Grayson a protestat imediat, arătându-se ofensat:

– Nici măcar nu am spus nimic încă…

– Fără fotografii sau videoclipuri. Dacă îndrăznești să faci asta, terminăm imediat. Nu te voi mai vedea niciodată. Ține minte asta.

Auzind asta, Grayson s-a descurajat. Așa cum se aștepta, Dane a gândit indiferent. “De ce tipul ăsta se concentrează mereu pe ceea ce este evident?”

– Dacă ai înțeles, să mergem acasă.

– Aşteaptă puțin.

Dane era pe punctul de a pleca când Grayson l-a strigat brusc. A încruntat sprâncenele și s-a întors, văzând că şi Grayson vorbea serios:

– Vreau să dorm cu Virginia, între Venus.

“Ce fel de poziţie e asta nebunule?!”

Dane deveni palid, dar Grayson rămase solemn. Cei doi se înfruntară ca un pistolar și un șerif, înainte de un duel în Vestul Sălbatic. În cele din urmă, șeriful se predă.

– Bine.

Dane își frecă fața cu o mână, fără să se obosească să se uite la reacția lui Grayson, și plecă primul.

Grayson se grăbi să-l ajungă din urmă, vorbind repede:

– Și eu vreau să merg la muncă împreună cu tine.

– Cum vrei.

Dane continuă să meargă, cu spatele întors, dar nu avea nevoie să se uite pentru a ști – Grayson zâmbea larg, ca un copil, urmându-l.

“Ce tip ciudat!” a gândit Dane, scuturând din cap, dar expresia lui se înmuiase deja.

─ ▪ ─

– Sâni, sâni. Sâni, sâni.

Grayson zâmbea larg, cântând. Era așa de când plecaseră la muncă, chiar și în mașină.

– Sâni…

Apăsă butonul ferăstrăului electric, determinându-l să zumzăie ritmic, chicotind singur. Colegii lui se priveau plini de confuzie.

– Ce s-a întâmplat? A înnebunit?

– Ce-i cu fața lui? L-a bătut cineva?

– Cine ar îndrăzni? Dacă ar fi făcut-o, probabil că nu ar mai fi trăit să povestească.

– Cum poate fi atât de fericit după ce era bătut atât de rău? Cu siguranță ceva nu e bine.

– Poate că acumularea de feromoni îi afectează mintea. La urma urmei, el este un Alfa suprem.

– Atunci ce facem? Dacă îl lăsăm așa, ar putea fi periculos.

– Poate că îi place să fie lovit?

– Dacă ar fi așa, ar fi grozav. Dar dacă e într-adevăr acumularea de feromoni, trebuie să facem ceva repede.

Erau sincer îngrijorați pentru Grayson. De când l-a salvat pe DeAndre, Grayson Miller devenise un adevărat camarad. Problemele lui erau și problemele lor, iar dacă avea probleme de sănătate, erau nevoiţi să-l ajute să le rezolve.

– Alfa supremi nu răspund la medicamente. Deci cum rezolvăm problema?

– Singura modalitate de a elimina feromonii este prin sex.

– Asta nu e o opțiune. Doar dacă…

Bărbatul nu îndrăzni să-și termine propoziția, fața lui devenind palidă. Colegii lui păreau la fel de îngroziți, aruncându-și priviri nesigure unii altora, până când cineva făcu brusc un pas înainte.

– O voi face eu.

– Poftim?!

– DeAndre?!

Toată lumea era uimită de voluntarul imprevizibil. DeAndre, care era cel mai ostil față de Miller, se oferea voluntar?

– A, da. Miller i-a salvat viața lui DeAndre.

O persoană a dat din cap în semn de înțelegere, iar ceilalți erau rapid de acord.

– Da, în comparație cu o viață, un fund nu înseamnă nimic.

– Practic, e o afacere. Chiar foarte ieftină.

– Este un sacrificiu nobil pentru un camarad. Respect.

– DeAndre, știam eu! De când ai început să-l urăști pe Miller, am avut sentimentul că va veni ziua asta!

Ultimul tip a strigat emoționat. DeAndre s-a încruntat.

“Ce naiba voia să spună cu asta? Știa de la început că voi ajunge să-i ofer fundul meu lui Miller?!”

