Tensiunea scurtă a dispărut rapid și în curând s-a instalat o atmosferă calmă. Grayson s-a calmat brusc când a văzut pisica frecându-și capul de pieptul lui Dane și torcând liniștită.

“Ar fi trebuit să mă nasc pisică.”

De parcă nu-i păsa de gândurile lui, Dane a sărutat pisica încă o dată pe cap și a pus-o la loc. Atunci, Dane a arătat ușor cu degetul spre Grayson, care stătea acolo cu privirea pierdută, și a spus:

– Uau, îți aduc niște cafea.

Oricum, ca și cum un oaspete era un oaspete, Dane a mers înainte și a tras un scaun de sufragerie cu o mână și s-a dus direct în bucătărie. Grayson s-a așezat ezitant pe scaunul care era strâmb și s-a uitat spre bucătărie. Dane a fiert apă într-un ceainic electric și a scos cafea instant din dulap. De parcă nu ar fi măsurat niciodată cantitatea cu o lingură în viața lui, a înclinat recipientul mare de cafea și a turnat cafeaua într-o cană. După ce a turnat apă fierbinte, nici nu a amestecat-o, ci doar a scuturat cana brusc și i-a adus-o lui Grayson.

– Poftim!

– Păi … mulțumesc.

Grayson nu-și putea ascunde nervozitatea, chiar dacă a răspus politicos. Era prima dată când vedea pe cineva preparând cafeaua în acest fel. Cu toate astea, nu era nepoliticos cu Grayson. Așa cum era de așteptat, Grayson a trebuit să-și țină gura închisă când l-a văzut pe Dane bând cafeaua preparată în același mod.

Surprinzător, gustul era…

Poate pentru că era obișnuit să facă cafea în acest fel, gustul nu era rău. Având în vedere că era cafea instant ieftină, era destul de comestibilă, așa că era surprins că era posibil, în ciuda manipulării brutale.

– Nu o poţi atinge pe Darling, dar te las să faci o poză mai târziu, a spus Dane.

Grayson, care se gândea la altceva, s-a oprit și l-a privit. Dane probabil că i-a înțeles greșit reacția și a adăugat pe un ton firesc.

– E orb și surd, așa că e sensibil. Ar fi surprins dacă cineva necunoscut l-ar atinge, așa că fă doar o poză.

– Păi… Ai dreptate.

Grayson dădu din cap ca și cum ar fi înțeles și își ascunse expresia feței, ca și cum ar fi băut cafea. Pisica era doar un pretext, iar intenția lui reală era să viziteze casa lui Dane, așa că uita mereu de Darling. Oricum, își atinsese scopul, dar nu avea de gând să se mulțumească doar cu asta. Acum că era în sfârșit singur cu Dane, plănuia să afle cât mai multe despre el. Ce ar trebui să spună? Ar fi bine să înceapă cu un subiect despre pisici…

Grayson se gândi la asta, dar simți ceva ciudat. De ce sufrageria părea neobișnuit de goală? Se întrebă pentru o clipă, apoi își dădu seama.

– Nu ai canapea aici?

Acum că se gândea la asta, era ciudat că îl condusese la masa din sufragerie în loc de canapea. Părea să fie destul spațiu în sufragerie. Dane răspunse absent la întrebarea lui Grayson.

– Am vândut-o. O să pun acolo turnul pentru pisici pe care mi l-ai dat.

– Serios?!

El dădu din cap absent, dar apoi se opri.

– Dar turnul pentru pisici pe care ți l-am dat? Credeam că o să-l asamblezi.

Turnul pentru pisici pe care se odihnea Darling părea destul de uzat chiar și pentru Grayson, care nu știa prea multe despre asta. Când a întrebat de ce nu vedea nicăieri turnul pentru pisici pe care îl adusese, Dane a deschis gura având o expresie indiferentă.

– Pot să o fac eu. Doar că e enervant să cer altcuiva să o facă.

– O faci singur?

Părea destul de complicat. Grayson era surprins, dar Dane părea obișnuit cu astfel de lucruri, rămânând calm.

Acum că mă gândesc la asta…

Privind din nou în jur, a simţit ici şi colo urme ciudate. Casa veche, care probabil era construită acum 100 de ani, purta peste tot semnele reparațiilor făcute în timp. Grayson, care şi-l putea imagina cu ușurință pe Dane urcând pe acoperiș și făcând reparații, găsi un subiect potrivit.

– Nu e greu să întreții casa?

– Ba da.

Dane era de acord imediat. Conversația a continuat în mod natural. Podeaua garajului s-a crăpat din cauza cutremurului și trebuia să fie recimentată, în spate era o mică grădină, dar factura la apă era mare, așa că era nevoit să îndepărteze toată iarba, iar gazul pentru grătar nu funcționa corect, ceea ce era o bătaie de cap.

