Grayson a continuat să-l privească pe Dane cu o expresie amețită. Sub privirea lui, Dane a reflectat în sinea sa asupra cuvintelor pe care tocmai le rostise. Ceea ce era surprinzător era faptul că nu regreta deloc că spusese acele cuvinte. Impulsiv, îi mângâie capul lui Grayson. Poate că devenise deja un obicei, deoarece chiar și în timp ce își înclina capul pentru a-l determina mai ușor de mângâiat, expresia lui rămânea una de uimire. Dane zâmbi în mod natural şi vorbi:

– O să renunț la meseria de pompier, dacă ești atât de îngrijorat.

În acel moment, un miros dulce de feromoni se răspândi în jurul lor. În plus, urechile care fluturau nebunește dezvăluiau clar starea de spirit a lui Grayson.

– Chi… chiar? Serios, e rezonabil? a întrebat Grayson cu o ușoară întârziere. Văzându-i ochii strălucind de fericire, ca și cum și-ar fi dat seama în sfârșit, colțurile gurii lui Dane se ridicară în mod natural.

– E rezonabil.

– Dane!

La vocea ridicată de emoție, Dane a răspuns imediat.

– Oricum, era doar o modalitate de a face bani. Totuși, pierderea asigurării e cam mult…

Îl privi pe Grayson și zâmbi ca un ticălos.

– O să plătești pentru asta, aşa e?

În acel moment, inima lui Grayson păru să se oprească, apoi începu să bată nebunește, de trei ori mai repede decât înainte.

– Da, desigur. Voi plăti, voi plăti pentru tot!

Grayson, care dădea din cap energic, îl îmbrățișă brusc pe Dane. Darling, prins între ei, scoase un miau, dar el părea că nu-l aude deloc, în timp ce-l acoperea pe Dane cu sărutări pe toată fața. Dane, care își încordase brațele pentru a crea spațiu, astfel încât pisica să nu fie strivită, îl lăsă pe Grayson să-i sărute buzele peste tot și continuă să vorbească.

– Voi avea nevoie și de asigurare de pensie.

– Am înțeles!

– Când se va termina construcția casei mele, ar trebui să o închiriez. Dacă voi primi chirie lunară, va fi și un venit.

– Desigur.

– Mă gândesc să fac o croazieră, dacă tot am ajuns la asta.

– Da, hai să facem asta. Dacă renunți la slujbă, vei avea destul timp!

Grayson, care își lipise buzele ferm de gura lui Dane și se îndepărtase, declară cu o faţă luminoasă:

– Sunt un expert în a trăi fără griji. Lasă totul în seama mea!

Era firesc. Existau experți pentru orice în lume, iar a urma sfatul unui expert era ceva foarte normal. În această privință, putea exista un alt expert în domeniul vieții fără griji ca şi Grayson? Probabil că nu. Acest bărbat trăise fără griji toată viața.

– Sunt foarte fericit, Dane. Hai să facem o croazieră și să călătorim împreună în jurul lumii!

Deși credea că a sta pe un vas atât de mult timp ar fi cam mult, Dane a rămas tăcut. Astfel de discuții puteau aștepta până când își vor face planuri serioase pentru mai târziu. Grayson, care era atât de fricos și de pierdut cu nişte momente înainte, era acum atât de fericit. “N-ar fi bine să-l las să savureze acel sentiment încă puțin?”

“Deși cred că sunt prea indulgent cu tipul ăsta.”

Problema era că el însuși îl găsea pe Grayson atât de drăguț. În cele din urmă, Dane chicoti, iar Grayson îi zâmbi și el cu ochii strânși.

– Dane, dar…

Când a ridicat capul la auzul cuvintelor imprevizibile, fața lui Grayson părea oarecum ruşinată. Zâmbetul lui era același, dar cumva subtil diferit. Către Dane, care îl privea de parcă ar fi întrebat “ce”, Grayson a întrebat, păstrând în continuare colțurile gurii ridicate.

– Păi, mai devreme ai spus că o să-ți închiriezi casa când se termină construcția. Atunci unde ai de gând să stai? Poate din nou la hotelul ăla?

Dane îl privi în tăcere. Expresia bărbatului, care aștepta un răspuns, era un amestec de anticipare și frică. Treptat, o altă dispoziție răutăcioasă se stârni în Dane. Dane își încrucișă brațele în tăcere.

În acest moment, tipul ăsta nu mă provoacă oare?

– Păi, încă nu m-am gândit la asta.

Când a răspuns intenționat cu întârziere, ochii lui Grayson au strălucit. Dane își dădea seama clar ce cuvinte aștepta. Desigur, erau și cuvintele pe care intenționa să le spună.

“Dar când așteaptă așa, îmi vine să-l necăjesc.”

