– Ce fel de persoană e tipul ăla? a întrebat Grayson, cu colțurile gurii încă ridicate. Ochii lui îngustați erau plini de nemulțumire, dar Ezra nu observă, probabil pentru că era beat.

– Păi, cel puțin nu cineva uriaș ca tine… Dane e deja atât de înalt, încât n-am văzut niciodată pe cineva mai înalt decât el. Așa că, într-un fel, până acum n-a existat nimeni în lume care să nu fie genul lui Dane. Dar tu ești destul de uriaş.

Ezra, care îl privise pe Grayson de sus până jos, adăugă cu un zâmbet amar.

– Știu poziția lui Dane și ar fi dificil pentru tine.

Grayson a băut în tăcere berea, care nu a avut niciun efect asupra lui. Din nu știu ce motiv, se simțea enervat. Dane spusese același lucru odată. Nici atunci nu era o senzație plăcută, dar de ce era atât de supărat acum? Fără să-și dea seama, Grayson și-a exprimat sentimentele reale.

– Nici măcar nu știi nimic despre Dane…

– Poftim?! Ce ai spus? a întrebat Ezra, clipind din ochi. Din fericire, zgomotul din bar înghițise cuvintele lui Grayson. Grayson nu rată ocazia și schimbă rapid subiectul cu un zâmbet.

– Cum a ajuns să crească pisica aia? Nu mi-l pot imagina pe Dane având grijă de cineva.

– Păi, e adevărat. Nu are grijă de oameni. Ticălosul!

Ezra era de acord și a adăugat:

– Dar animalele sunt altceva.

– Îi plac animalele?

– Să-i placă?!

Ezra înclină din nou capul și continuă:

– Nu le primește neapărat pe toate cu brațele deschise. De obicei, se uită la ele cu indiferență. Ei bine, e adevărat că nu le poate lăsa în pace dacă sunt abandonate sau rănite.

“Pe scurt, intervine doar când este nevoie de ajutor. Atunci pisica aceea este un astfel de caz?”

– Ca Darling?

– Ah, da.

Când Grayson a întrebat, Ezra a dat din cap cu entuziasm.

– Era singura pisică rămasă într-o clădire la care am intervenit. Probabil se ascundea într-un colț și era grav rănită. În cele din urmă, a devenit o pisică oarbă și surdă. Era pe punctul de a fi eutanasiată deoarece costurile tratamentului erau mari, dar Dane a plătit toate costurile și a adoptat-o.

După lunga explicație, Ezra a râs cu poftă.

– Tipul ăla a lucrat peste program, fără nicio zi liberă, timp de două luni, pentru a plăti facturile de spital. Abia a dormit și a devenit atât de sensibil, încât nici măcar nu puteam vorbi cu el, ne înjura dacă ne prefăceam că știm ceva. Doamne…

Ezra a dat din cap. Grayson știa că ar fi trebuit să râdă în momente ca ăsta, dar, din nu știu ce motiv, colțurile gurii nu i se ridicau.

– Nu ai spus că lui Dane îi plac banii?

În majoritatea cazurilor, astfel de oameni sunt zgârciți. Dar el nu numai că a plătit singur facturile de spital ale pisicii, dar a și lucrat ore suplimentare pentru a câștiga bani? Nu este deloc logic! La îndoiala lui Grayson, Ezra i-a dat imediat un răspuns.

– Da, Dane nu economisește bani pentru Darling. Același lucru este valabil și pentru banii cheltuiți cu partenerele sexuale.

Curând după aceea, Ezra afișă un zâmbet ciudat.

– Am auzit că le cumpără chiar și alcool destul de scump partenerelor care îi plac și le pregătește micul dejun.

La auzul cuvintelor lui Ezra, Grayson a încruntat sprâncenele și i-a aruncat o privire suspicioasă.

– Şi tu ai făcut sex cu Dane? De unde știi astfel de lucruri?

Când Grayson a pus această întrebare, plină de îndoială, Ezra a devenit imediat serios și a dat din cap.

– Nici vorbă, am o soție și trei copii! Nu e ceva ce am experimentat, ci doar ceva ce am auzit.

– Cum?

Grayson încă nu eliminase suspiciunea și întrebă. Ezra își contorsionă fața ca și cum era uluit și întrebă la rândul său:

– Printre femeile alături de care ai făcut sex nu e şi una care a făcut-o cu Dane?!

– Vrei să spui că există colege din cadrul stației de pompieri care au făcut sex cu el?!

– Da, dar nu toate sunt ca tine.

Ezra a subliniat aspru, apoi și-a domolit tonul și a adăugat:

– Desigur, erau destul de multe femei care voiau să se întâlnească alături de Dane. Dar, deși Dane este dispus să facă sex cu ele, nu vrea o relație serioasă. Este un om rău.

A rostit ultimele cuvinte cu un zâmbet amar. Grayson s-a jucat cu sticla de bere. Cu cât afla mai multe, cu atât înțelegea mai puțin.

