Grayson îl privi fix și deschise gura.

– Oamenii pe care i-am rănit când le-am cerut să iasă cu mine au format un fel de grup.

– Au format chiar și un grup?

“Nenorocitul ăsta, cum a trăit până acum?” Dane clătină din cap în sinea lui. Tocmai când se gândea că era un noroc că mai era în viață, Grayson aduse brusc în discuție ceva imprevizibil.

– Printre ei, se află o femeie care a făcut sex cu tine.

– Păi…

Dane, care tușise, a scos imediat un țipăt. Grayson l-a privit în tăcere cum își încorda tot trupul în timp ce se apuca de zona rănită. Abia după ce respirația lui greoaie s-a mai potolit puțin, Dane a reușit în sfârșit să deschidă gura, cu fața palidă.

– Poftim?!

– Există o femeie care a făcut sex atât cu tine, cât şi cu mine.

La întrebarea lui bâlbâită, Grayson a repetat aceleași cuvinte ca și cum ar fi vrut să-i confirme. Dar asta nu era tot.

– Trei.

– Stai puțin…

Dane a încercat să spună ceva, dar Grayson era mai rapid. A adăugat indiferent:

– Și se pare că una dintre ele a făcut sex cu tine de mai multe ori.

Se lăsă o tăcere neplăcută. Dane simți cum transpirația rece îi curgea pe spate și se chinui frenetic să găsească o soluție. Curând găsi o soluție simplă.

– Oricum, din moment ce și ele au făcut sex cu tine, e corect. Așa că s-a rezolvat.

Zâmbi obraznic, ca de obicei, dar Grayson nu râse. Se lăsă din nou o tăcere neplăcută. “Doar nu-mi spune că o să-mi facă o scenă din cauza evenimentelor din trecut?” se gândi brusc Dane. Până acum, nu avusese niciodată o relație serioasă, așa că nu era obișnuit să sape în trecut și să-l întrebe, așa cum se întâmpla acum. Tocmai când căuta frenetic în mintea lui o cale de a scăpa rapid din această situație…

– Chiar te simţi bine? îl întrebă brusc Grayson.

La această întrebare imprevizibilă, Dane îl privi nedumerit. În mod neașteptat, Grayson continuă cu o expresie posomorâtă.

– O să te simţi bine doar cu mine? Eu… dacă ai face din nou astfel de lucruri cu altcineva în fața mea…

Grayson, care luase o gură de aer, a adăugat:

– Nu cred că aș putea suporta asta.

Se lăsă o tăcere apăsătoare. Dane îl privi pe Grayson fără să spună nimic. Acesta își coborâse privirea și îl evita pe Dane. Spusese clar că îl iubește, așa că ce era reacția asta? Dane nu putu să nu fie nedumerit.

– Crezi că te-aș înșela sau ceva de genul ăsta?

La această întrebare pusă în șoaptă, Grayson răspunse după o pauză.

– Vreau să cred că nu o vei face.

Era un răspuns ambiguu, care nu însemna nici da, nici nu. “În fond, vrei să spui că o voi face, ticălosule.” Fața lui Dane se strâmbă, dar, dacă se gândea bine, era propria lui responsabilitate. Oricum, era vina lui că nu-i acordase încredere lui Grayson. Din cauza asta, Dane nu mai putu spune nimic și îl alungă pur și simplu de acolo.

─ ▪ ─

Amintirea conversației din acea zi îl determina să se simtă sufocat. Se gândea că și asta era unul dintre motivele pentru care se agăța de ceva ca de un cadou. Oricum, voia să-l liniștească pe Grayson. După aceea nu au mai avut astfel de conversații, iar Grayson nu dăduse niciun semn anume, dar privirea pe care o văzuse odată îl determina pe Dane să se uite înapoi.

La naiba, ce ar trebui să fac exact în momente ca acesta?

Nu-i plăceau filmele romantice. Se uita în principal la filme cu zombi de serie B sau filme de acțiune, și la fel era și cu romanele. Chiar și când se uita la thrillere, dacă apăreau părți romantice, le sărea pur și simplu. Era un domeniu care îl interesa foarte puțin, și totuși, brusc, apăruse cea mai proastă situație.

În timp ce aștepta semnalul, Dane a bătut rapid cu degetele în volan apoi și-a readus cu forța mintea la punctul de plecare. “Te gândeai la cadoul lui Grayson, revino-ți.” Dacă își lăsa garda jos chiar și puțin, gândurile îi rătăceau în altă parte. Acum nu era momentul pentru asta. Era deja prea târziu. De data asta era hotărât și concentrat pe un singur gând. Cadoul lui Grayson, cadoul lui Grayson.