Era furios, dar cearta putea aștepta. Se hotărâse să-i plătească mai întâi lui Grayson. Strângând pumnii, se îndreptă spre el, în timp ce ceilalți îl încurajau în liniște.

– Miller!

Grayson încă fredona, apăsând butonul ferăstrăului în ritm. Când și-a auzit numele, a aruncat o privire în lateral. Ochii lui strălucitori s-au întunecat ușor când l-a văzut pe DeAndre. După o scurtă tăcere, s-a întors și a continuat să cânte, ignorându-l complet.

Asta l-a enervat pe DeAndre, dar s-a abținut. Tipul ăsta îi salvase viața. Nu îi mulțumise cum se cuvine, așa că nu putea rata această ocazie.

– Hei!

DeAndre își drese gâtul. Grayson tot nu reacționa, ci continua să cânte și să-și regleze uneltele.

Privind în jos, DeAndre a vorbit din nou:

– Hei, Miller. Vreau să-ţi spun ceva.

A încercat să pară serios, dar Grayson nici măcar nu a clipit. Nici o reacție.

DeAndre se scărpină în cap, ezitând. Apoi inspiră adânc. Nu contează. Spune-o odată.

– Îmi pare rău.

Scuza neașteptată îi determină pe colegii din spatele lor să-și mărească ochii. Grayson încetă să mai cânte și ridică privirea.

Cei doi s-au privit în ochi. DeAndre a coborât capul și s-a uitat la pământ, înroșindu-se, dar a continuat:

– M-am comportat ca un nemernic cu tine. Îmi pare rău…

Înghițind în sec, a spus repede restul:

– Te-am tratat ca pe un ratat, dar tu tot m-ai salvat… Ar fi trebuit să-mi cer scuze mai devreme, dar erai liber, așa că am ratat ocazia. Vorbesc serios – mulțumesc. Ești uimitor. L-am plătit chiar și pe Dane să te bată, iar acum mă simt groaznic pentru asta. Mulțumesc și îmi pare rău. Sincer.

Grayson înlemni. Amintirile pe care le aruncase instantaneu reapar, punându-se la locul lor. Sub expresia sa rece, mintea lui lucra. Dar DeAndre nu observă și continuă.

– De acum încolo, orice ai nevoie, te voi ajuta. Doar spune… Mulțumesc încă o dată că m-ai salvat, vorbesc serios.

După ce a spus toate astea, DeAndre s-a simțit ca și cum i s-ar fi luat o povară de pe umeri. A ridicat privirea, cu fața plină de o nouă determinare.

– Acum e momentul să-ți răsplătesc favoarea.

Nu era o idee rea. Grayson zâmbi încet. Ținea în mână un ferăstrău electric – unealta perfectă pentru a scăpa de neplăceri.

Dar era o problemă.

Tipul ăsta nu-l lovise niciodată. Faptul că angajase pe cineva să-l bată nu era un motiv suficient.

Mângâind cu regret ferăstrăul, Grayson era pe punctul de a renunța la idee când DeAndre s-a întors brusc, scoțând fundul în fața lui.

– Poftim! Folosește-l! Folosește-mi fundul ca să-ți eliberezi feromonii!

Grayson rămase înlemnit.

În cameră se făcu liniște.

Toată lumea își ținea respirația, așteptând reacția lui.

DeAndre era tensionat, așteptând cu nerăbdare un răspuns, când…

– Ah!

– M… Miller?

– Miller, te simţi bine? Cineva să aducă apă!

– Miller! Trezește-te! Miller!

Grayson a început brusc să vomite. Colegii lui au intrat în panică și s-au repezit spre el.

DeAndre deveni palid, dar, în final, era un noroc deghizat, pentru că, dacă şi Grayson nu era copleșit de greață în acel moment, ar fi lovit cu ferăstrăul în el.

─ ▪ ─

– Ha, ha, ha!

Auzind povestea acasă, Dane izbucni în râs.

Era prima dată când râdea atât de liber, dar Grayson nu era amuzat.

– Acum înțeleg cum te-ai simțit când aproape ai vomitat atunci.

Grayson mormăi obosit, dar Dane nu se putea opri din râs.

Supărat, Grayson a făcut o mutră înainte să se spună:

– Măcar nu sunt la fel de scârbos ca DeAndre, aşa e?