Râvneşte-mă dacă ai curaj / Desire Me If You Can
Capitolul 141

Grayson s-a speriat de strigătul brusc, dar asta nu era tot.

– Mișcă-te!

Fără să-i dea lui Grayson vreo explicație suplimentară, Dane a trecut imediat la acțiune și a fugit afară.

– Dane!

Agitat, Grayson s-a repezit după el. Dane a traversat holul cu o viteză înspăimântătoare și, când au apărut scările, s-a aruncat spre ele fără ezitare.

– Dane, e periculos! a strigat Grayson panicat, dar îngrijorarea lui era inutilă.

Cu un singur salt, Dane ajunse pe palier, apoi alergă câțiva pași înainte de a sări pe următorul. Ochii lui Grayson se măriră de uimire. Mai văzuse o scenă de genul acesta. Când era copil, văzuse un documentar despre natură în care un leu, flămând de o săptămână, a văzut o gazelă singură, rătăcită, și a urmărit-o în viteză.

De parcă nu ar fi avut timp să coboare fiecare treaptă, Dane s-a deplasat de la palier la palier, ajungând rapid în hol. Când picioarele lui au atins în sfârșit podeaua de la primul etaj, și-a pierdut pentru o clipă echilibrul, dar și-a recăpătat rapid calmul. Apoi a alergat imediat spre ușa din față, lăsându-l în urmă pe Grayson, care abia coborâse jumătate din scări.

– Așteaptă! Ashley Miller! Domnule Miller!

Dane a deschis ușa și a strigat. Tocmai când Ashley era pe punctul de a urca în mașină, s-a întors. Ochii i s-au mărit de surprindere când l-a văzut pe Dane Striker, gâfâind și stând lângă ușa deschisă.

– Poftim?!

Ashley a ridicat o mână pentru a opri bodyguardul care încerca să-i blocheze drumul și s-a uitat fix la Dane. A așteptat până când Dane a coborât scările și a ajuns în fața lui. L-a privit ca şi cum îl întreba dacă are ceva de spus.

– Spune-i șefului, nu, spune-i doar să nu mă mai pună să fac muncă de caritate.

Cererea lui Dane îl determină pe Ashley să-și încrunte sprâncenele și deschise gura. Dar înainte să apuce să vorbească, Dane continuă:

– Uită ce a spus Grayson.

Încruntarea lui Ashley se relaxă încet și, în timp ce îl privea pe Dane, un zâmbet slab îi apăru pe buze. Cu un zâmbet ciudat, Ashley Miller spuse:

– De ce ar trebui să te ascult pe tine în locul fiului meu?

– Pentru că şi Grayson s-a înșelat, a răspuns imediat Dane. Câți oameni ar putea spune cu îndrăzneală în fața unui tată că propriul lor fiu greșește, mai ales când acel tată era Ashley Miller, un om considerat de public aproape ca un președinte?!

Ashley își mângâie încet bărbia, cu ochii ațintiți asupra lui Dane. Curând, Grayson a apărut. Dane, urmărind privirea fugară a lui Ashley, s-a întors și l-a văzut pe Grayson stând pe treptele din față.

– Grayson, spune-i tu.

– Poftim?!

Grayson era surprins. Dane îi strigase numele! Nu “Miller”, ci “Grayson”. Clipi neîncrezător, privind în gol. Apoi, cu o grimasă pe față, Dane îi făcu semn să tacă. Mintea lui Grayson se concentră din nou la expresia aspră de pe fața lui Dane. părea confuz, alternând privirea între Ashley și Dane, dar Ashley era cel care vorbi primul.

– Acest bărbat spune să-ți ignor cererea și să ascult doar de a lui. Ce ar trebui să facem?

În vocea lui Ashley se auzi un râs slab. Era clar că se bucura de situație. Era ca și cum ar fi tras de lesele lui Dane și Grayson, bucurându-se de asta ca de un joc. Desigur, părea o problemă destul de trivială, dacă să facă sau nu acte de caritate, dar asta nu determina să fie mai puțin amuzant pentru el.

Între timp, mintea lui Grayson era în fierbere. Faptul că Dane îi strigase numele pentru prima dată îl determina să vrea să sară de bucurie, dar, în același timp, trebuia să rămână calm în fața lui Ashley Miller. Era prins între impulsurile sale și nevoia de a-și da seama ce voia exact Dane înainte de a ceda.

După o luptă interioară, a luat în sfârșit o decizie.

– Fă cum vrea Dane.

Și-a pus deoparte impulsurile și îngrijorările și a luat decizia pentru Dane. Ashley își privea fiul în tăcere.

– E bine? Serios?

Grayson a dat din cap în semn de răspuns la întrebare.

– Da, ce vrea Dane este ce vreau și eu, așa că e bine.

– Am înţeles…

Ashley era puţin impresionat de cealaltă latură a fiului său. Poate, doar poate…

– Să procedăm aşa!

Ashley răspunse fără ezitare, apoi se întoarse spre Dane.

– Mai ai ceva de spus?

– Nu.

Dane a dat un răspuns scurt, iar ochii lui Ashley s-au strâns ușor.

– Mulțumesc.

