De ce trebuie să îndur asta?

Pe măsură ce enervarea începea să clocotească în interiorul lui, Dane se gândea cu amărăciune: “dacă tipul ăsta ar fi trăit decent de la bun început, nu ar fi evitat să fie răpit de fratele său? De ce totul e vina mea, de ce?!”

– Ai terminat? Nu mai ai nimic de făcut?

Revenind la atitudinea sa firească, Dane întrebă enervat, determinându-l pe Grayson să-și încrunte sprâncenele.

– Tu ești cel care era violat, iar acum tu ești cel care se supără? Asta e o atitudine potrivită?

– Atunci ce vrei să fac?

Nu există nicio situație sau adversar care să poată fi mituit cu bani. “Dacă vrea să mă trimită la închisoare, nu pot face nimic. Violând un Alfa suprem, voi fi în centrul atenției pentru o vreme, dar asta va dispărea curând. Îmi fac griji pentru Darling, dar pot avea încredere în Yeonwoo. Câți ani ar trebui să treacă? Adversarul este firma de avocatură Miller.” Deodată, Dein a avut o idee.

“Ar putea fi pe viață…”

În timp ce un fior îi străbătu șira spinării și transpirația rece îi curgea pe frunte, Grayson vorbi brusc.

– Hai să mergem la o întâlnire.

Deși auzise ce spusese Grayson, Dane nu înțelesese imediat. După câteva clipe de tăcere, își încruntă sprâncenele și întrebă:

– Poftim?!

La întrebarea lui scurtă, Grayson, care părea obosit, dar nu foarte diferit de obicei, a răspuns:

– Hai să mergem la o întâlnire.

Dane îl privi fără să spună nimic. Multă vreme, se priviră în tăcere.

– O întâlnire?! Noi doi?!

Dane repetă fiecare cuvânt încet. Arătând cu degetul mijlociu spre Grayson și apoi spre el însuși, pe chipul său se citea o expresie amestecată de confuzie și absurditate. Grayson, cu o expresie neschimbată față de cea de mai devreme, dădu din cap și repetă aceleași cuvinte.

– Hai să mergem la o întâlnire.

Dane îl privi în tăcere pe Grayson. “Ce prostie e asta? Ce naiba se întâmplă în capul tipului ăsta?!” În timp ce aceste gânduri îi treceau prin minte, organele genitale ale lui Grayson îi atrăseseră atenția. În acel moment, Dein renunță să-l mai înțeleagă pe Grayson Miller.

– Doar…

Dane ezită, pe punctul de a spune “hai să ne gândim și să terminăm cu asta”. Își aminti că şi Grayson Miller spusese că nu face sex niciodată de două ori cu aceeași persoană. În schimb, Dane sugeră o altă soluție.

– Atinge-l și să terminăm cu asta.

Era enervant, dar nu existau alte opțiuni. Dacă asta putea înlocui falimentul sau petrecerea unei vieți în închisoare, ar fi putut fi o afacere ieftină…

Gândindu-se la asta, Dane și-a împins pieptul în față și privirea lui Grayson, care era fixată pe fața lui, a coborât. Văzând că expresia lui s-a înmuiat și ochii i s-au mărit, Dane a crezut că s-a terminat. Grayson a ridicat mâna în stare de amețeală și, tocmai când era pe punctul de a atinge pieptul lui Dein…

– Nu, nu, nu asta vreau să spun.

Deodată, Grayson reveni la realitate. Ca un câine care se scutură de apă după ce iese din ea, își retrase repede mâna și își întoarse cu forța privirea spre fața lui Dane.

– Spun să mergem la o întâlnire! Nu doar să-ți ating pieptul! Asta e după întâlnire, sau în timpul ei, sau oricum, vorbesc despre a merge la o întâlnire, asta spun.

– Termină prin a-mi atinge pieptul. Acum!

Dane îl ispiti din nou, dar Grayson şi-a dus ambele mâini la spate, le strânse puternic și scutură din cap cu încăpățânare. “Surprinzător, tipul ăsta nu se lasă păcălit.” Dane era enervat și aproape că se hotărî să-și elibereze feromonii pentru a-l certa. Trebuia să rezolve situația asta cât mai repede. Dane era cel care se grăbea. Era îngrijorat de starea lui Darling și trebuia să fie pregătit pentru orice situație.

Respirând din nou de enervare, Dane întrebă în cele din urmă, cu un ton descurajat:

– Deci, ce vrei să faci cu mine?

Punând o mână pe șold, Dane întrebă în timp ce Grayson își încrunta sprâncenele.

– E o întâlnire.

La același răspuns, Dane întrebă din nou:

– Deci, ce vom face?

În timp ce conversația continua să se învârtă în cerc, Grayson a luat în sfârșit cuvântul.

– N-ai fost niciodată la o întâlnire?

