Liniștea s-a reinstalat. Ashley a continuat, cu voce lipsită de emoție.

– Prietenul meu avea un frate mai mic și se pare că nu-i plăcea asta. I-am spus lui Grayson despre asta și…

ö – Scapă de el, i-a şoptit Grayson prietenului său.

– Dacă nu-ți place, scapă de el.ö

– Apoi i-a spus metoda pe care o citise într-o carte. A spus că era ușor, deoarece era încă un copil. Prietenul lui a făcut cum i-a spus. A acoperit fața copilului cu o pernă…

Dane închise ochii strâns, fără să-și dea seama. Ridică încet pleoapele și privirea lui se întâlni cu cea a lui Ashley.

– Slavă Domnului că părinții copilului l-au găsit înainte să se întâmple ceva rău și copilul era salvat.

ö – Grayson, am făcut doar ce mi-a spus Grayson… ö

– Când l-am întrebat de ce a spus asta, copilul meu mi-a răspuns așa.

Mormăi amar, incapabil să-și ascundă amărăciunea.

 – Încercam să ajut, tată.

Dane s-a uitat la el în tăcere. Așa cum era de așteptat, Ashley a întrebat fără să-și schimbe prea mult expresia.

– Înțelegi acum de ce l-am închis pe puştiul ăla în pivniță?

Nu a arătat niciun semn de regret.

– Singurul lucru care nu se schimbă la Grayson este că “încearcă să ajute”. Își rănește mereu fratele mai mic în timp ce se joacă cu el, dar spune că doar încerca să ajute. Probabil că ai experimentat și tu asta. Cât de periculoase sunt lucrurile pe care le face tipul ăla pentru a ajuta pe alții.

Dane nu avea nimic de spus în privința asta. El însuși trăise asta. Își amintea clar cât de ridicole erau cuvintele lui, nu doar în timpul incidentului din pivniță, ci și când se dusese recent să salveze pe cineva care încercase să se sinucidă.

ö – Lasă-l să facă ce vrea.ö

Grayson credea că îl ajuta atunci?

Chiar dacă începuse să-l doară capul, Dane a formulat ultima sa replică.

– Atunci ar trebui să ceri sfatul unui specialist sau ceva de genul ăsta…

– Crezi că nu am încercat?

Dane nu a avut de ales decât să tacă din nou. Ashley Miller țipa cu toată puterea din trup. Făcuse tot ce putuse.

Dar rezultatul era…

Ashley a sfârșit prin a-și pune o mână pe frunte. Și el a adus în discuție cea mai urâtă amintire.

– L-am învăţat să elimine feromonii cu orice preț, iar el și-a pierdut fratele.

Ashley își mușcă buza ca și cum ar fi dureros. Și el spuse dur printre dinții strânși.

– Am încercat să-l modelez pe Chase.

Dane înlemni. Era o idee imposibil de imaginat, dar Grayson o pusese în practică. Ce ar fi gândit părinții lui când ar fi văzut asta chiar în fața lor? Ashley răspunse repede.

– Poți să înțelegi asta? Ar trebui să-l consolez și să-l mângâi spunându-i că acest copil s-a născut așa și că nu pot face nimic în privința asta? Chase era practic izolat de familia sa de atunci. Nu a trecut mult timp de când nici măcar nu am mai vorbit la telefon.

Incapabil să-și stăpânească emoțiile, a apucat trabucul pe care îl ținea între degete. Țigara încinsă a scos fum alb în palma lui și s-a stins. Părea că simte mirosul slab al cărnii arse. L-a privit pe Dane cu o privire feroce și a scrâșnit din dinți.

– A trebuit să-l învăț fizic ce putea și ce nu putea să facă. Desigur, majoritatea lucrurilor erau greșite. Am făcut tot ce am putut!

Ochii lui Ashley erau injectați. L-a privit furios pe Dane pentru o clipă, apoi și-a îndreptat repede privirea în altă parte și și-a trecut mâna liberă prin păr. Deodată, părea extrem de obosit.

– Este o pedeapsă pentru mine că şi copiii mei au moștenit trăsăturile mele.

Ashley a respirat adânc, ca și cum era obosit.

– Singurul motiv pentru care Grayson este în viață acum, fără să fi ucis pe nimeni sau să fi fost ucis de cineva, este disciplina mea. Sunt doar două lucruri pe care le doresc pentru copiii mei. Să nu ajungă la închisoare pentru că au ucis oameni și să nu-și distrugă creierul prin eliminarea feromonilor la timp, așa cum am făcut eu!

El îl avertiză în continuare cu fermitate, ca și cum nu ar fi avut niciun regret.

