Dane Striker se încruntă profund în timp ce îl privea fix pe bărbatul din fața lui. Joshua Bailey, cu aceeași expresie ca mai devreme, îi întâlni privirea fără niciun semn de ezitare. După ce clipi de câteva ori, Dane deschise în sfârșit gura, deși cu o fracțiune de secundă prea târziu.

– Voiam să-ți spun ceva zilele trecute, dar…

– Mulțumesc pentru îngrijorare. Mă supun periodic unor evaluări psihologice. Nu sunt nebun. Ashley Miller a solicitat slujba.

Joshua îi întrerupse repede pe Dane. Din această cauză, Dane nu putu decât să-și închidă gura și să-l privească. Ceea ce i se păru ciudat urma să afle.

– Ashley Miller? Tipul ăla?

– Da.

Joshua dădu din cap, confirmând cuvintele.

– Știi tu, Ashley Miller, tatăl lui Chase și Grayson.

Dane încercă să spună ceva, dar nu reuși decât să-și miște buzele. Uimit, clipi de câteva ori înainte de a-și apăsa mâna pe frunte. După un moment, îl privi în cele din urmă pe Joshua cu o expresie încruntată.

– Tipul ăla a cerut să fiu păzit? De ce?

– Desigur, pentru că își face griji pentru tine.

Cu cât auzea mai mult, cu atât conversația i se părea mai absurdă. În timp ce se încrunta, Joshua a continuat:

– Crede că şi Grayson ar putea să-ți facă rău. Oricum ar fi, a cerut protecție pentru tine. La început, am refuzat… dar…

Joshua strânse ochii și îl privi pe Dane cu suspiciune.

– A fost nevoie să vin aici ca să-mi dau seama ce se întâmplă.

– De ce ar crede asta? Ce am putea face eu și tipul ăla împreună?! La naiba!

Dane repetă cuvintele lui Joshua cu neîncredere, dar Joshua îi răspunse rece.

– Cum crezi că am știut că ești aici?

Pentru o clipă, Dane înlemni. Remarca imprevizibilă îl luă prin surprindere. Clipind surprins, Joshua continuă cu un ton rece.

– Familia Miller are o echipă de secretari care se ocupă de afacerile lor.

– Și? a întrebat Dane, încă neîncrezător, iar Joshua răspunse repede:

– Personalul de la conacul lui Grayson a raportat că tu ai plecat. Și mi-au spus că ești aici.

Dane rămase brusc mut. Până acum, Joshua știa aproape totul. Ar trebui să-i fie recunoscător lui Joshua că nu l-a apucat de guler?

În acest moment, mai rămânea un singur lucru de făcut.

– Jur că între mine și Grayson Miller nu e nimic. Am făcut sex, dar asta e tot. Acum s-a terminat totul. Absolut totul.

Dane își susținu cu tărie nevinovăția.

– Nu-ți dai seama din faptul că sunt aici, în hotelul ăsta mizerabil?

Era o dovadă incontestabilă. Joshua, care știa de mult timp că dorința lui Dane era să prindă un bogătaș prost alături de care să trăiască, nu avea de ales decât să-l creadă.

– Da, cred că ești genul ăla de om.

Joshua era de acord cu reticență, frecându-și bărbia. Dacă ar fi existat ceva între Grayson și Dane, știa cu certitudine că Dane nu ar fi ratat ocazia. Şi-l imagina cu ușurință pe Dane întins pe o  saltea gonflabilă uriașă în piscina imensă din grădină, bând bere, bucurându-se de soare, savurând viața.

Să renunțe la asta și să ajungă să doarmă singur într-un hotel murdar, cu crăpături pe pereți și gândaci care se târau pe acolo? Pur și simplu nu avea sens.

– Bine, să spunem că nu e nimic între tine și Grayson.

– Nu e vorba de “să spunem”, chiar nu e nimic.

– Oricum, Ashley Miller crede că ești în pericol.

Joshua a ignorat negarea încăpățânată a lui Dane și a continuat. Văzând nemulțumirea de pe fața lui Dane, a continuat.

– Orice s-ar fi întâmplat între voi doi, nu știm dacă şi Grayson a acceptat de bunăvoie. Dacă nu a acceptat, asta ar putea determina ca lucrurile să devină periculoase, potrivit lui Ashley Miller.

– Grayson Miller ar putea încerca să mă omoare?

Dane zâmbi ironic, dar fața lui Joshua rămase nepăsătoare. Realizând că se simțea incomod, Dane se scărpină în ceafă și mormăi.

