În drepul vitrinei goale, Grayson stătea cu fața înroșită, spre deosebire de mai devreme. Mai exact, văzându-l cum roșea și nu-și putea stăpâni furia, Dane, care stătea în spatele lui, s-a scărpinat în ceafă și a spus:

– I-am dat-o pentru că stătea acolo…

– Stătea acolo?

Grayson l-a privit imediat pe Dane, iar el care era luat prin surprindere de atitudinea feroce, a continuat să vorbească ironic:

– Obiectul ăla ar fi stat aici și ar fi respirat liniștit, dar cum s-a rostogolit? Are brațe sau picioare? Cum se poate rostogoli? Sincer să fiu, tu l-ai răpit!

– Hei!

Mintea lui Dane s-a golit pentru o clipă în fața torentului de cuvinte, dar în curând a devenit enervat. “Puştiul ăsta!”

– Atunci de ce nu l-ai ascuns pur și simplu? De ce l-ai lăsat acolo, la vedere? Oricine își poate da seama că era abandonat.

– Aranjam o nouă vitrină! a strigat Grayson, de parcă i s-ar fi făcut o nedreptate.

– Voiam să fac vitrina așa. Voiam să fac trofeele așa și să le așez așa! Ce știi tu?!

“De ce ai face asta pentru o cutie de biscuiți pentru câini?”

Dane era șocat, dar nu ar fi avut rost să încerce să-i explice. Așa că a găsit o altă justificare.

– Am cumpărat-o pentru Alex.

Pur și simplu a dat-o cui trebuia să i-o dea. Dar nici asta nu a funcționat. Grayson a răspuns fără ezitare.

– Am cumpărat deja același lucru pentru Alex. Asta era a mea!

Dane înghiți un geamăt. Nu mai era nicio cale de a evita asta. În cele din urmă suspină și își puse o mână pe frunte, renunțând.

– Bine, o să-ți cumpăr una nouă.

– Nu e nevoie.

În mod neașteptat, Grayson a refuzat imediat. A clipit din ochii înroșiți și a scrâșnit din dinți în timp ce îl privea confuz.

– Era primul cadou pe care mi l-ai dat. Nu l-aș schimba pentru nimic în lume. Era cea mai prețioasă comoară a mea…

Dane își opri mâna din a-și mângâia fruntea. Ochii lui se opriră, de asemenea, și se fixară pe fața lui Grayson, iar el rămase acolo, cu privirea pierdută.

Doar o cutie de gustări pentru câini…

Când mintea lui era confuză, Grayson oftă.

– Diana mea.

Oare el îi dăduse un nume…

Dane se simți gol, dar era propria lui greșeală. Nu avea nicio scuză pentru că judecase și folosise bunurile altcuiva fără permisiune.

După ce s-a uitat fără expresie la fața lui Grayson pentru o vreme, Dane a zâmbit amar și a găsit o soluție.

– Vrei să-mi atingi pieptul?

Grayson și-a strâmbat imediat fața cu răutate.

– Să nu crezi că totul se rezolvă cu pieptul tău.

Poate că asta era adevărata lui intenție. La fel ca mâna pe care o întinsese reflex.

Cu toate astea, Dane nu a ratat ocazia și i-a apucat mâna, ducând-o la pieptul său. Grayson a tresărit la senzația cărnii ferme pe care nu o mai atinsese de ceva vreme. Totuși, Dane i-a vorbit seducător celui care încă stătea în picioare fără să-i dea drumul la mână.

– Îți voi da un alt cadou, așa că atinge-l și eliberează-te. Bine?

Grayson aproape că a cedat zâmbetului blând. I-a mângâiat în mod natural pieptul lui Dane și l-a întrebat cu o încruntare.

– Un alt cadou, ce anume? Nu încerci să-l mângâi din nou cu Venus, nu-i așa?

– Doar ia-ți mâna și vorbește.

Cuvintele și acțiunile lui erau complet opuse. Dane nu se putu abține să nu râdă, deoarece suspiciunile lui păreau atât de banale.

– Ei bine, ce să fac pentru tine?

“Așa cum mă așteptam, nu ai nicio idee.”

Grayson așa credea, dar, ciudat, nu s-a supărat. Când a văzut fața zâmbitoare a lui Dane, s-a simțit mai bine, aproape ruşinat.

– Ce-ar fi să te gândești la ce vrei tu? l-a întrebat Dane.

Era o soluție ușoară să lase răspunsul la problemă în seama celeilalte persoane, dar era tipic pentru Dane.