Curând, se încruntă și se gândi.

“Cum îl conving pe Joshua?”

─ ▪ ─

– Un cadou?

Joshua, care era sunat brusc, repetă curios ceea ce auzise.

– Da.

Dane a continuat sec, de la celălalt capăt al telefonului.

– Am pe cineva căruia vreau să-i dau un cadou, dar n-am mai făcut niciodată așa ceva, așa că nu prea știu cum să procedez. Tu știi mai bine, având în vedere că ai avut multe relații.

Joshua nu a lăsat cuvântul “bine” să treacă neobservat.

– Eu am avut și interacțiuni umane, tu nu.

– Da, da.

Dane îi ignoră cuvintele cu nepăsare, ca de obicei. Joshua nu era prea încântat de atitudinea lui, dar, având în vedere că el era de fapt genul de persoană nepăsătoare, nu merita să se gândească prea mult la asta. “Oricum, nu e un tip rău”, gândi el în timp ce întrebă din nou.

– Cui îi dai cadoul? Trebuie să știu mai întâi cine este destinatarul.

Așa cum se aștepta, aceeași întrebare pe care au pus-o şi pompierii i-a fost adresată din nou. “Nu pot să-i dau pur și simplu orice?” se gândi Dane, deși știa de fapt că așa era corect. Doar că îi era ruşine să spună din nou acest lucru cu propria gură.

Dar era un lucru care îl deranja. Menționase în treacăt “din moment ce ai avut multe relații”, și totuși i se punea din nou acest gen de întrebare. Tipul ăsta e mai naiv decât credeam?

Dane nu a avut de ales decât să mărturisească sincer.

– Am pe cineva alături de care mă întâlnesc.

Pentru o vreme, nu se auzi niciun sunet la celălalt capăt al firului. Dane îndepărtă telefonul de la ureche și îl aduse din nou.

– Alo? Hei, ești acolo?

– Sunt aici.

La răspunsul lui Joshua, Dane s-a lăsat în sfârșit pe spătarul canapelei și a întrebat.

– Ai auzit ce am spus, aşa e? De ce nu răspunzi?

– Am auzit.

Joshua răspunse din nou scurt. Așteptând în tăcere într-o atmosferă oarecum amenințătoare, Joshua deschise gura.

– Nu-mi spune că e ticălosul ăla!

Voia să stimuleze că nu știe nimic și să întrebe cine era “ticălosul ăla”, dar era doar o pierdere de timp. Joshua era alături de el să-l salveze pe Grayson în ziua aceea și văzuse cu ochii lui cum Grayson își ieșise din minți încercând să-l salveze pe Dane după ce explodase bomba. În situația asta, dacă Dane spunea că se vede cu cineva, era firesc să deducă şi că acea persoană era Grayson Miller.

– Păi…

Dane nu a putut răspunde ușor și a tăcut.

– Așa s-a întâmplat.

Așa cum era de așteptat, asta era tot ce putea spune. Deoarece era prima lui relație, totul era ruşinos și ciudat. Chiar și la mărturisirea pe care tocmai o făcuse, simțea cum i se înroșește fața în momentul în care o spunea cu voce tare. La naiba, în timp ce înghițea înjurătura în sinea lui, vocea lui Joshua se auzi de la celălalt capăt al firului.

– Ce naiba e asta…

Furia rece se ascundea în vocea lui calmă. Poate era uimit, sau poate ambele. Dane a lovit primul, înainte să poată riposta.

– Îți spun de pe acum, tu ești cel care a provocat asta.

– Ce prostii spui, nebunule?

Înjurăturile au izbucnit din gura lui Joshua. Dane și-a prezentat propria scuză.

– Tu mi-ai dat cererea aia de muncă, așa am ajuns să am de-a face cu ticălosul ăla. Înainte de asta nu s-a întâmplat nimic.

– Ți-am spus eu să-l răpești pe nenorocitul ăla sau să faci sex cu el? Știam eu că nu trebuia să am încredere în tine, nenorocit promiscuu. Și acum tu, îmi ceri fără rușine cadouri pentru nenorocitul ăla? Cum îndrăznești?

Joshua era cu adevărat furios. Deoarece nu era de neînțeles, Dane și-a cerut scuze cu supunere.

– Era vina mea că am făcut sex cu el, ai dreptate.

Oricum, era un fapt cert că Chase era rănit de Grayson, iar Joshua se simțea și el prost din cauza asta. Așa că, firește, era supărat auzind o astfel de poveste. Deoarece Dane nu era un copil naiv care credea că sinceritatea e întotdeauna cea mai bună, și în acest caz a trebuit să găsească repede o soluție.