– Chiar dacă ar fi așa, are sens ca el să mă protejeze? Grayson e un Alfa suprem, dar totuși e doar un tip banal…

Se opri acolo, nesigur cum să-și termine fraza. Ceea ce era pe cale să spună nu era în totalitate greșit. La urma urmei, Dane era antrenat în arta luptelor de supraviețuire în armată. Era un veteran care putea cu ușurință să învingă pe oricine și să-i ia viața într-o clipă.

Dar forța lui Grayson nu putea fi ignorată. Dacă şi Grayson ar fi vrut cu adevărat să-l supună pe Dane, poate…

– Tipii ăia sunt ridicol de puternici, a spus Joshua, de parcă i-ar fi citit gândurile lui Dane. Surprins, Dane ridică privirea și îl văzu pe Joshua uitându-se la el cu seriozitate.

– Știu pentru că m-am confruntat cu Chase. Forța fizică a tipului ăla e nebunească… doar că nu a știut niciodată cum să o folosească corect. Chiar și acum, mă lupt puțin cu el.

– Atunci mă înveți autoapărarea când voi fi înconjurat de gărzi de corp?!

La remarca lui Dane, Joshua oftă și scutură din cap.

– Ăsta era planul. Oricum, am venit aici pentru orice eventualitate. Am verificat zona, dar…

Cuvintele lui încetară într-un mod care părea ciudat. Încruntându-se, Dane observă că Joshua își înclină ușor capul și mormăi.

– Totuși, ceva e ciudat. L-am trimis pe șeful echipei la casa lui Grayson, dar era atât de liniște… Au spus că nu era nimeni acolo. Crezi că s-a dus la vreo petrecere?

Petrecere cu feromoni.

Amândoi s-au gândit la același lucru. Dacă erau Alfa extrem de puternici, ar fi mers acolo în mod natural, mai ales acum că Dane și Grayson aveau o relație. Nu era niciun motiv să o evite.

– Se pare că e timpul să scape de feromoni. Sau poate a plecat să-și găsească o nouă iubită.

Joshua își frecă bărbia gânditor, ca și cum era de acord cu încheierea lui Dane.

– Da, poate…

Dane îl privi pe Joshua cu o expresie clară de enervare. Văzând asta, Joshua încuviință în cele din urmă, deși simţea încă ceva neplăcut în stomac.

─ ▪ ─

Ezra gâfâia greu în timp ce se grăbea să intre în casă. Locul era straniu de tăcut, toți ceilalți dormind adânc. Singurul sunet care umplea camera era respirația lui sacadată, răsunând amenințător.

“Ce am făcut?”

Inima îi bătea cu putere, aproape insuportabil. S-a grăbit spre bucătărie, a deschis robinetul, și a băut direct de la el, fără să se mai obosească să ia un pahar. Abia după ce a înghițit apa rece a început să se calmeze puțin. Ezra și-a șters gura cu mâneca și a închis robinetul.

“N-am avut de ales… Chiar n-am avut de ales…”

Repeta aceleași cuvinte la nesfârșit. În brațe, strângea cu putere o pungă groasă de hârtie. Pe drumul de întoarcere, Ezra găsise aceeași pungă de hârtie pe care o aruncaseră pe bancheta din spate a mașinii sale. Înăuntru se aflau banii promişi. De îndată ce a verificat teancul de bani, Ezra a vrut să țipe.

“Nenorociții ăia, nenorociții ăia!”

Umilința și furia provocate de faptul că râseseră de el și îl ironizaseră se împleteau cu ușurarea de a fi primit banii. Inima îi era complet sfâșiată. Lacrimile i-au umplut ochii, dar le-a șters repede cu brațul și a traversat șovăind sufrageria.

Când a urcat la etaj și a văzut fața Sandrei, care era, ca de obicei, prima care adormise, inima i s-a îngreunat. S-a uitat o vreme la fața ei slăbită, înainte de a se întoarce și a se îndrepta spre camera copiilor. Copiii, neștiind ce tocmai făcuse tatăl lor, dormeau adânc, răsucindu-se inocent în paturile lor. Privind chipurile lor liniștite, Ezra aproape că a izbucnit în lacrimi. și-a acoperit gura cu o mână, a inspirat adânc, apoi i-a sărutat ușor pe frunte pe rând, înainte de a ieși în liniște.

Atunci ceva i-a atras atenția.

Brățara care atârna de ursulețul de pluș pe care îl ținea fiica lui. Chiar și în lumina slabă a lunii care se strecura prin fereastră, brățara strălucea, iar Ezra se uită la ea pentru o clipă.

“Nu se poate, e imposibil…”

A dat din cap și a părăsit încet camera. Era o noapte atât de lungă. Voia doar să se întindă în pat, să uite totul… complet.

Totul.