În fața privirii care se uita la el de parcă era trădat, Dane a râs scurt.

– Cine a spus că e bine să ucizi în legitimă apărare?

Era Grayson. Deoarece știa foarte bine acest lucru, rămase pentru o clipă mut. Dar, după o scurtă tăcere, deschise gura.

– Dacă eu comit o crimă, o să mă urăști.

Vocea lui Grayson era plină de autocritică și resemnare. De parcă ar fi spus: “Știu totul”. Dane, care mergea în față, se întoarse cu o expresie încruntată.

– Cine spune că uciderea ticăloșilor care răpesc și torturează oameni este crimă?

La aceste cuvinte imprevizibile, Grayson ezită. Când ridică privirea să se uite, Dane adăugă cu tonul său ironic firesc:

– Asta e curățenie. Reducerea dioxidului de carbon, protecția mediului pentru Pământ.

– D… dar…

De data asta, Grayson era cu adevărat agitat și protestă.

– Data trecută, când am spus că-l voi omorî pe ticălosul ăla, te-ai supărat pe mine.

Din cauza asta se abținuse până acum.

La replica care părea ironică, Dane s-a încruntat imediat.

– Asta pentru că spuneai că o să-l omori doar ca să faci impresie bună în fața mea. Nu-i așa? Mă înșel?

Nu avea ce să răspundă la asta. Grayson era repede copleșit și era de acord în tăcere.

– Bine…

– Desigur.

Dane a răspuns sec, apoi s-a întors și a pornit din nou la drum. În timp ce se lipi de perete pentru a verifica coridorul înainte de a coti colțul, Grayson s-a lipit repede de el și l-a întrebat:

– Ai chemat poliția?

– De ce să chem poliţia?

La răspunsul imediat, chiar când Grayson era pe punctul de a spune ceva, Dane adăugă primul.

– Pompierii nu cheamă niciodată poliția.

Majoritatea oamenilor știau cât de mult se dușmăneau pompierii și poliția. Dane era la fel. Ca pompier, ar fi preferat să aleagă să traverseze singur un câmp minat decât să cheme poliția. În cele din urmă, Grayson n-a avut de ales decât să-și țină gura.

Dane își acoperi gura cu degetul arătător, făcându-i semn să tacă. În momentul în care Grayson își ținu respirația, Dane, care părea să aștepte ceva în timp ce stătea lipit de perete, se năpusti brusc în coridor.

De îndată ce Grayson, surprins, l-a urmat, s-a auzit un sunet de “pocnitură”. Dane, care îl doborâse pe bărbatul înarmat dintr-o singură lovitură, i-a făcut lui Grayson un semn ușor din cap, ca și cum i-ar fi spus să-l urmeze. Grayson a șoptit, având grijă să nu ridice vocea din cauza emoției.

– Grozav! Sexy, cu adevărat, iubitul meu!

Dane, care era pe punctul de a-i arăta drumul, se clătină brusc. Când se întoarse, văzu un bărbat înalt, care îl privea cu ochii strălucitori. Curând, el scoase un suspin, ca și cum n-ar fi avut de ales. Și tocmai când era pe punctul de a se întoarce din nou, Dane își aminti ceva ce uitase.

– Tu, când erai răpit…

Tocmai când era pe punctul de a întreba “De ce te-ai lăsat capturat atât de ascultător?”, ochii lui Grayson se măriră.

– Dane!

A țipat brusc. Înainte ca Dane să poată înțelege situația, picioarele erau ridicate sus în aer.

Poftim?

Chiar când era nedumerit, trupul lui a zburat brusc în sus. În privirea lui fugitivă, a văzut un uriaș chel.

Ce e asta…

Dane era agitat, dar nu avea timp să ia măsuri. Era aruncat fără milă cu trupul înainte în perete.

– Dane, Dane!

Grayson deveni palid și alergă spre Dane. Dane, care se prăbușise patetic pe podea, își reveni târziu în fire și ridică privirea. Bărbatul se apropia cu pași amenințători. Un uriaș care era mai înalt decât Grayson și de aproape trei ori mai masiv decât el se îndrepta spre ei.

– Dă-te la o parte.

Dane îl împinse pe Grayson de parcă era enervat și se ridică în grabă pentru a adopta o poziție de luptă. Era trimis pe câmpurile de luptă locale de mai multe ori, dar acesta era primul său adversar de acest fel. Bărbatul care se apropia cu o expresie amenințătoare și scrâșnind din dinți era cu mâinile goale, dar trupul său era o armă. Dane își scoase repede cuțitul militar din centură. Avea o armă de foc, dar dacă alți oameni ar fi venit alergând din cauza zgomotului, era foarte rău. Trebuia cumva să-l doboare pe uriașul acela cu asta.

– Dane, e periculos!

Ignorând strigătul urgent al lui Grayson, Dane își strânse bine cuțitul și se năpusti asupra bărbatului. În momentul în care bărbatul întinse brațul să-l apuce de trup, Dane își răsuci trupul și se cățără pe perete. De îndată ce își întinse picioarele și tălpile îi atinseră peretele, se împinse și zbură în sus. Într-o clipă, ateriză în spatele uriașului și, simultan, își învârti cuțitul militar. Cu un sunet groaznic, carnea se sfâșie.