Ashley îi spuse cuvintele cu ironie, dar Dane doar clipi, arătând la fel de enervat ca întotdeauna.

Ashley clătină din cap, neîncrezător, apoi se urcă în mașină. Imediat, bodyguardul închise ușa mașinii, iar vehiculele se împrăștiară în toate direcțiile. Mașina din față plecă, urmată de celelalte, pe rând. Și, în cele din urmă, o liniște se așternu peste zonă.

– Aah!

Dane se întinse și căscă, de parcă tocmai supraviețuise. Viteza de mai devreme părea să fi dispărut în timp ce mergea fără grabă, iar Grayson, clipind confuz, îl urmă repede.

– Dane, Dane! a strigat Grayson cu voce înfierbântată, tonul său fiind mai ridicat decât înainte.

– M-ai strigat pe nume mai devreme, nu-i așa? M-ai strigat pe nume!

Dane, privind în continuare înainte, răspunse leneș.

– Da?

– Da, ai făcut-o! a protestat Grayson, arătând încă oarecum nedreptățit. Cu o expresie calmă, Dane apucă balustrada scării și continuă să meargă încet, iar Grayson îl urmă, sărind între față, lateral și spate, continuându-și neîncetat pălăvrăgeala.

– Mi-ai spus Grayson, nu-i așa? Mi-ai strigat numele! Nu Miller, ci Grayson, nu-i așa? Mi-ai strigat numele! De acum încolo, o să-mi spui Grayson, nu-i așa? Nu-mi spui “Miller”! Mai sunt șase Miller în familia mea! Așa că trebuie să-mi spui Grayson.

– Șapte.

Dane îl întrerupse brusc. Grayson, care vorbise fără oprire, înlemni pentru o clipă și clipi surprins. Cu o expresie enervată, Dane îi explică:

– Nu doar tu — încă cinci frați și surori, Ashley Miller, Koi Miller. Șapte.**

– A!

Grayson, ca și cum și-ar fi dat seama de ceva, mormăi cu admirație și apoi explică:

– Tati nu folosește numele de familie Miller.

– De ce?

Dane se opri, surprins de comentariul neașteptat. Dacă stătea să se gândească, el menționase un alt nume de familie când se întâlniseră prima dată. Grayson, observând confuzia lui Dane, îi explică:

– Păi, uneori o face, dar preferă numele de familie Niles. E mai cunoscut, și a spus că funcționează mai bine când lucrează.

Avea sens.

Dane acceptă cu ușurință explicația. Prenumele Miller era atât de comun încât era greu să-l asociezi cu ceva special, dar folosirea propriului prenume avea mai mult sens. Apoi, brusc, Dane își aminti ceva ce uitase. Joshua își folosea și el propriul prenume. Probabil era din același motiv.

Să te căsătorești într-o familie faimoasă nu este ușor, până la urmă.

Dane a continuat să meargă cu o expresie indiferentă pe chip, gândindu-se că nu îl privea personal.

Grayson, care îl urma îndeaproape, a continuat să vorbească.

– Vreau să-mi schimb numele de familie în Striker când mă voi căsători.

Ochii lui Dane se măriră la această declarație bruscă. Întorcându-se cu ochi mari, el întâlni privirea lui Grayson, iar acesta, fericit, spuse:

– Grayson Striker, nu sună bine? Exact ca noi! Nu-i așa? Așa crezi, nu-i așa?

Grayson îl îndemna să-i răspundă, dar Dane nu spuse nimic. Se limită să-l privească fără expresie.

Grayson, încă zâmbind, rămase nemișcat, clipind din ochi. O secundă, două secunde, trei secunde. După o scurtă tăcere, Dane zâmbi brusc.

– Drăguț.

Tonul lui arăta clar că nu vorbea sincer. Ca și cum era o remarcă obișnuită, Dane se mișcă repede, urcând câte trei trepte odată, dispărând rapid în depărtare.

– Noapte bună.

Cu un rămas bun formal, intră în camera lui. Grayson, privind ușa cum se închide, rămase tăcut pentru o clipă înainte de a se îndrepta cu regret spre propria cameră.

Ușa se închise în urma lui, iar o liniște bruscă umplu spațiul. Cele trei cești reci de ceai rămăseseră pe masă, dar camera mare era goală, cu excepția lui Grayson.

Stând absent, observă brusc cadoul pe care îl lăsase pe masă, în fața canapelei. Era de la Koi. Fără să se gândească prea mult, deschise ambalajul și, de îndată ce ridică cutia, se răspândi un parfum necunoscut. În cutie se aflau flori pe care le văzuse doar în fotografii.

** Nota traducătorului.

După multe capitole, dar şi cercetări, am aflat că sunt 6 copii în familia Miller. Koi a avut 5 sarcini.

Din prima sarcină s-a născut Nathaniel, cel mare. Din a doua sarcină au venit Grayson şi Stacy, gemeni. Din a treia a venit Chase, dintr-a patra Larien şi din ultima Bliss. Bliss e singura fată în familie şi singura Omega extrem.

Deci 6 copii plus 2 părinţi dau logic 8 persoane. Familia Miller numără 8 membrii conform matematicii mele.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *