducă pe Larien cu femeia aceea și să-i explice totul lui Dane. Odată ce ar fi făcut asta, Dane și-ar fi dat seama că făcuse o greșeală și ar fi înțeles că avertismentul lui Grayson era corect…

Pisica.

Mintea lui Grayson procesă rapid.

Pisica aia urâtă.

– Miller, mișcă-te!

– Grayson Miller!”

Atât DeAndre, cât și o altă voce țipară la el. Trebuia să ia o decizie. Nu mai era timp de ezitare. Direcția era deja stabilită. Putea să se întoarcă, să meargă la birou și să spună că pleacă pentru ziua respectivă…

– Ce? Ce se întâmplă?

Înainte să-și poată termina gândurile, Grayson sări în camionul de pompieri. Ceilalți țipară surprinși, dar el trânti ușa din interior, făcând o declarație clară.

– Pornește!

La comanda lui Grayson, Ezra, care stătea pe scaunul șoferului, a pornit repede mașina. Toți, încă șocați, îl priveau pe Grayson, care stătea cu brațele încrucișate, cu o expresie serioasă pe față, în timp ce începea să-și scuture piciorul.

Între timp…

– Căsătorește-te cu mine!

Declarația lui Larien umplu sala de așteptare cu o tăcere tensionată. Situația, mai palpitantă decât orice dramă pe care o văzuseră recent, îi determină pe toți să se concentreze asupra scenei, cu ochii mari. Sabrina, care avea ochii larg deschiși, vorbi încet.

– Vorbești… vorbești serios?

Larien zâmbi ridicând o sprânceană, de parcă era evident.

– Desigur, draga mea Sabrina. Cum aș putea să te părăsesc vreodată?

Larien, jurând pe cuvintele sale, i-a cuprins obrazul Sabrinei și i-a sărutat buzele. Când fețele lor s-au despărțit, el a zâmbit larg. Sabrina, privindu-l cu ochii clipind, a întrebat cu precauție.

– Atunci… cum rămâne cu April?

– Poftim?!

Zâmbetul lui Larien înlemni instantaneu. Sabrina subliniase problema crucială.

– Te-ai căsătorit cu April. Trebuie să divorțezi mai întâi de ea.

– Ce? Căsătorit?

– Doamne, ai înșelat-o?

– Ai amăgit două femei!

Șoapte de șoc și neîncredere s-au răspândit prin sală. După o scurtă agitație, s-a așternut liniștea, în timp ce toată lumea aștepta cu nerăbdare răspunsul lui Larien. Chiar și Dane și-a ținut respirația. Larien a suspinat.

– Nu se poate, Sabrina. April este însărcinată cu copilul meu.

– Poftim? Deci vrei să fiu a doua ta soție? a strigat imediat Sabrina. Șoaptele au început din nou, iar Larien și-a scărpinat obrazul cu degetul arătător, arătând ruşinat.

– De fapt, ea e a noua.

– Dumnezeule, Dumnezeule!

– Doamne, ce se întâmplă?

– Aia e soția lui, rândul ei e…?

– Stați, vă rog! Este un moment crucial!

În mijlocul agitației, Sabrina și-a strâmbat fața de groază.

– Eşti poligam cumva?!

– O, nu, Sabrina.

Spre uimirea tuturor, Larien a ridicat din umeri în mod dramatic, dar și-a întins brațele într-un gest pios.

– Religia mea este iubirea.

“Ce naiba… ce déjà vu nenorocit.”

Dane, uimit, a avut un gând sinistru care i-a trecut prin minte. Deodată, chipul cuiva s-a suprapus peste cel al lui Larien. A! Oare să fie…?

Când Dane și-a dat seama de sursa sentimentului său neplăcut, Sabrina a țipat și s-a năpustit asupra lui Larien.

– Mincinosule! Ticălosule!

– Sabrina, calmează-te. Aştepţi un copil!

– Nu e copilul tău, nu! Te urăsc, te urăsc! Mori odată!

– Draga mea, ce minciuni spui. Ești atât de adorabilă.

În timp ce Sabrina continua să-l lovească și Larien râdea în schimb, oamenii din jur priveau cu fețe inexpresive. Deodată, cineva, parcă trezindu-se la realitate, a strigat.

– O, Doamne, cred că am văzut persoana aceea pe lista celor căutați.

– Ce? Serios?

– Cu siguranță. Verific lista celor căutați de FBI în fiecare zi. Stai puțin, uite-o. Uite.

– O, Doamne, chiar el este!

– Ce crimă a comis? Fraudă? E fraudă?

– E o înșelătorie romantică! O, Doamne, sunt victime peste tot în țară!

– Trebuie să raportăm asta! Grăbiți-vă! O, unde a dispărut?

Toată lumea și-a scos frenetic telefoanele, dar era prea târziu. Larien dispăruse deja, lăsându-i pe Sabrina și pe Dane, uimiți, stând acolo.

Din nou la Dane…

– La naiba, dacă mă mai amestec în problemele altora, nu mai sunt om.

Dane a mormăit o înjurătură în timp ce pornea mașina. În timp ce conducea, mintea lui era plină de întrebări. Femeia aia era și ea o Miller? Probabil. Nu există altă față care să semene atât de mult cu cea a lui Grayson, iar el era și un Alfa suprem.

Familia Miller are șase copii. Printre ei se află și o fiică. Asta era tot ce știa Dane despre ei. Cel puțin, datorită lui Joshua, știa de la început că Chase era unul dintre ei, dar nu a făcut niciodată legătura cu Grayson până când Joshua nu i-a spus.

“Nu avea nicio legătură cu mine, așa că, desigur, nu m-am gândit prea mult la asta.”

“Credeam că nu voi mai avea de-a face cu familia Miller, dar acum a apărut un alt Miller, și este o femeie. Nici măcar nu pot să mă supăr. Dacă era un frate, l-aș fi apucat de guler și l-aș fi târât afară să ne batem.”

– La naiba!

A lovit cu pumnul volanul. Singura persoană care putea înțelege această situație era Grayson Miller. Cuvintele semnificative pe care le-a spus atunci… cu siguranță știa ceva.

Nu putea să fi plănuit asta, nu-i așa?

Dar, cunoscându-l, s-ar putea să fi făcut-o. În momentul în care acest gând i-a trecut prin minte, un fum negru a apărut la orizont, acoperind cerul.

Poftim?!

Un sentiment sinistru îi strânse pieptul. Pe măsură ce continua să conducă, fumul se apropia. Nu se poate, nu? Nu putea fi…

A continuat să nege. Dar, pe măsură ce se apropia de casă, sentimentul neplăcut s-a transformat în realitate.

– Dane!

Când opri mașina la o oarecare distanță, Ezra, care îl zărise, strigă. Dane înlemni de șoc când văzu casa lui prețioasă cuprinsă de flăcări roșii aprinse. Pentru o clipă, rămase acolo, amețit. Mintea lui era încă blocată în imaginea flăcărilor, dar încet, realitatea începu să-și facă loc. Scoase un țipăt, suficient de tare încât să-l audă toată lumea.

– Darling!