Ce fel de om era Dane Striker?

Încercase să găsească indicii, dar simțea că lucrurile deveniseră și mai confuze. Grayson şi-a băut berea având un sentiment trist.

─ ▪ ─

Naomi, care își recăpăta respirația și se răcorea după ce terminase yoga, a ridicat sprâncenele la sunetul telefonului mobil, care îi întrerupse cel mai liniștit moment al zilei. Abia după ce a scos un suspin inevitabil a deschis în sfârșit ochii și a întins mâna după telefonul mobil pe care îl pusese pe măsuța de lângă ea. Dar în clipa în care a văzut cine o sună, enervarea ei că i-a fost perturbată odihna a dispărut fără urmă. După ce a verificat încă o dată numele de pe ecran, care era Grayson Miller, a răspuns la telefon cu o expresie fericită.

– Da, Grayson? Ce s-a întâmplat?

“Da, serios, ce se întâmplă? L-ai găsit în sfârșit? Și erai respins? Ești nefericit și trist acum? Regreți cum ai trăit până acum, bătându-te cu pumnul în piept? Spune-mi unde ești, vin imediat! Haide, arată-mi starea ta tristă!”

În timp ce își ciulea urechile, gândindu-se să-i dea lui Grayson un șervețel de bunăvoie, vocea bărbatului se auzi la celălalt capăt al telefonului mobil.

– Ai un câine, aşa e?

La întrebarea bruscă, Naomi clipi de câteva ori. După ce îndepărtă telefonul mobil de la ureche și se uită la el o dată, îl aduse din nou la ureche și întrebă:

– Da, vrei să vezi o poză?

– Nu, nu e nevoie.

Un mic mormăit a răspuns la oferta de bunăvoință pe care i-o făcuse.

– Complet inutil.

Era clar un mormăit adresat lui însuși, dar era suficient pentru a-i răsturna stomacul lui Naomi. Ceea ce o enerva și mai tare era faptul că şi Grayson închise după ce spuse doar atât.

– Ce era asta?!

Naomi strânse pumnii și respiră greu, furia ei crescând. Încă incapabilă să-și digere furia, izbucni în cele din urmă cu furia care îi urca din adâncul pieptului.

– Ce fel de nemernic e ăsta?

─ ▪ ─

Grayson stătea la masa de ceai cu o expresie serioasă, pierdut în gânduri. După ce a terminat câteva convorbiri inutile, un sentiment de goliciune și perplexitate l-a cuprins, și nu știa ce să facă în continuare.

Ce făcuse până acum?

Era ușor să-i facă pe plac celeilalte persoane. Pe măsură ce petrec timp împreună, ceea ce își doreau se dezvăluia în expresiile sau privirile lor. Avea mulți bani și timp din belșug. Fie că era vorba de un cadou din suflet sau de un eveniment fastuos, făcea tot ce își dorea. Răspunsurile pe care le primea întotdeauna îi îndeplineau așteptările, așa că nu avusese niciodată probleme. Și de data asta, cu siguranță ar fi reușit folosind aceeași metodă.

Problema era că era imposibil să petreacă timp singur cu Dane.

Cum putea crea o astfel de situație cu un bărbat care nici măcar nu știa ce înseamnă o întâlnire? Mai avea o singură șansă, dar nu voia să o irosească în zadar. Era clar că, odată ce Dane va termina întâlnirea pe care o acceptase într-un fel, va pune capăt total fără să se uite înapoi.

Nu exista altă cale de a afla mai multe despre el?

Pisica și banii…

Grayson se încruntă și își luă o expresie serioasă. Acestea erau singurele două metode pe care le avea la dispoziție acum. Mai mult, una dintre ele era ceva ce Grayson avea din belșug.

Abia găsind o soluție, Grayson a luat imediat telefonul mobil și a dat un telefon. Apelul era preluat imediat, fără să sune măcar de câteva ori. Grayson i-a cerut șefului echipei de secretariat care se ocupa de diverse probleme pentru familie:

– Află ceva imediat despre obiectele pentru pisici.

– Poftim?! O pisică? Ai o pisică?

Șeful echipei a întrebat surprins de cererea neașteptată. Omului nedumerit, Grayson nu i-a dat o explicație lungă, ci a răspuns scurt:

– O să ofer un cadou, așa că găsește ceva potrivit, ceva care i-ar plăcea oricărui proprietar de pisică.

– A, înțeleg.

Șeful echipei, care răspunse prompt, adăugă încet, ca și cum ar fi dezvăluit un secret.

– Apropo, oamenii care au pisici sunt numiți servitori, nu proprietari.

– Poftim?!

Grayson se încruntă, dar șeful echipei se limită la un scurt salut și închise telefonul. Era atât de uimit încât rămase o vreme cu privirea fixată pe telefonul mobil închis.