“Ce am văzut?”

Grayson clipi încet, concentrându-se asupra textului de pe cutie.

Cleme pentru sfârcuri.

Se opri pentru o clipă, apoi se frecă la ochi. Clipind de câteva ori, verifică din nou.

Cleme pentru sfârcuri.

Grayson rămase cu gura căscată, mut, uitându-se la Dane ca și cum ar fi vrut să întrebe: “Ce e asta?”. Dane aruncă o privire la cutia pe care o arăta și spuse calm:

– Cleme pentru sfârcuri, nu știai?

Apoi a zâmbit, îndreptându-și privirea spre Grayson.

– Lucrul ăla care îți place pe piept, sfârcul.

Mențiunile constante ale lui Dane despre “piept” și “sfârcuri” îl determinară pe Grayson să devină palid, mintea lui lucrând cu viteză. “Ce se întâmplă? Încearcă să cocheteze în fața mea și să mă necăjească?”

– Încerci să mă determini să las garda jos, aşa e?

Grayson îl privi pe Dane cu suspiciune. Probabil că Dane voia să-l determine să cedeze și apoi să fugă la un club. Nici gând, trucul ăsta ieftin nu păcălește pe nimeni.

Dar Dane îl înțelegea pe Grayson mai bine decât credea. Fără să răspundă, luă din cutie două cleme pentru sfârcuri, câte una în fiecare mână, și le ridică la piept. Își puse clemele în jurul sfârcurilor, trăgându-le mai tare înainte de a spune:

– Așa se foloseşte. Îți poți imagina?

Ultima parte era clar intenționată. Grayson și-a imaginat instinctiv cum ar fi Venus prinsă în astfel de cleme. Dane a pus mostrele jos și a continuat să aleagă alte articole. Grayson avea multe întrebări, cum ar fi: La ce servesc astea? Pentru cine sunt? Unde vor fi folosite? Dar nu a putut să le pună. Era prea ocupat să-și imagineze cum ar fi Venus în acele cleme.

Gura i se deschise încet, fața îi era în ceață, iar el rămase nemișcat. Dar apoi își reveni brusc, scuturând din cap și uitându-se în jur. Dane dispăruse.

Am ratat ocazia!

– Hei!

Se auzi o voce cunoscută. Grayson se întoarse panicat și înlemni când îl văzu pe Dane stând la casa de marcat.

Nu plecase?

Uimit, se apropie totuși, iar Dane dădu din cap. Urmărindu-i privirea, Grayson îl văzu pe casier. Îi făcea semn lui Grayson să plătească. Era din nou supărat. Nici gând. Crezi că o să plătesc eu pentru lucrurile pe care le-ai cumpărat ca să te joci cu altcineva?!

– Poți să cumperi ce vrei.

Dane îl întrerupse brusc. “Crezi că mă poți păcăli să plătesc?” Grayson zâmbi în semn de răspuns.

– Nu, nu am nevoie de nimic din toate astea.

Ca răspuns la sfidarea lui, Dane zâmbi.

– Să nu regreți mai târziu! Cumpără-le acum.

Grayson a râs disprețuitor.

– Serios?

– Da, serios.

Grayson a adăugat ironic:

– Nu am gusturi atât de proaste.

El a folosit intenționat un termen ofensator, apoi s-a uitat la coșul de cumpărături, iar Dane i-a urmat privirea.

– Așa să fie?!

El îl privi pe Grayson, ridică din umeri și spuse:

– Atunci, cred că nu ne putem juca împreună, a mormăit ca și cum ar fi vorbit cu sine.

Grayson era furios, dar înlemni când auzi asta. Gura i se deschise încet și expresia i se schimbă. În cele din urmă, spuse:

– Ce ai spus?

Grayson îl privi pe Dane cu neîncredere. “Am auzit bine?” Dane îi observă expresia confuză și repetă:

– Am spus că nu ne putem juca împreună.

Luă una dintre cutiile din cărucior și stimulă că o inspectează.

– Nu te joci cu lucrurile astea de calitate inferioară, aşa e? Păcat, dar nu-i nimic.

Dane clătină din cap și puse cutia înapoi. Grayson își reveni brusc în fire.

– Deci… ai de gând să faci astea cu mine? s-a bâlbâit, de parcă nu-i venea să creadă. Dane a râs disprețuitor și a replicat:

– De ce nu? Sau crezi că o să fac sex cu altcineva și o să te pun pe tine să cumperi lucrurile?

