– Grayson vrea sincer să-și ceară scuze. Chase este cel care refuză să se întâlnească alături de el.

La auzul cuvintelor lui Dane, Joshua a răspuns rece.

– Asta e perspectiva celui care a greșit, iar dacă o acceptăm sau nu, rămâne la latitudinea noastră să decidem.

– Da, ai dreptate.

În cele din urmă, Dane a ridicat ambele mâini în semn de capitulare.

– O să mă gândesc eu ce cadou să-i dau. Doar dă-mi niște sfaturi, te rog.

Era prima dată când cerea ceva cu atâta insistență de la cineva. Dane nu se agăța de nimic și nu devenea obsedat. Din această cauză, nu avea niciun motiv să ceară favoruri de la cineva sau să se agățe de acea persoană. Dar, pentru moment, asta era singura lui opțiune.

Joshua știa și el acest lucru, așa că, auzind aceste cuvinte, era pentru o clipă tulburat. Să ajungă atât de departe doar pentru un cadou? Dane Striker?

Dacă nu ar fi trăit asta direct, ar fi crezut că e o minciună. Dar chiar și auzind-o din prima sursă, nu-i venea să creadă. Oare persoana alături de care vorbea la telefon era chiar Dane Striker? Joshua a început chiar să se întrebe dacă nu cumva era vorba de o păcăleală.

– Sfat?

Joshua a întrebat din nou, ca pentru a confirma. Dane a răspuns “da”, de parcă ar fi așteptat asta. Și acest lucru era greu de crezut. De fapt, observase când a menționat prima dată că are o relație, dar a respins ideea gândindu-se “nu se poate”. Celălalt era Dane Striker. Un bărbat cu care ar fi făcut sex, dar care nu ar fi putut deveni niciodată iubitul lui. După ce l-a urmărit timp de peste 10 ani, Joshua nu putea să nu gândească așa.

Dar se întâlnea cu cineva? Și partenerul era Grayson Miller?!

– E ceva serios, aşa e?

Când Joshua a întrebat din nou, Dane a dat același răspuns și de data asta.

– Da.

Nu mai era nimic de negat. Repetase aceeași întrebare și același răspuns de mai multe ori, dar Dane nici măcar nu se enervase. Imaginea lui Grayson strigând că îl va salva în timp ce săpa pământul cu mâinile goale i-a revenit vie în fața ochilor.

“Mă doare capul.”

Joshua simți că îi vine o migrenă și își apăsă tâmpla cu o mână. Dintr-o dată, totul deveni enervant. Gândindu-se că ar trebui să închidă repede, îi propuse fără menajamente o soluție.

– Gândește-te la ce s-a întâmplat între voi doi.

– Poftim?!

La auzul cuvintelor lui Joshua, Dane a întrebat curios. Era firesc să nu înțeleagă rapid. La urma urmei, el întreba ce fel de cadou să-i ofere cuiva alături de care se întâlnea, un așa-zis “virgin în materie de întâlniri”. Joshua a adăugat calm o explicație.

– Îți spun să-ți amintești ce s-a întâmplat între tine și ticălosul ăla. Trebuie să existe niște amintiri speciale, așa că pregătește un cadou care să le readucă la viață. Așa se face.

Și Joshua a închis fără să-și ia măcar la revedere. Dane s-a uitat la telefonul tăcut, apoi s-a încruntat în timp ce încerca să-şi amintească. Cuvintele lui Joshua aveau destul de mult sens. “Să-mi amintesc de trecut. Da, nu-i rău.” Și-a lăsat capul pe spătarul canapelei și a închis ochii, având capul dat pe spate. Ca un pacient la o ședință de hipnoză, și-a retrăit încet amintirile. De la prima lor întâlnire, apoi fiecare lucru care s-a întâmplat după aceea…

Sâni, sâni.

Dane se încruntă și scutură din cap. Din nou. Cum ne-am întâlnit prima dată…?

Venus, Venus.

Dane se încruntă și mai tare. De data asta, scutură din cap și mai energic. Din nou, din nou! De la început!

Virginia, Virginia.

– La naiba!

În cele din urmă, Dane strigă brusc și se ridică în picioare. Amintiri decente pe naiba, nu se poate ca așa ceva să existe! Ce amintiri cu ticălosul ăla pervers…

Ah.

Dane, care respira greu din cauza furiei care-l copleșea, se opri brusc la o amintire care-i trecu prin minte. Într-o clipă, toate amintirile dispărură și o singură scenă îi umplu complet mintea. Cerul orbitor de luminos, fața lui Grayson privindu-l, cuvintele pe care le spusese, toate vii.

Da, asta e.

Abia atunci Dane a înțeles cu adevărat cuvintele lui Joshua. Și ce trebuia să facă.

─ ▪ ─

Cerul era mereu senin, dar azi părea deosebit de albastru. Poate că era doar starea lui de spirit. Starea de spirit a unei persoane poate determina uneori chiar și un uragan să pară o briză răcoroasă.

