– Hei…

Grayson, care îl căuta pe Dane de îndată ce a coborât din mașină, a strigat în urma lui, care se îndepărtase deja. Era pe punctul de a-l apuca și de a-l întreba ce înseamnă expresia lui. Ezra l-a găsit pe Grayson în starea asta.

“De ce face asta?”

Îi urmă privirea și rămase surprins. Tot felul de gânduri îi inundară mintea ca o panoramă într-o clipă.

Era clar că Miller avea de gând să-i facă ceva lui Dane. I-a ținut despărțiți până acum, așa că ce se întâmplă? A aflat că Dane era cel care l-a lovit în incendiu în ziua aceea? “E ridicol! Nu a dat niciun semn în acest sens. Atunci de ce face asta? Nu e momentul potrivit pentru asta. Mai întâi, trebuie să-l oprim!”

Ezra, care avusese multe gânduri în doar câteva clipe, a alergat înainte și a strigat urgent.

– Miller, Miller! Așteaptă puțin!

Deodată, Ezra a apărut și i-a blocat calea lui Grayson. Ezra a zâmbit forțat și i-a vorbit lui Grayson, care se oprise din drum într-o situație neașteptată.

– Hei, poți să mă ajuți? Am ceva urgent de făcut acum.

– De ce eu?

Grayson arătă în jur enervat.

– Mai sunt mulți alții, lasă pe altcineva să o facă.

– O, nu! Trebuie să fii tu!

Ezra îl apucă pe Grayson, care era pe punctul de a pleca. Simțindu-se ca o cicadă lipită de copac, începu să vorbească fără sens.

– Uau, ești cel mai mare dintre noi. Știi cât am suferit cu toții azi din cauza ta? Nu, datorită ție, am salvat copilul, dar oricum, nu crezi că și tu ai o responsabilitate? Nu crezi? Asta e rău. Nu ar trebui să trăiești așa! Oamenii ar trebui să se ajute reciproc și să depindă unul de celălalt în această lume, dar ce naiba faci tu…

Grayson se uită în jos la bărbatul adult care se agăța de brațul lui, plângând, cu o expresie nedumerită. De parcă ar fi întrebat ce naiba făcea.

– Dă-mi drumul o clipă, te voi ajuta mai târziu, așa că dă-mi drumul.

– Nuuuu!

– Asta…

Grayson era gata să înjure, dar era deja inutil. Dane dispăruse deja din câmpul său vizual.

– Ha!

Grayson scoase un suspin și rămase nemișcat. Ezra văzu și el că Dane dispăruse în siguranță și își relaxă încet trupul. Grayson, care își dădu părul pe spate enervat, se uită la Ezra cu o expresie feroce. Când Ezra făcu un pas înapoi, șocat, el mârâi printre dinții strânși.

– Deci, ce vrei să spui cu cererea?

Chiar și ochii lui purpurii sclipeau. Ezra se retrase, simțind o senzație de criză că oasele lui se vor transforma în praf dacă va spune măcar un cuvânt greșit. Cu toate astea, simți aceeași intenție ucigașă și râse ruşinat, cu transpirație rece.

– O, aia, ce era aia…

Se uită în jur, dar nu putea face nimic altceva. După ce se asigură că şi colegii lui care nu-i erau de niciun ajutor, se uitau doar fix, nu avu de ales decât să se întoarcă spre Grayson. Ezra râse de Grayson, care încă îl privea cu o expresie rece.

– Eu, am uitat. Ha, ha, ha!

– Asta…

În momentul în care Grayson strânse pumnul, Ezra fugi mai repede ca niciodată. Grayson, care rămăsese singur, scutură din cap cu neîncredere și lovi cu piciorul anvelopele camionului de pompieri, înjurând.

─ ▪ ─

– Oricum, fii ponderat!

Salvatorul care i-a dat lui Dane niște cremă să-și ungă pieptul plin de vânătăi l-a certat ușor. Rana pe care o suferise în lupta cu tatăl lui Santiano era evidentă încă de când se întorseseră acasă cu mașina, după ce terminaseră totul. Din fericire, nu părea să aibă vreun os rupt, dar avea destul de multe vânătăi, așa că se părea că va avea dureri de cap cel puțin câteva zile. Când a ieșit după ce a primit crema, care trebuia să-i aline durerea și să ajute la estomparea vânătăilor, băieții care ieșiseră cu el plecaseră deja.

Probabil că terminaseră programul de lucru, desigur.

Dane voia și el să se ducă acasă și să se odihnească imediat, dar trebuia să se spele, pentru că era acoperit de praf. Ar fi avut un efect foarte negativ asupra lui Darling, care se freca de Dane imediat ce ajungea acasă.

Dane a băgat crema în buzunar și s-a îndreptat direct spre dușuri.

Grayson stătea pe banca din vestiar și privea cu supărare într-o parte. Ceilalți băieți terminaseră deja de făcut duș și plecaseră. Cu excepția lui Grayson și a încă unei persoane.

Dane Striker.

Din fericire, Grayson a aflat că Dane se dusese la paramedici pentru a primi îngrijiri medicale. Și încă nu apăruse. Grayson putea să aștepte cât voia. Avea timp din belșug.

“Ce naiba era expresia aia?” Grayson se hotărî și așteptă să se deschidă ușa. Dar…

Grayson se opri și întoarse capul la sunetul slab al apei. Așteptă în liniște, ținându-și respirația, iar urechile lui se ridicară când detectară sunetul.

Cineva era la duș.

Se opri doar pentru o clipă sau două. Își dădu seama repede de situație. Afurisitul de Dane Striker se îndrepta direct spre duș. Firește, Grayson se îndreptă spre duș. În timp ce mergea repede, aproape alergând, întrebările la care se gândise îi inundau mintea. Zece pași, cinci pași, un pas.

Când a deschis în sfârșit ușa dușului, sunetul apei curgând cu viteză i-a lovit imediat urechile. Singura cabină din camera de duș goală, din care se ridica abur, era cea mai îndepărtată de intrare.

Grayson își încrucișă brațele și se uită fix la ea. Dincolo de ușa cu un singur canat, care abia îi acoperea pieptul și coapsele, Dane Striker se spăla. Grayson așteptă răbdător. Până când acesta își spălă tot trupul.

Dane a avut nevoie de foarte mult timp să se spele. Atât de mult încât Grayson s-a întrebat dacă Dane știa că îl așteaptă și o făcea intenționat.

A frecat șamponul din mâini până a făcut spumă și și-a frecat capul mult timp, apoi, când a terminat, a început să-și frece tot trupul. Grayson s-a uitat enervat la ceas de mai multe ori. Voia să deschidă ușa aceea ridicolă, să-l apuce de guler și să-l tragă afară, dar, din păcate, Dane era gol.

Nu avea un guler de care să-l apuce, așa că va trebui să-l apuce de gât. Când se gândea serios la asta, Dane a încuiat ușa, de parcă i-ar fi citit gândurile.

Abia atunci Grayson și-a îndreptat trupul, care se sprijinea de ușă, și l-a privit ieșind. Dane a apucat partea de sus a ușii batante, care se potrivea cu înălțimea lui, și a deschis-o. Mai întâi i s-au dezvăluit picioarele lungi, apoi coapsele ferme, iar apoi întregul trup. Grayson l-a văzut pe Dane Striker, care se întorsese cu trupul gol complet expus, fără nicio intenție de a-și acoperi trupul, de parcă ar fi crezut că este singur.

– Hei, ce naiba era asta…

Momentul pe care îl așteptase sosise în sfârșit. Grayson deschise gura pentru a spune ceea ce avea în minte. Apoi se opri.