– Ești destul de capabil…

Grayson se opri în mijlocul propoziției, determinându-l pe Dane să se încrunte. Proprietarul magazinului interveni:

– De fapt, și eu am crezut la fel, Dane.

Dane înlemni, iar proprietarul magazinului chicoti:

– Ești mai mult decât capabil să folosești banii acestei persoane pentru a cumpăra lucruri pentru altcineva.

Dane îl privi și se gândi: “Ce părere au cei doi despre mine?”

Era amețit, dar a decis că nu are rost să-și corecteze imaginea. Oamenii îl vor vedea așa cum vor ei. Dane a renunțat repede și s-a întors spre Grayson.

– Deci? Nu vrei să te joci cu mine? Bine, atunci…

Înainte să apuce să termine, Grayson scoase cardul său și îl puse pe tejghea. Vânzătorul procesă rapid plata. Dane întrebă din nou:

– Sigur nu mai ai nevoie de nimic? Mai aruncă o privire.

I-a dat lui Grayson încă o șansă. Fără ezitare, Grayson s-a întors și a început să se uite din nou prin magazin. Majoritatea articolelor erau așezate în coșuri. Ochii lui au cercetat rapid rafturile înainte de a se opri asupra unui obiect. Când Dane l-a văzut uitându-se la un bici de piele, a vorbit:

– O cravașă este mai bună decât asta.

– O, serios?

Grayson nu mai era interesat. Când era la facultate, Grayson era jucător de polo și încă mai concura ocazional. Din această cauză, deținea mai mulți cai și, în consecință, o mulțime de echipamente ecvestre. Avea mai mult decât suficiente cravașe.

Din nou, s-a uitat încet în jurul vitrinei, până când altceva i-a atras atenția. Grayson s-a apropiat și a luat un obiect de pe un raft înalt. S-a întors la Dane și i l-a arătat. Când Dane a văzut imaginea cătușelor pe cutie, nu a spus nimic, ci a pus-o înapoi în tăcere la locul ei.

La început, Grayson a găsit asta ciudat, deoarece în cutie nu erau de fapt cătușe. Oare pentru că nu aveau voie să ia asta?

În timp ce Grayson se încrunta în fața lui, Dane se aplecă și luă un articol dintr-un compartiment din apropiere. Ridică cutia pentru ca şi Grayson să o vadă, apoi se întoarse spre casă și o aruncă firesc în coș.

– Obiectele alea lasă urme, a explicat Dane. Părea că nu era nimic pe care să nu-l știe. Grayson a simțit o căldură răspândindu-se în piept. Spre deosebire de cătușele obișnuite pe care le alesese el, cele alese de Dane aveau o căptușeală moale.

Dane alesese în mod special acest lucru pentru a evita să-l rănească.

Gândindu-se la asta, Grayson simți ceva ciudat în inimă. Era ca o adiere care trecea pe lângă el, rece, dar nu înghețată. Era ca și cum picioarele îi pluteau în aer, o senzație atât de minunată încât era greu de descris.

– Vă rog să semnați aici.

Vânzătorul a trecut cardul cu zâmbetul pe buze și i-a înmânat lui Grayson un formular de semnătură. În timp ce Grayson semna, Dane a luat de la vânzător punga mare cu produse, ridicând-o cu o singură mână.

– Sper să vă distrați bine, Dane, și partenerul tău la fel.

Cu acea clipire din ochi, era clar ce gândea vânzătorul. Sincer, era destul de evident pentru oricine. Grayson se grăbi să-l urmeze pe Dane afară din magazin.

Soarele încă strălucea puternic, dar senzația era complet diferită față de momentul în care intraseră.

Starea lui proastă de mai devreme părea să se fi risipit și să fi dispărut. Dacă ar fi putut merge pe nori, probabil că s-ar fi simțit exact așa. Dragostea era cu adevărat o emoție miraculoasă. Trăia într-o fericire nesfârșită, ca într-un vis pe care îl urmărise întotdeauna. Știa, știa dintotdeauna că dragostea era un sentiment atât de minunat!

Trecuese prin prea multe eșecuri înainte, dar de data asta, nu greșise. Dane era cu siguranță singura iubire a vieții sale. Doar pentru a-l întâlni pe acest bărbat, călătorise atât de mult, îndurând atâtea dezamăgiri.

Dar nu conta. Pentru că, în final, găsise acea persoană.

– Te iubesc, Dane.

La mărturisirea sinceră a lui Grayson, Dane chicoti ușor.

– Da, știu.