Nu avea de ales decât să-l prindă în flagrant.

Dane, după ce a luat această decizie, l-a privit pe Grayson, care își freca în grabă capul dureros. Nu-i plăcea prea mult, dar nu avea altă opțiune. După ce a decis să-și schimbe planul și să aștepte până în ziua externării, a scos curând un suspin, și și-a relaxat trupul. Oboseala l-a cuprins rapid și, înainte să-și dea seama, Dane adormise, expirând profund.

Pe măsură ce zilele treceau, a reușit să se ridice din pat și să meargă, iar durerea s-a potolit. Între timp, obiectele pe care Grayson le luase, impregnate cu feromonii lui Dane, se schimbau zilnic și continuau să crească la număr.

În ciuda tuturor acestor lucruri, rănile i s-au vindecat treptat, iar data stabilită pentru externarea lui se apropia.

– Ai trecut prin multe.

Dane îi zâmbi înapoi doctorului, care avea o expresie radiantă pe chip.

– Este datorită îngrijirii dumneavoastră. Vă mulțumesc.

Poate din obișnuință, în timp ce se ridica şi cu grijă în șezut, doctorul a continuat vesel.

– Mi-era teamă că s-ar putea infecta din nou pe parcurs, dar, din fericire, s-a vindecat bine, fără alte probleme. Vă recuperați repede, este foarte bine.

– Ha, ha, ha…

Dane râse ruşinat la cuvintele doctorului. Desigur că așa era. Era țintuit la pat încă din acea zi.

– Trebuie să țin cont de ceva special acum? Ceva la care să fiu atent?

Când îl întrebă pe doctor, acesta îi dădu avertismentele fireşti, de rutină. Lucruri precum să nu se suprasolicite pentru o vreme sau să aștepte mai mult înainte de a se angaja în exerciții fizice intense.

– În afară de asta, viața de zi cu zi este bună. Doar să nu te suprasoliciţi și să fii atent.

– Sexul este permis? îl întrebă Dane fără ezitare, în ciuda sfaturilor blânde ale doctorului. Pentru o clipă, doctorul păru agitat, apoi își ridică stânjenit colțurile buzelor.

– Păi, da. Dacă nu exagerezi.

Ce însemna “să exagerezi”? Dane se gândi pentru o clipă. Ar fi bine atâta timp cât nu mergea până la legare?

Se opri din a-l întreba pe doctor. Chiar trebuia să verifice fiecare mic detaliu de genul acesta? Decise că ar fi suficient să se oprească dacă îl durea.

– Am înțeles, mulțumesc.

Doctorul, care era oarecum tensionat, întrebându-se ce va spune Dane în continuare, părea ușurat când Dane i-a mulțumit și i-a strâns mâna. Privind constituția scundă a doctorului, care abia îi ajungea la umăr, Dane simți un ciudat sentiment de uimire. În trecut, s-ar fi rostogolit cu acest bărbat pe patul de spital înainte de externare. Oricum, îl mânca partea de jos a trupului, determinându-l să fie neliniștit. Oare mai trecuse vreodată atâta timp fără sex? Nu-i venea să creadă că trecuseră luni de abstinență. Energia reprimată îi inundă întregul trup. Desigur, și dorința era copleșitoare.

Dar, spre surprinderea lui, în acel moment îi venea în minte o singură persoană. Era absurd, și zâmbi ironic. “Cum am ajuns în situația asta?”

– Mulțumesc pentru tot. Îți doresc toate cele bune…

După ce și-a luat rămas bun de la personalul medical care îl îngrijise, Dane a chemat un taxi. Ce avea de făcut în continuare era deja hotărât. În sfârșit venise momentul să confirme ceea ce îl îngrijorase.

Ce naiba făcea tipul ăla, împrăștiind feromoni peste tot?

Așezat pe bancheta din spate a taxiului, Dane se încruntă, cu fruntea încrețită. De fapt, avea o idee vagă. Spusese că era pentru Darling, dar era clar că își satisfăcuse propriile dorințe egoiste. Până cu o zi înainte, luase cu entuziasm obiecte puternic parfumate cu feromonii lui Dane.

De fapt, Grayson nu știa că Dane urma să fie externat azi. Ceruse în mod special personalului medical să păstreze secretul, iar Dane nu îi spusese nici lui. Grayson ar fi trebuit să se îndrepte spre spital până acum. Sau poate era încă acasă. Nu conta. Ce era sigur era că nu avea nicio șansă să acopere ce îi ascundea lui Dane.