Dane stimulă că-și mângâie gura cu o mână, ascunzând colțurile buzelor care se ridicau subtil în palma lui.

– Nici hotelul ăla nu e rău, și există modalități de a găsi o chirie lunară ieftină… ar fi multe opțiuni, aşa e?

Și a adăugat:

– Aș putea să-i rog și pe prieteni să mă lase să stau la ei.

– Poftim?!

Brusc, vocea lui Grayson se înălță. Probabil că o să se certe cu mine de ce aș dormi în altă parte, lăsându-l în urmă, se aștepta Dane, dar se înșela.

– Ai prieteni? Serios?

“Nenorocitul ăsta!”

Dane îl privi cu sprâncenele încruntate.

– Ce vrei să spui cu asta? De ce n-aș avea prieteni?

Văzând reacția lui, Grayson era și mai surprins. “Doamne, Dane al meu are prieteni.”

– Oamenii alături de care faci sex nu sunt prieteni.

– Fac sex şi cu prieteni. Nu, făceam sex cu toată lumea. Nu.

Dane, care vorbise până atunci, își acoperi fața cu o mână. Deodată, îl cuprinse îndoiala. De ce începuse el gluma asta, de fapt?

După ce a scos un scurt suspin, Dane a mărturisit sincer.

— Pot să folosesc din nou camera pe care am folosit-o înainte?

– Poftim?

La întrebarea bruscă, Grayson a cedat din nou. Văzându-l clipind surprins, Dane, simțindu-se ciudat fără niciun motiv, a vorbit cu o indiferență deliberată.

– Mă gândesc să mă mut înapoi și să locuiesc aici. Dacă nu vrei asta, atunci nu ar merge…

Se încruntă în timp ce vorbea. Pentru că expresia lui Grayson era cumva diferită de ceea ce se aștepta. Credea că va țipa de bucurie, dar, în mod imprevizibil, reacția lui era una rezonabilă.

Oare am exagerat cu reacția la ceva ce nu era chiar atât de grav? Tocmai când se simțea ruşinat fără niciun motiv, Grayson a deschis gura. Părea că vrea să spună ceva, dar, după ce a mișcat buzele fără să scoată niciun sunet, a reușit în cele din urmă să vorbească, după câteva încercări.

– Dane, eu…

Dane știa ce cuvinte urmau să vină. Dar, în loc să-l pălmuiască pe Grayson peste obraz ca înainte, i-a apucat capul și l-a sărutat pe buze. După ce buzele lor s-au atins scurt, ca într-un sărut ușor, el a apăsat. Dane, care își scosese limba pentru a crea cu îndemânare un spațiu, a trecut peste interiorul buzelor lui Grayson și chiar peste dinții lui, înainte de a-și despărți buzele.

Grayson îl privea în jos, amețit, cu ochii larg deschiși, exact ca înainte. Când Dane scoase inconștient un sunet ca de aer care se scurge, Grayson, care clipise repede, deveni palid imediat și spuse:

– Dane, cred că te-ai lovit la cap.

– Revino-ți!

Dane a vorbit sever și l-a lovit pe Grayson peste obraz. Surprinzător, nu era o “palmă” sau o “lovitură”, ci o “atingere”. La gestul care s-a încheiat doar cu atingerea obrazului său cu vârful degetelor, Grayson a deschis gura larg.

Oare eu sunt cel cu mintea ciudată? se gândi Grayson în gol. Poate că dorm cu ochii deschiși chiar acum. Da, asta trebuie să fie. Am adormit mirosind feromonii lui Dane și am avut un vis. Un vis foarte frumos…

– Serios? întrebă Grayson cu o voce tremurătoare.

– Serios, o să locuiești aici? Cu mine?

– Da, a răspuns Dane prompt.

– O să locuiesc cu tine, în casa asta.

“…”

Grayson își acoperi gura cu ambele mâini. Abia reuși să împiedice un țipăt să-i scape, dar nu putu opri un sunet foarte slab să se audă. După ce respiră greu sub mâinile alături de care își acoperise gura, Grayson înghiți saliva uscată cu o înghițitură, apoi își luă mâinile. După un sunet de respirație, Grayson îl întrebă pe , fără suflare, cu o expresie extrem de fericită pe față.

– Serios? Nu te-ai răzgândit și nu era o glumă, aşa e? O să locuiești aici, cu mine? Pentru totdeauna?

– Da. Am spus că e adevărat.

Dane a sfârșit prin a râde cu voce tare. “Nenorocitul ăsta, ar trebui să-l sărut pur și simplu?” Simțindu-și propria inimă bătând, a deschis gura.

– Hei!

– Stai!

Brusc, Grayson întinse o mână și strigă. La reacția imprevizibilă, Dane întrebă curios:

– Ce s-a întâmplat?