Grayson și Dane au vorbit despre multe lucruri mărunte. Asta era ceea ce sperase, dar problema era că nu era interesant. Cine ar veni până în casa cuiva pentru a vorbi despre reparații casnice de genul ăsta?

Acum era momentul să schimbe subiectul.

Grayson a găsit o clipă potrivit pentru a deschide gura.

– Acum că mă gândesc la asta, nu văd pe nimeni altcineva. Toți membrii familiei au plecat?

A întrebat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Era o întrebare care îl interesa, dar Dane a răspuns fără ezitare, ca și cum ar fi vorbit despre vreme.

– Nu, nu e asta.

Apoi s-a uitat la Grayson cu o privire rece.

– Nu ți-am spus înainte? Sunt singur.

Atmosfera, care până atunci era atât de relaxată, deveni tensionată. Grayson simți imediat că Dane ridica o barieră defensivă. Zâmbi repede, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

– Da? Cred că am uitat.

Grayson aruncă o privire intenționată către Darling, apoi se uită din nou la Dane.

– Dar nu e greșit să spui că ești singur? O ai pe Darling.

La auzul acestor cuvinte, Dane își îndreptă privirea spre Darling. Expresia lui, care până atunci părea indiferentă, se umplu brusc de emoție.

– Aah… păi, așa e.

Dane spuse asta, dar Grayson simți un fior ciudat. “Ce este asta?” Simțea că ceva nu era bine, dar era greu să-și dea seama ce anume. “De ce mă simt așa?”

Ah…

Deodată, Grayson își dădu seama. Nici măcar Darling nu putea să-l oprească pe acest om.

Brusc, simți goliciunea și inutilitatea pământului de sub picioarele sale.

Grayson și-a revenit în fire la sunetul brusc al soneriei. Dane s-a oprit și el. Judecând după felul în care a încruntat sprâncenele, era clar că era un vizitator imprevizibil.

Dane a clătinat scurt din cap, s-a ridicat repede și s-a îndreptat spre ușa din față. Între timp, un alt vizitator a sunat la sonerie. Sunetul ciudat și persistent al soneriei părea de rău augur.

Grayson se ridică stângaci și se uită spre ușă, iar Dane o deschise. Prin ușa deschisă, văzu o femeie cu părul castaniu pe care nu o mai văzuse niciodată. În momentul în care își dădu seama că fața ei, pe jumătate ascunsă de Dane, era acoperită de îngrijorare, Dane deschise gura.

– Cine…?

Dane era cu spatele, dar Grayson își dădu seama că era încruntat. Se ridică încet și se îndreptă spre Dane. Pe măsură ce se apropia, fața femeii devenea mai clară. Simți ceva în interiorul lui răsucindu-se când își dădu seama că era o femeie frumoasă, cu un trup zvelt, pe care ar fi putut să-l îmbrățișeze.

– Bună, Dane. Nu-ți amintești de mine? Ne-am întâlnit într-un club acum vreo trei luni…

Dane se scărpină în cap, ca și cum ar fi încercat să-și amintească de ea. Din moment ce venise până aici, era clar că Dane o adusese acasă și făcuse sex cu ea, dar nu-și amintea deloc. Femeia părea nerăbdătoare și se grăbi să continue.

– Mi-ai cumpărat Cenuşăreasa în ziua aceea. Când ți-am spus că nu pot bea, mi-ai spus: “Ce spui de asta?”

– Ah…

Își amintea vag. Era surprins că ea nu putea să bea, deși era bună la petreceri. El îi cumpărase un cocktail fără alcool și făcuse câteva glume fără sens înainte să o aducă acasă și să petreacă noaptea cu ea. Era o relație destul de plăcută și era mulțumit, așa că îi pregătise un mic dejun dimineața și îi chemase un taxi, iar apoi nu a mai văzut-o niciodată…

– Nu-i așa? Îți amintești?

Ea a întrebat din nou cu un zâmbet. Dane a dat din cap:

– Da… Dar ce s-a întâmplat aşa dintr-o dată?

Dane, care încă nu înțelegea de ce venise ea aici, a respirat adânc și a observat cum ea deschide gura spunând cu o voce tremurată:

– Sunt însărcinată.

 

Notiţa traducătorului:

Cei care au citit şi urmărit Sărută-mă, dacă îndrăzneşti, au observat că am păstrat pentru personajul Chase Miller genul Alfa extrem.

Bănuiesc că în versiunile originale e folosit cuvântul Alfa extrem sau Alfa dominant.

Am preferat să folosesc Alfa suprem în această poveste pentru că se potriveşte mai bine cu vibe-ul lui Grayson Miller.