Grayson își folosea acum ambele mâini pentru a o mângâia pe Venus a lui Dane, mormăind în gând. “Senzația asta e cea mai bună. Vreau să-l bag în gură. Ar trebui să spun că o să-i sug sfârcul? Nu, trebuie să fii atent când îți pui o dorință. Un cadou, ce fel de cadou ar fi bun? A, vreau să-mi îngrop fața în Venus și să-l frec cu sălbăticie…”

– Grayson!

Stătea acolo cu privirea pierdută, dar și-a revenit când l-a auzit strigându-l. A clipit repede și a privit în jos, văzându-l pe Dane zâmbindu-i amar. Abia atunci și-a dat seama că îi masează pieptul cu privirea pierdută. Apoi s-a încruntat imediat.

– La naiba, nu mă pot concentra din cauza sânilor tăi!

– Ia-ți mâinile de pe mine!

– Nu se poate!

Grayson, care înjurase, a respins imediat soluția lui Dane și a continuat să-i atingă sânii ca și cum era rău. Și-a schimbat poziția mâinilor, și a desenat cercuri cu palmele pe sânii lui mari, jucându-se cu ei în mod creativ, apoi și-a întins brusc degetele și i-a strâns cât de tare a putut.

– E imposibil să gândeşti la rece cu sânii ăștia în fața ta!

Vocea lui răsuna ca a unui actor disperat dintr-o tragedie greacă, dar, de fapt, tragedia actuală a lui Grayson era una foarte banală, în care trebuia să se gândească la ce să ceară în continuare în timp ce îi atingea sânii.

“Aaah!” gândi Dane, care era în agonie, suspinând adânc.

– Nu-i nimic dacă nu-mi spui chiar acum. Gândește-te mai bine și spune-mi mai târziu.

– Data viitoare? Când?

Cuvintele au venit după o scurtă pauză. Aerul care bătea natural între ei părea să se oprească brusc. Cei doi stăteau nemișcați și se priveau unul pe celălalt. A, își aminti Dane.

Grayson știa și el asta. Mai rămăsese doar o săptămână.

Dane îl privea în tăcere pe Grayson, căruia îi tremurau ochii. Era evident că acesta aștepta cu nerăbdare următoarea mișcare a lui Dane. De parcă ar fi sperat în secret să găsească o soluție la neliniștea lui ascunsă.

În clipa următoare, Dane îl apucă pe Grayson de braț și îl trase mai aproape.

“…”

Grayson deschise ochii larg, surprins. Apoi buzele lui Dane îl atinseră. Fără să știe ce se întâmplă, limba lui intră în mod natural în gura lui deschisă. Ochii i se deschiseră în mod natural și gândurile i se opriră. Grayson închise ochii și se cufundă în sărut, mângâindu-i pieptul lui Dane cu o mână și fundul cu cealaltă.

– Aah… aah…

A tras o scurtă gură de aer și apoi l-a sărutat pe cealaltă parte. Spre deosebire de înainte, de data asta Grayson era mai agresiv.

Era doar un sărut, dar partea inferioară a trupului său era încordată. Grayson a observat repede. Dane elibera feromoni. Când și-a dat seama de asta, a început să simtă furnicături în cap.

– Ai făcut sex vreodată cu alt bărbat folosind feromoni? a întrebat Grayson în timp ce buzele lor se despărțiră pentru o clipă. Știa cât de meschin și îngust la minte era să pui astfel de întrebări în timpul sexului. Și cum asta strica atmosfera. De aceea, întotdeauna crezuse că nimeni nu era atât de patetic ca un bărbat care punea astfel de întrebări.

Acum devenise acel bărbat patetic. Dane probabil că se gândea la fel. “Chiar dacă Dane o făcuse de nenumărate ori, ce puteam să fac…”

– Nu.

Dane a izbucnit brusc. În acel moment, ochii lui Grayson s-au mărit. Dane a râs de reacția lui.

– Nu, prostule. Ai uitat că mă prefaceam că sunt un Beta?

“Am folosit feromoni ca să-l adorm,” a adăugat Dane în sinea lui, dar nu o spuse cu voce tare. Nu putea să-l facă fericit pe cățeluș și apoi să-l dezamăgească din nou.

Așa cum se aștepta, fața lui Grayson se înroși treptat, iar ochii îi străluceau.

– Serios?! Era prima dată cu mine?!

– Da.

Dane dădu din cap din nou. Îi atinse ușor fundul, dar, așa cum se aștepta, nu avea coadă. Dane chicoti la propria lui imaginație ridicolă.

– Acum că ştii că era prima dată cu tine, arată-mi cât de fericit ești.