Bărbatul chipeș cu părul castaniu închis a vorbit, iar bărbatul blond din spatele lui a spus cuvintele cu voce răgușită.

– Când spui Miller, strâng din dinți. Nu a avut de ales din cauza banilor.

– Henry, ți-am spus să nu joci…

– Nu poți să taci din gură?

De îndată ce un alt bărbat cu părul castaniu a vorbit, Henry l-a lovit cu piciorul în tibie.

– Aah!

Țipătul a răsunat în timp ce bărbatul sărea pe un picior. Bărbatul cu părul cărunt, cel mai în vârstă din grup, a suspinat și a vorbit.

– Henry, nu-l mai lovi pe Isaac.

A spus asta fără să arate vreo intenție reală de a se opri. Părea doar un comentariu banal, ceva spus din politețe. Apoi și-a îndreptat rapid atenția către Dane.

– Ei bine, noi ne-am făcut datoria, așa că plecăm acum. Hei, oprește-te și retrage-te.

De îndată ce a terminat de vorbit, ceilalți trei bărbați s-au distanțat repede, dispărând ca și cum ar fi văzut ceva ce nu era nevoie să vadă și ar fi atins ceva ce nu era cazul să atingă. Dane nu putea să nu fie uluit.

– Munca a mers bine. Dar ce naiba au tipii ăia? Au fugit, dezgustați.

Dane a cerut un raport rapid înainte ca elicopterul să decoleze, iar Joshua a răspuns râzând.

– A, colegii mei bodyguarzi. Nu voiau să se implice în asta, dar, în final, obiectivele lor s-au aliniat.

Când Dane a înțeles vag ce înseamnă asta, Joshua a continuat.

– Voi aștepta, mulțumesc pentru tot.

Apoi a adăugat.

– Nu crede nimic din ce spune Grayson, nu e niciodată adevărat. Minte atât de natural, încât ai crede că e real.

– Știu, a spus Dane, privindu-l în continuare pe Grayson, care era inconștient.

– Știu destul despre tipul ăsta.

– Se pare că și tu ai trecut prin multe.

Vocea lui Joshua, plină de o ușoară simpatie, îl determină pe Dane să-și încrunte sprâncenele. De parcă i-ar fi văzut reacția, Joshua își termină propoziția.

– Nu-ți lăsa garda jos până la sfârșit. Grayson Miller nu e genul de om care se lasă învins ușor.

Dane îl întrebă ironic încă o dată:

– Știind asta, nu ești imprudent să pui totul pe umerii mei?

Joshua râse scurt.

– Ești capabil să te descurci.

Dane nu s-a mai obosit să răspundă și a închis telefonul. Acum se afla într-un elicopter militar mare, împreună cu pilotul și Grayson, îndreptându-se spre o vilă izolată.

Spusese că totul se va termina în cel mult două zile.

Dane se gândi la asta. Îi spusese superiorului său că șocul reducerii salariului era prea mare, așa că își va lua o săptămână liberă. Plănuisese să-și ia timp suplimentar, pentru orice eventualitate, dar dacă îi rămânea timp, intenționa să se întoarcă mai devreme. Superiorul său, cu o expresie tristă pe chip, era de acord.

Darling era lăsată la spital pentru un control medical. Pentru a se asigura că Darling nu se va simți tristă, i-a acoperit hainele cu feromoni și i le-a lăsat, astfel încât să se simtă în largul său pentru moment.

Lucrurile care îl îngrijorau erau rezolvate sau gestionate. Acum, mai rămăsese doar acest tip.

Dane se uită fix la bărbatul din fața lui, care era inconștient, cu ochii închiși.

În această situație, cel mai bun rezultat posibil… era evident.

Dane își imagină situația în minte. Chase Miller îl confrunta pe Grayson, dându-și frâu liber enervării și furiei pentru toate lucrurile pe care le suferise din cauza lui, în timp ce Joshua și Dane priveau.

Ar fi înțeles Grayson Miller vreodată ce înseamnă remușcarea?

Desigur că nu. Dane respinse imediat gândul și își spuse în sinea lui: “Asta îl vom determina să înțeleagă.”

Dacă Grayson Miller își cerea scuze familiei lui Joshua și promitea să nu mai apară niciodată în fața lui, Dane nu ar mai fi avut alte dorințe.

Dar, oricât s-ar fi gândit la asta, situația părea atât de nerealistă. Gândul că un extraterestru ar apărea în fața lui și i-ar spune numerele la loterie părea mai realist decât acest scenariu. Nu putea să nu suspine la un gând atât de imposibil.

“Oare fac ceva inutil?”

Dar apoi s-a gândit la controlul medical al lui Darling, iar asta i-a dat o oarecare alinare. Cel puțin nu era o pierdere completă de timp. Controlul medical urma să dureze două zile, iar în cazul în care nu putea să-l ia pe Darling sau i se întâmpla ceva, deja aranjase ca Yeonwoo să se ocupe de asta. Yeonwoo era de acord imediat, chiar s-a întâlnit cu Darling înainte, l-a salutat și și-a asumat responsabilitatea de a fi tutorele lui, în timp ce l-a însoțit la spital pentru a avea grijă de el.

