– E doar o neînțelegere…

Dane abia reuși să scoată aceste cuvinte. O transpiraţie rece îi curgea pe șira spinării, iar capul îl durea ca și cum era despicat în două.

– E doar o neînțelegere. Ți-am spus deja, nu e nimic între mine și Yeonwoo.

– Atunci de ce plecai de acolo cu el?

Deși Dane continua să nege, Grayson refuza să renunțe. Degetele lui băteau pe ecranul telefonului în timp ce arăta spre punga de cumpărături pe care o ținea Yeonwoo. Logo-ul magazinului era clar vizibil, de parcă Yeonwoo ar fi vrut să-l arate în mod deliberat, etalând cât de multe lucruri cumpărase.

Confruntat cu dovezi incontestabile, Dane nu putea decât să deschidă gura, dar să nu spună nimic. Nici măcar nu-și amintea când era făcută fotografia.

În acea zi, era cu Yeonwoo la magazin, la cererea acestuia, și apoi era surprins de paparazzi, ceea ce dusese la o serie de probleme ulterior.

Dane și-a acoperit fața cu mâna și a gemut. Câți ani trecuseră? Uitaseră complet de existența acestei fotografii, dar acum îi căzuse în cap ca un trăsnet.

– Avea nevoie de niște provizii și m-a rugat să-l ajut să le cumpere, atâta tot.

A spus adevărul, dar, cumva, chiar și pentru urechile lui, era ca o scuză. Dane se încruntă, în timp ce Grayson îl privea cu suspiciune.

– Nu te-ai fi deranjat niciodată să ajuți pe cineva cu astfel de lucruri fără un motiv.

Era surprinzător cât de bine îl înțelegea Grayson. Dane strânse din dinți și spuse:

– I-a dat un colier Tiffany lui Darling, bine?

La auzul acestor cuvinte, expresia lui Grayson s-a înmuiat în sfârșit. Dane se simțea tratat ca un vânător de avere, dar, din moment ce era adevărat, nu putea contesta. Tocmai începuse să creadă că a reușit să treacă peste această situație, când Grayson s-a încruntat brusc și l-a întrebat:

– Atunci de ce a vrut să meargă cu tine?

– De unde naiba să știu eu? Ce pun ei la cale nu mă priveşte! De ce mi-ar păsa?

Enervat, Dane lovi cu pumnul în masă. Grayson strânse din dinți la răspunsul său agresiv, înainte de a face în cele din urmă un pas înapoi.

– Bine, atunci…

– Atunci…

Dane era pe punctul de a spune “Atunci s-a terminat, aşa e?”, când Grayson a continuat:

– Când o facem? Eu sunt gata oricând.

– Ce să facem? a întrebat Dane cu voce obosită. Deja consumase prea multă energie în această conversație și voia doar să se odihnească. Dar în clipa în care văzu ecranul telefonului lui Grayson, vederea lui încețoșată se clarifică brusc.

Era fotografia unui bărbat, legat la mâini și picioare, cu ochii legați și cu gura astupată.

Complet gol.

Dane închise ochii strâns și făcu un pas înapoi, reacționând de parcă ar fi văzut ceva extrem de obscen. Grayson se încruntă și puse telefonul deoparte. Dane se uită pe furiș cu un ochi pentru a se asigura că imaginea îngrozitoare dispăruse înainte de a vorbi.

– De ce naiba aș face asta cu tine?

Văzând cât de puternic a reacționat Dane, Grayson a întrebat serios:

– O faci cu toți cei cu care ai aventuri de o noapte, dar nu și cu mine, iubitul tău?

Dane era atât de șocat, încât aproape că i-a căzut falca pe podea.

– Ce… ce ai spus? N-am făcut niciodată așa ceva…

El s-a bâlbâit, complet fără cuvinte. Dar Grayson a început imediat să țipe.

– Yeonwoo ți-a cerut ajutorul pentru astfel de lucruri pentru că ai experiență în asta, aşa e? L-ai ajutat chiar și să cumpere produsele necesare, așa că probabil ai făcut-o de multe ori. Ești destul de familiarizat cu asta, așa că ar trebui să o faci și cu mine. De ce nu vrei? De ce?

Dane rămase fără cuvinte. Logica lui Grayson nu era complet greșită. Dacă se gândea bine, cererea părea oarecum rezonabilă.

Dar, desigur, Dane nu avea nicio intenție să fie de acord.

– Ce fac cu alți oameni nu înseamnă că trebuie să fac și cu tine, ai înțeles, drăguțule? a mormăit Dane obosit, ridicând mâna pentru a-l opri pe Grayson să mai argumenteze.

– Uneori vreau, alteori nu. Depinde și de persoană… Oricum, nu am nicio intenție să fac asta cu tine. Nu mă interesează.