– Aahhh…

Bărbatul căruia i se tăiase spatele scoase un geamăt aproape de un țipăt de agonie. Dane ateriză pe podea, se ghemui și își flutură din nou cuțitul. De data asta ținti tendonul lui Ahile al bărbatului, dar eșuă. Bărbatul îşi feri cu greu piciorul, lăsând doar o zgârietură superficială. Pocnind din limbă, Dane se năpusti din nou asupra bărbatului. Cercetând rapid trupul bărbatului pentru a găsi o breșă, Dane își flutură din nou cuțitul. Brusc, bărbatul îl privi cu ochii injectați de sânge și strânse din dinți.

– Nenorocitule!

Brațul său uriaș a măturat aerul. O, nu, Dane și-a dat seama de greșeala sa pentru o clipă, dar era deja prea târziu. Era lovit în cap de mâna groasă și mare.

– Dane!

Grayson țipă din nou. Trupul lui Dane, aruncat patetic pe podea, sări o dată și apoi se așeză din nou. Apoi bărbatul se năpusti spre Dane. Înainte ca Dane să apuce să-și revină, bărbatul care se năpusti asupra lui cu pași zgomotoși îl apucă.

Bărbatul care îl strângea de gât cu o mână îl privea cu ochii ieșiți din orbite. Întregul său trup se încordase de parcă ar fi vrut să-l facă bucăți pe Dane. Bărbatul părea că moare de furie la gândul că era rănit. “Peștișorule, te voi ucide, te voi ucide!”

– Ah!

Chiar când bărbatul salivă și îl ținea pe Dane de gât cu o mână, în timp ce cu cealaltă îi apuca brațul ca să i-l smulgă…

– Poftim?!

Brusc, bărbatul scoase un sunet fără sens. Imediat după aceea, mâna care îl ținea pe Dane slăbi. Dane, care se zbătea disperat să scape de el, simți brusc ceva ciudat și se încruntă. Iar în clipa următoare, se auzi un sunet dezgustător de scrâșnit. În urma sunetelor consecutive, jeturi strălucitoare de sânge se împrăștiară în toate direcțiile.

– Ah…

Uriașul a rostit doar acel singur cuvânt, apoi ochii i s-au dat peste cap. Apoi, în spatele bărbatului, care se prăbușea în față, s-a zărit silueta lui Grayson, acoperită de sânge. Spatele bărbatului, întins pe podea, era sfâșiat. Dane își dădu seama atunci că Grayson îi sfâșiase complet rana pe care i-o provocase la spate. Prin crăpătura largă din spate, vertebrele proeminente erau clar vizibile. Părea ca și cum carnea era sfâșiată cu mâinile goale, iar coloana vertebrală din interior era apucată și smulsă. Incredibil. Dar văzând sângele încă proaspăt care îl îmbiba pe Grayson și care picura pe podea, trebuia să creadă.

Se simțea un miros dezgustător de sânge. La această priveliște îngrozitoare, Dane a încetat să mai respire, șocat. S-a uitat în jos la bărbatul care încă gâfâia cu ochii larg deschiși, apoi și-a ridicat încet privirea. Grayson, pătat cu sânge roșu aprins, stătea și se uita în jos la ei cu o față calmă.

– E autoapărare.

Asta era tot ce a spus. Dane nu a spus nimic. Abia după aceea a vorbit.

– Da, așa e.

Dane se ridică în grabă și îl bătu ușor pe umăr pe Grayson. Ca și cum ar fi vrut să-i spună “bravo”.

– Să plecăm repede.

Asta era tot ce a spus Dane. Văzându-l cum începe să alerge din nou pe coridor, Grayson a deschis încet gura.

– Bine.

Cu o ușoară roșeață pe obraji, se grăbi să-l urmărească pe Dane. În acel moment, nu simțea nicio durere. Dimpotrivă, picioarele îi erau atât de ușoare, încât simțea că ar putea zbura prin cer.

─ ▪ ─

Se auzi un zgomot puternic. Liderul, Emerson, care confirmase în timp real situația care tocmai se petrecuse prin intermediul camerei de supraveghere instalate în coridor, tremura din toate încheieturile de furie. “Cum îndrăznesc, cum îndrăznesc ticăloșii ăia!”

Băieții care stăteau în spatele lui, care se uitau la ecran după ce lovise cu pumnul în birou, vorbiră cu dificultate, plini de frică.

– U… uitați, domnule Emerson. C… ce ar trebui să facem? Sam, Sam era doborât… Acum noi, ce ar trebui să facem…

– Cum adică ce?! Trebuie să-i oprim pe ticăloșii ăia!  a strigat Emerson cu voce aspră.

– Luați-vă armele imediat, trageți oriunde ca să-i nimeriți! Dacă ticăloșii ăia scapă de aici, suntem cu toții terminați!

– Da, d… da. Am înțeles, domnule Emerson!

Bărbații au ieșit în fugă din camera de supraveghere. Emerson, privindu-le siluetele care se îndepărtau, a strâns din dinți și a încleștat pumnii.

“E bine, mai am o mișcare de rezervă.”

Se întoarse și îi privi cu furie pe Dane și Grayson pe camera de supraveghere, gândindu-se.

“Dacă se ajunge la asta, pot folosi asta pentru a-i elimina pe toți.”