La urma urmei, Yeonwoo îi era recunoscător lui Dane de când îl ajutase să iasă dintr-o situație dificilă, îndeplinind o favoare cerută de Joshua. I-a fost ușor să accepte o astfel de cerere.

Pe de altă parte, Yeonwoo avea și el motive să-şi ceară scuze.

Zgomotul puternic al elicopterului continua să răsune. Pentru o vreme, Dane a stat în tăcere, privindu-l pe Grayson.

– Hei!

A spus el, cu brațele încrucișate, în timp ce îl privea pe Grayson, care rămânea nemișcat.

– Când o să încetezi să te prefaci? M-am plictisit, trezește-te.

Dar Grayson rămase nemișcat, cu ochii închiși. După ce îl privi fix pentru o clipă, Dane se ridică, gata să-l pălmuiască pe Grayson fără ezitare.

– Ha, ha, ha!

Chiar când Dane ridică mâna, un râs răsună de jos. Grayson scutura din umeri și râdea. Desigur. În timp ce coborî mâna, Grayson deschise ochii și se ridică în șezut.

– De unde ai știut că eram treaz?

– Te prefaci lamentabil.

Dane se întoarse la locul său, încrucișând picioarele. Grayson ridică mâinile, încătușate, și le scutură, apoi zâmbi lasciv.

– Deci, de asta m-ai răpit.

Dane ridică pumnul în tăcere, arătându-l lui Grayson, ca și cum l-ar fi avertizat. Încă un cuvânt prostesc și nu se va mai abține.

– De ce te-ai prefăcut că ești inconștient? Dacă erai treaz, ai fi putut să te opui sau să fugi.

La întrebarea lui Dane, Grayson răspunse firesc:

– Eram curios să văd ce aveai de gând să faci.

Dane îl readuse cu picioarele pe pământ.

– Ești răpit.

– Da, știu.

Răspunsul era tulburător de calm. Părea chiar că se bucura de situație, ceea ce îl determină pe Dane să-și încrunte sprâncenele.

– Știi de ce?

– Păi, o să aflu când ajung acolo.

Grayson răspunse cu indiferență la întrebarea provocatoare, ca și cum întreaga situație nu avea nicio legătură cu el, ceea ce îl provocă pe Dane să se încrunte și mai tare.

“Ce joc joacă?”

În acel moment, Dane observă ceva ciudat. Grayson încă zâmbea, dar era un zâmbet ciudat.

Motivul a devenit clar în curând. Tremura din toate încheieturile.

– Ce s-a întâmplat?

La întrebarea lui Dane, Grayson a clipit rapid, ca și cum ar fi întrebat ce vrea să spună. Era ceva anormal la el. Clipa excesiv și transpira. Dane l-a arătat enervat cu degetul.

– Ce s-a întâmplat? De ce te comporți așa?

– Poftim? Ah…

În cele din urmă, Grayson părea să înțeleagă, ridicând buzele într-un zâmbet fără entuziasm.

– Mi-e frică de înălțime.

– Poftim?!

Dane, surprins, ridică vocea fără să vrea. Grayson era palid ca ceara, cu picături de sudoare vizibile pe tâmple, iar zâmbetul lui era grotesc. Dar Dane nu putea avea încredere în el.

– De ce nu leșini din nou?

Cu un rânjet, Grayson răspunse cu un zâmbet forțat.

– Mi-ar plăcea, dar nu e atât de ușor.

Tonul lui părea neobișnuit de pesimist. Dane, deși încă nu-l credea, nu putea să nu se simtă neliniștit.

“Oare e adevărat?”

Psihopații sunt excelenți la a se preface. Mințitul pentru a manipula pe alții este ceva ce fac cu ușurință. Cu abilitățile lor actoricești, îi determină pe oameni să aibă încredere completă în ei. Exact cum a procedat el cu Ezra.

– Nu mă determina să râd. Crezi că o să mă las păcălit de jocul tău lamentabil? a spus Dane, înjurând, iar Grayson zâmbi.

– Sper că da.

Grayson era acum palid. Respirația îi era neregulată, iar trupul îi tremura violent, de parcă ar fi avut o criză.

“Este real?”

Dane, cu reticență, se ridică și se apropie de el.

– Hei, te simţi bine? Rezistă. Cât mai avem până ajungem acolo?

Fața pe care o vedea de aproape era incredibil de serioasă. Ochii lui violeţi păreau pierduţi, tremura incontrolabil, iar feromonii care îl înconjurau erau împrăștiați haotic. Părea că era pe punctul de a intra în șoc.

“La naiba, de ce naiba l-am pus în elicopter când are frică de înălțime?”

L-a înjurat pe Joshua pentru o clipă, dar și-a schimbat rapid gândurile. Poate că nici ei nu știau. Oricum, important era să remedieze situația imediat.

– Revino-ți, Miller! Revino-ți. Ai nevoie de ceva?

Scuturat brusc de umăr, Grayson se bâlbâi, tremurând din toate încheieturile.

– Apă… apă, te rog.

Repetând disperat, Dane se întoarse să ia repede o sticlă de apă. Când a desfăcut capacul și s-a întors…

– Of!

Un vânt puternic îl lovi, iar Dane scoase un geamăt aspru. Privind în sus, confuz, era martorul unui lucru de neimaginat.

Grayson deschisese ușa elicopterului și stătea chiar în fața ei.