Imaginea tulburătoare de mai devreme încă îi rămăsese în minte. Nu putea să o alunge. Doar gândindu-se la Grayson legat în felul acela îl determina să se cutremure. “Nu, te rog. Nu vreau să-l mai văd pe omul acela dezbrăcat niciodată…”

Dacă Grayson s-ar dezbrăca și ar sări din nou pe el, Dane ar putea chiar să dezvolte o traumă. Dacă planul lui Grayson era să-l șocheze pentru a-l determina să devină monogam, atunci aceasta era cu siguranță o metodă eficientă. Doar amintindu-și ce văzuse mai devreme, Dane simțea că era posibil să “nu i se mai ridice” niciodată.

Grayson rămase tăcut în timp ce se uita la Dane. Dane se pregăti, întrebându-se ce fel de argument va folosi Grayson pentru a-l forța să o facă. Dar, spre surprinderea lui, Grayson se retrase ascultător.

– Bine, atunci…

Grayson lăsă umerii în jos, arătând complet descurajat. Întreaga lui atitudine era exact opusă celei de mai înainte. Dane se opri, surprins.

“Puştiul ăsta obraznic… I-am spus să nu mai joace teatru.”

Vechile obiceiuri nu se schimbau ușor. Așadar, faptul că şi Grayson se purta ca un om descurajat era cu siguranță parte din planul său.

Dar…

Dane oftă lung și se frecă pe frunte.

– Poate data viitoare, a spus obosit.

– Vom vedea data viitoare. Azi nu am chef…

– Serios?

Vocea lui Grayson se înveseli instantaneu. Se învioră ca un vampir care tocmai îi supsese toată energia lui Dane. În contrast, Dane părea complet epuizat, dând din cap fără vlagă.

– Pot să dorm acum?

– Aşteaptă, aşteaptă!

În momentul în care se ridică, epuizat, Grayson îl strigă repede. În ciuda expresiei enervate a lui Dane, Grayson scoase ceva și i-l înmână. Era aceeași pungă de cumpărături pe care Dane o văzuse mai devreme – cea pe care îl bătuse la cap pe Grayson să o cumpere de la un magazin de lux nu cu mult timp în urmă.

– Un cadou. Pentru aniversarea noastră de 30 de zile.

Dane era surprins că Grayson îi cumpărase un cadou într-un moment ca ăsta. După ce ezită o clipă, îl luă. Grayson îi spuse imediat, cu nerăbdare.

– Deschide-l aici.

Dacă cineva dădea un cadou, era evident că voia să vadă reacția destinatarului. Acest puști era, în mod natural, mai curios decât majoritatea, așa că, desigur, voia să vadă.

Dane nu s-a gândit prea mult și a aruncat o privire în sacoșa de cumpărături. Chiar și când a scos cutia frumos împachetată, nu avea nicio idee ce putea fi înăuntru. Și în momentul în care a deschis-o, a încetat complet să mai respire.

– Ta-da!

Grayson a scos chiar și un efect sonor ridicol. În timp ce Dane rămânea împietrit, privind conținutul cutiei, Grayson a întins mâna, a scos obiectul și l-a apăsat pe pieptul lui Dane. Ținând bucata subțire de țesătură în sus, a expirat cu admirație.

– Perfect…

Dane îl privi fără să înțeleagă. Obrajii lui Grayson erau roșii în timp ce scotea un suspin de admirație. Dane îndepărtă încet materialul de pe pieptul său, îl strânse în pumn și următorul lucru pe care îl făcu era deja decis.

Avea de gând să-l bată pe Grayson cu sutienul acela.

– Mori, mori, perversule! Mori!

– Ha, ha, ha!

Sutienul îl lovea ca un bici, dar Grayson doar zâmbea. Dane abia se abținu să nu-l sugrume cu el. După aceea, îl forță să jure că nu va mai sărbători niciodată vreo aniversare.

─ ▪ ─

Sirene puternice răsunau în timp ce mașinile de pompieri goneau pe șosea. Ca întotdeauna, pompierii se echipau în grabă în interiorul mașinii.

– Se pare că de data asta focul nu s-a extins la casele vecine. Să-l stingem repede.

Toți au răspuns în cor “Am înțeles!” la comanda lui Wilkins. Curând, au ajuns în fața clădirii . Așa cum spusese căpitanul, doar o singură casă ardea.

Coborând din camion, Dane se uită îngrijorat la flăcări. Incendiul era mare, dar, în mod miraculos, nu se extinsese la alte clădiri. În timp ce se gândea la asta, își aruncă furtunul de apă peste umăr, doar pentru a descoperi brusc o umbră care se întindea deasupra lui.

Ridicând privirea, îl văzu pe Grayson uitându-se la el.

S-au privit fix pentru o clipă, apoi Dane, fără să spună un cuvânt, a dat furtunul jos de pe umăr și i l-a înmânat.

Văzând asta, DeAndre a strigat șocat:

– Aşteaptă, aşteaptă!