Ironic ca întotdeauna. Dane simți o înțepătură, dar răspunse calm:

– Nu cu tine.

Dane a schimbat cu ușurință subiectul conversației și l-a privit pe Grayson cu expresia lui indiferentă firească. De parcă ar fi vrut să spună: “De ce n-aș fi avut o întâlnire?” Grayson părea nedumerit, dar a lăsat-o baltă.

– Hai să luăm masa împreună… și să petrecem timp împreună.

“Nici tipul ăsta nu are gânduri speciale.”

Gândindu-se la asta, Dane a dat din cap cu ușurință.

– Bine, dar nu avem ceva de făcut mai întâi?

Arătând în sus, Grayson, ca și cum se aștepta la asta, s-a întors și a ieșit. O clipă mai târziu, s-a produs o ușoară vibrație și întreaga vilă s-a mișcat. În cele din urmă, au ieșit la suprafață.

“Tipul ăsta, cu siguranță, nu a fost niciodată la o întâlnire.”

Grayson era sceptic. La urma urmei, din moment ce au chemat un elicopter de la vilă pentru a evada și au început imediat întâlnirea, nu făcuseră încă nimic, iar Dane se ocupa doar de problemele lui.

Primul loc în care s-au dus era la un veterinar. Grayson, nedumerit de motivul pentru care au venit aici, a privit cum Dane a găsit brusc o pisică, i s-a spus că trebuie să mai rămână câteva zile pentru teste, apoi a plecat.

Apoi, ca și cum acum ar fi început cu adevărat, Dane a cumpărat un telefon mobil și a dat un telefon. Apoi, întâlnindu-se cu un bărbat care era clar de reputație proastă, au schimbat câteva cuvinte înainte ca Dane să-l cheme pe Grayson.

– Hei!

Pentru prima dată, Dane l-a strigat pe Grayson, care se plimba fără rost. Grayson s-a apropiat încet de Dane, suspicios în fața situației ciudate. Dane i-a făcut un semn cu mâna, calm.

– Dă-mi bani.

– Poftim?!

– Repede.

Pentru oricine privea și nu cunoștea relația dintre ei, cu siguranță ar fi părut că Grayson era șantajat. Realitatea nu era cu mult diferită.

Fără să înțeleagă de ce, Grayson își scotoci buzunarele și îi dădu o sută de dolari. Dane, știind că a cere explicații nu ducea decât la abuzuri și la pierdere de timp, învățase că a da ceea ce i se cerea era cea mai bună modalitate de a pune capăt rapid situației.

– Mulțumesc, e prima dată când vând acest medicament. Cineva trebuie să fi greşit.

Bărbatul zâmbi și îi întinse lui Dane un pachet de pastile. Ignorând privirea încruntată a lui Grayson, Dane îi strânse mâna bărbatului și se întoarse pe drumul pe care veniseră. Apoi, turnă pastilele în palmă și începu să meargă în timp ce le mesteca.

– Ce sunt pastilele alea?

Grayson îl urmă în grabă și îi puse imediat întrebarea care îi stătea pe limbă. Dane, continuând să meargă înainte fără să se uite înapoi, îi răspunse firesc.

– Pilula de a doua zi.

Grayson, care mergea cu pași rapizi, se opri brusc. Dane, nepăsător de reacția lui, continuă să meargă înainte în timp ce vorbea.

– S-ar putea să fiu însărcinat, așa că evident trebuie să o iau. Acest medicament este eficient dacă este luat în termen de o lună. Așa că nu mai ai de ce să-ți faci griji.

Grayson, uimit, rămase nemișcat, apoi se grăbi să-l ajungă din urmă pe Dane.

– Stai, de ce nu ai cumpărat-o de la farmacie…

Rămânând cu un pas în urmă și întrebând, Dane se încruntă și se uită înapoi la el.

– Idiotule, pentru că nu se vinde în farmacii, îl cumpăr de aici. Crezi că guvernul ar aproba un astfel de medicament?

Grayson deveni palid imediat.

– Poftim? Deci ai luat fără să te gândești un medicament care nu era verificat corespunzător?

De parcă ar fi auzit cuvintele ascunse din spatele acestei întrebări, sau poate chiar dacă le-a auzit, fără să arate niciun interes, Dane a răspuns calm:

– Dacă este necesar, ce altă alegere avem?

Grayson, rămas fără cuvinte, nu putea decât să se uite la ceafa lui Dane. Observându-i privirea, Dane a adăugat pe un ton mai calm decât înainte.

– Nu o lua prea în serios, este tot un medicament produs de firmele farmaceutice. Doar că nu era aprobat, atâta tot.

– Sau nu a solicitat aprobarea?

La întrebarea lui Grayson, Dane zâmbi și se uită înapoi la el.

– Ești isteț, așa cum credeam.