Azi era exact așa. Trecuse foarte mult timp de când nu mai avusese parte de o vreme atât de plăcută. Grayson stătea pe scaunul pasagerului din mașina condusă de Dane, fredonând o melodie și bătând cu palma pe coapsă, în ritmul muzicii. Când Dane oprea mașina la un semafor, el îi bătea pe piept lui Dane, de parcă ar fi așteptat, dar, în timp ce mașina era în mișcare, își folosea cu amabilitate propria coapsă în locul lui Venus. Desigur, nu rata niciodată ocazia când apărea una, dar Dane îl lăsa în pace, fără să-l restricționeze în vreun fel.

– Disneyland, îl iubesc atât de mult! a strigat Grayson fericit. Așa cum spusese odată, era locul lui preferat. Când era foarte mic, întreaga familie era acolo împreună să se joace. Din păcate, Ashley a avut parte de o zi infernală încercând să țină sub control copiii care hoinăreau pe unde voiau. Fără nicio recompensă, Chase și ceilalți frați mai mici erau prea mici ca să-și amintească acea zi. Din cauza asta, amintirile despre vizita la un astfel de parc de distracții au rămas doar la Grayson, Nathaniel și Stacy. Și aceea era ultima amintire a întregii familii mergând împreună la un parc de distracții. Pentru că aproape îl pierduseră pe Larien în mijlocul haosului.

După aceea, Ashley a construit un parc de distracții acasă. Cu toate atracțiile pe care copiii și le doreau instalate, el a considerat că era suficient. Era o modalitate prin care copiii se puteau distra în siguranță, fără să-și facă griji cu privire la răpiri sau sechestrări.

Cu toate astea, copiii care nu erau mulțumiți de asta trebuiau inevitabil scoși din parc. Unul, doi, cel mult trei era limita cu care puteau călători împreună și, din fericire, doar Grayson, Stacy și Larien doreau asta, așa că Ashley putea să îndeplinească mai mult sau mai puțin cerințele copiilor. Oricum, Grayson se bucura de această țară a fanteziei de fiecare dată și se întorcea mereu cu amintiri frumoase.

Cu excepția unei singure dăți.

Gândindu-se la acel moment, starea lui de fericire s-a calmat din nou. Nu se putea face nimic. Era prima dată în viața lui când simțea o asemenea disperare.

Dar…

Grayson aruncă o privire către Dane, care stătea lângă el. Fața lui inexpresivă, în timp ce conducea în tăcere, determina să fie dificil să-i ghicești gândurile, dar un lucru era sigur. În acel moment, el decisese să meargă la Disneyland doar pentru Grayson.

─ ▪ ─

– Poftim? Disneyland?

Când Dane a adus brusc în discuție acest subiect, ochii lui Grayson s-au mărit de surprindere. La această masă era prima dată când aveau o astfel de conversație în timpul cinei împreună. Către Grayson, care se oprise din mișcare și uitase că rupea pâinea, Dane și-a pus o bucată mare de carne tăiată în gură și a spus în timp ce mesteca.

– Da, ai spus că îți place.

– Da, dar…

Grayson clipi nedumerit. Sângele picura din carnea abia gătită, dar lui Dane nu-i păsa și își duse bucata la gură. Grayson privi scena cu ochii plini de admirație. Atât de sălbatic, atât de grozav…

Chiar și simțind privirea apăsătoare, Dane a continuat cât se poate de firesc.

– Hai să mergem. Oricum nu avem nimic special de făcut.

A sorbit vinul ca și cum ar fi băut bere, apoi a pus paharul jos.

– Ar trebui să facem ceva.

Acele cuvinte erau pe jumătate sincere. Până acum, Dane trăise spunând că visul lui era să trăiască fără griji toată viața, până când gura i se va uza. Cumpărase și răzuise serios bilete de loterie de mai multe ori. Toate erau necâştigătoare.

Acum avea multe lucruri de făcut. Mai precis, multe lucruri de care să se bucure. Avea multe planuri, cum ar fi croaziere și schi. Desigur, Grayson urma să se lipească de el ca şi guma. La începutul acelui program plin de farmec se afla Disneyland.

– Amintirile neplăcute trebuie acoperite cu amintiri plăcute.

Dane i-a spus asta lui Grayson, care era încă nedumerit. În acel moment, inima lui Grayson a început să bată nebunește. Obrajii i s-au înroșit și ochii i s-au umezit. Ce era asta? Lui Grayson, care și-a pus ambele mâini pe inimă și respira greu, Dane i-a spus indiferent.

– Emoție.

– Poftim?!

Când Grayson a clipit și a întrebat, Dane, care băuse vin pentru a spăla carnea, l-a privit.

– Emoție, asta simți tu acum.

– Ah…

Abia atunci Grayson scoase un strigăt, ca și cum ar fi înțeles. Văzând asta, Dane zâmbi, în timp ce își strânse ochii.

– Cum e starea ta actuală?

Privind fața lui plină de întrebări și ștrengărie, Grayson clipi și răspunse.

– Inima îmi bate nebunește.

Dane râse scurt. În timp ce Grayson era fascinat de sunetul revigorant, el spuse arogant.

– Asta pentru că sunt grozav.

Chiar dacă îi părea ridicol, inima lui Grayson continua să bată nebunește. Poate că era adevărat. În cele din urmă, a recunoscut. Inima lui bătea așa pentru că acel bărbat era Dane Striker.