– Nu te lăsa păcălit de puştiul ăla. Grayson se pricepe foarte bine să mintă. Încearcă să mă păcălească chiar și pe mine, dacă are ocazia.

Și Ashley Miller a adăugat la final.

– Dacă lași garda jos, vei muri și tu.

Dane nu spusese nimic până atunci.

─ ▪ ─

– Mă bucur că te-am văzut azi, Dane.

Koi i-a spus entuziasmat lui Dane, care ieșise la ușa din față împreună cu Grayson, și l-a îmbrățișat strâns. Koi a ezitat o clipă, ca și cum i-ar fi părut rău, apoi s-a îndepărtat, l-a privit pe Dane și l-a rugat:

– Te rog să ai grijă de Grayson.

Apoi Koi se întoarse spre Grayson, care era lângă el. Koi îl îmbrățișă strâns, apoi îl lăsă să plece și ridică ochii spre fiul său. Chiar și Dane, care privea din lateral, își dădu seama că privirea lui era plină de dragoste. Cu toate astea, Ashley, care stătea la un pas distanță, se uită doar o dată la Dane și Grayson.

– La revedere, tati. Tată.

Grayson le-a făcut cu mâna în timp ce se urcau în mașină. În timp ce Koi își scotea capul pe geamul deschis al mașinii și făcea cu mâna energic, mașina părea să se îndepărteze și apoi a dispărut din vedere.

Dane, care privea urmele mașinii îndepărtându-se, a expirat în sfârșit aerul acumulat în piept. Se simțea brusc obosit. Auzise prea multe azi. Era ceva ce nu ar fi vrut să afle niciodată despre detaliile intime ale unei alte familii.

“Cum s-a ajuns la asta?”

Brusc, se simți melancolic, dar era deja prea târziu. Dane simțea deja că se îneacă în mlaștină până la gât. Întoarse capul cu un sentiment amar și imediat întâlni privirea lui Grayson. Acesta zâmbi larg, de parcă așteptase ca Dane să întoarcă capul și să se uite la el.

Expresia aceea era reală? se întrebă Dane din nou. Nu putea să-și dea seama cât era actorie și cât era real. Dane se uită la Grayson, confuz.

“Nu, oprește-te.”

Un semnal de alarmă a sunat adânc în inima lui. “Nu te mai amesteca, ai mers deja prea departe.”

“Știu asta.”

Grayson înclină capul într-o parte. De parcă ar fi vrut să-l întrebe ce gândea.

– Grayson!

– Da.

Grayson răspunse imediat. Dane își mișcă buzele chiar în timp ce auzea sirena urlând nebunește în capul lui.

– Mai am o condiție pentru a rămâne în această casă.

Grayson clipi și așteptă. Dane continuă lent, vorbind încet.

– De acum încolo, când ești cu mine, exprimă-ți sentimentele. Dacă nu știi ce expresie să faci, nu-i nimic. Doar privește-mă firesc. Nu face o expresie doar pentru că tu crezi că trebuie să o faci mecanic, bine?

Grayson nu răspunse imediat. Se uită doar la Dane cu colțurile buzelor ridicate. Era clar că nu înțelegea deloc ce îi spunea. Dane îi atrase atenția.

– Da, chiar acum.

Văzând că Grayson ezită, a adăugat o explicație.

– Dacă nu știi, e în regulă să nu faci nicio expresie. Nu trebuie să zâmbești.

Buzele lui Grayson nu se mișcau. Dane se uită cu încăpățânare la colțurile buzelor sale ridicate, ca și cum erau fixate. Până când acestea coborâră încet, ca și cum ar fi ezitat.

– Bine.

În cele din urmă, Dane i-a zâmbit celui care avea o expresie ciudată.

– Bravo.

Grayson a rămas acolo, clipind la acțiunile lui, în timp ce era mângâiat ușor pe braț. Cu toate astea, Dane nu a pierdut timpul și s-a întors primul pentru a intra în conac. Grayson s-a uitat doar la spatele lui, iar Dane și-a amintit brusc ceva și s-a oprit din mers.

– Mai e ceva.

Nu a așteptat răspunsul lui Grayson.

– Dacă vreodată vei avea nevoie să ajuți pe cineva în viitor, întreabă-mă mai întâi. Nu lua decizii pe cont propriu, bine?

Grayson a dat din cap după o clipă. Dane a dat și el din cap, s-a întors și a traversat holul. Grayson stătea încă în același loc, urmărindu-l cum urca scările două-trei odată, ajungând în dormitor în scurt timp. Și chiar și după ce Dane a dispărut complet din vedere, el a rămas acolo, nemișcat.

Briza răcoroasă și ușoară a nopții îi mângâia urechile lui Grayson.