După ce s-a prezentat la cabina de pază, Dane s-a lăsat pe spate în scaun. Pe măsură ce se apropia de conac, ritmul cardiac i se accelera treptat.

O căldură subtilă se amestecă cu expirația lentă. Dane își încrucișă brațele și își frecă degetele. În mintea lui, ceea ce urma să facă se desfășura deja în mod natural. Să găsească dovezi ale faptelor sale reprobabile și să-l confrunte pe Grayson. Apoi, acesta ar inventa o scuză ridicolă. L-ar săruta pe buze ca să-l reducă la tăcere. În timp ce Grayson ar fi uimit, l-ar lega la gură și i-ar lega mâinile la spate. Apoi l-ar dezbrăca complet și l-ar așeza cu fața în jos, pe un scaun de cafea. I-ar lega picioarele și brațele separat de picioarele scaunului, iar fundul…

Se entuziasmase și își lăsase feromonii să se răspândească. Revenindu-și în fire datorită mirosului puternic al feromonilor lui, tuși repede și deschise geamul mașinii. Din fericire, șoferul de taxi, un Beta, părea neutru la feromoni și nu observă mirosul.

Dane a ținut geamul mașinii deschis până când au ajuns la conacul de pe vârful dealului.

– Mulțumesc.

După ce a plătit și a coborât din mașină, taxiul a plecat imediat. În fața lui se afla conacul cunoscut. Când a văzut această casă pentru prima dată, era copleșit de dimensiunile ei impresionante, dar acum, în ciuda prezenței sale impunătoare, îi părea cunoscută. A simțit chiar un sentiment de nostalgie, ca și cum s-ar fi întors la propria casă după o lungă absență, ceea ce l-a determinat să se simtă puțin ruşinat.

Ei bine, totul este atât de necunoscut.

S-a scărpinat în ceafă fără niciun motiv, apoi a ridicat privirea. “Să vedem ce pune la cale tipul ăla deocamdată.”

─ ▪ ─

– Sâni, sâni. Sâni, sâni.

Grayson conducea pe șosea, cântând același cântec ca întotdeauna, plin de înflăcărare. Un prosop mare, proaspăt spălat și împăturit cu grijă, zăcea pe scaunul pasagerului. Avea de gând să-l roage pe Dane să-l îmbibe din nou cu feromoni azi. Doar gândul la asta îl provoca să zâmbească. Mai mult, în ultima vreme, Dane era de acord cu orice îi cerea Grayson. Deși era trist să se gândească că asta se datora bolii sale, faptul că îl aștepta mereu pe Grayson în același loc îl determina să se simtă bine.

– Sââââni…

Grayson a bătut fericit în volan și a izbucnit în râs. Râsul acela a dispărut complet în momentul în care a întâlnit o asistentă cunoscută pe coridorul spitalului. Fața lui Grayson a devenit cenușie, lipsită de orice culoare. Dane era externat. Fără să-i spună nimic.

─ ▪ ─

A întors mânerul ușii de la intrare și a constatat că era descuiată. Dane, care se încruntase, a înțeles imediat, spunând un “Ah”. Cine ar putea intra pur și simplu într-o vilă păzită atât de strict de agenții de securitate?

Văzând că o încuiase bine când plecase în Est data trecută, era probabil să o fi lăsat descuiată pentru o scurtă ieșire. Probabil că auzise deja că eram externat din spital. Dane își verifică ceasul și păși înăuntru. Intenționa să pună mâna pe dovezi și să preia controlul înainte ca tipul acela să ajungă.

A urcat scările câte trei trepte odată și a ajuns repede la etajul cu dormitoarele. Nu i-a luat mult să ajungă la dormitorul lui Grayson, care era comunicant cu dormitorul pe care îl folosea el înainte. Dinăuntru se simțea un miros slab de feromoni. O dulceață grețoasă. Era mirosul lui Grayson. Se părea că trăia liber, eliberându-și feromonii în propria cameră.

Deci, probabil că a îngrămădit toate lucrurile alea aici.

Dane și-a flexat articulațiile cu încredere. Tocmai când a întins mâna spre clanță, telefonul lui a sunat brusc. Verificând numărul, era într-adevăr Grayson. Dane a zâmbit și a răspuns la apel.

– Unde ești?

Înainte ca el să apuce să spună ceva, se auzi un strigăt la celălalt capăt al firului. În contrast cu tonul său frenetic, Dane răspunse pe un ton relaxat.

– Unde crezi că sunt?