Nu mai puteau vorbi din cauza strigătelor puternice și erau nevoiți să se retragă. Angajații au plecat unul câte unul, nemulțumiți că nu au putut auzi ceea ce voiau să audă. Șeful, care îi privea pe angajați cum se plângeau și plecau, s-a întors și a intrat în birou.

Mirosul dulce al feromonilor încă mai plutea în cameră. A ezitat un moment, dar și-a revenit repede și a deschis în grabă fereastra pentru a aerisi camera. A pretins chiar că expiră aer agitând brațele în zadar pentru a scăpa mai repede de urmele bărbatului, dar nu era ușor.

– Ah!

Curând, în timp ce se așeza epuizat pe scaun, își aminti brusc ce spusese Ashley Miller.

– Sunt fericit dacă fiul meu nu omoară pe nimeni.

Ochii reci și purpurii care erau îndreptați spre el au prins viață, iar el a tremurat, scuturând repede din cap. Neplăcut, și-a amintit apoi de prima dată când l-a văzut pe Grayson Miller. Serios, Alfa supremi sunt înfiorători.

Dane era încă dezorientat de situația neașteptată și clipea doar. Era prima dată în viața lui când întâlnea pe cineva cu aceleași trăsături ca el. Faţă de Dane, care îl privea doar în stare de amețeală, Koi era entuziasmat și începu să vorbească.

– O, Doamne, ce noroc incredibil. Mă bucur că am venit aici. Sunt atât de norocos!

Îl apucă de mână pe Dane, plin de entuziasm. Dane era agitat pentru că nu era obișnuit cu asta, dar nu îi dădu mâna lui Koi la o parte. Koi continuă, fără să-și ascundă entuziasmul.

– Ce-ar fi să bem un ceai împreună, în loc să facem asta? Hai să mergem undeva și să vorbim puțin…

– Koi!

O voce profundă se auzi brusc din spate. Cei doi se uitară în aceeași direcție și văzură un bărbat înalt, care semăna incredibil de mult cu Grayson, privindu-i fix.

– Ash! Grayson, băiatul meu!

Brusc, Koi strigă încântat și alergă spre Dane, spunând:

– Așteaptă puțin, iar Dane, care se ridică stângaci, privi surprins cum trecu pe lângă Ashley Miller și îl îmbrățișă pe Grayson, care stătea în spatele lui. Grayson îl îmbrățișă natural pe Koi și îl bătu ușor pe spate, apoi îi zâmbi lui Dane și îi spuse, parcă invitându-l să asculte.

– Tati, intră.

Tati? Koi?

Mintea lui Dane, surprinsă, a început să pună întrebări. “Dar de ce nu are numele de familie Miller?”

În timp ce stătea ruşinat, a simțit brusc o privire ascuțită. Dane a întâlnit curând privirea unui bărbat cunoscut care îl fixa intens.

Bărbatul deschise încet gura, încă fixându-și privirea asupra lui Dane, care era lovit de ochii lui reci, de un violet ca al unui șarpe.

– Koi, de ce țineai mâna acelui bărbat?

Incredibil, vocea bărbatului era atât de afectuoasă și de blândă, exact opusul privirii sale către Dane. Era ca și cum ar fi topit bomboane și le-ar fi transformat în cuvinte. Dane era uluit, iar vocea lui Koi îi ajunse la ureche.

– A, Ash. Păi…

Koi, care era pe punctul de a spune ceva, se opri. Se uită o dată la fața lui Dane, apoi ezită brusc, dar răspunse curând vesel.

– E secret!

Atmosfera s-a răcit brusc. Mirosul de feromoni care plutea în jurul bărbatului a devenit mai puternic și chiar părea ucigător, dar numai Koi nu știa asta.

Între bărbatul care îl privea pe Dane cu o privire înfricoșătoare, Grayson care privea munții, ca și cum ar fi trăit deja această experiență, și Dane care nu știa de ce bărbatul apăruse brusc și se comporta astfel, Koi zâmbi larg și spuse:

– Ash, ce ai de gând să faci acum? Te duci acasă la Grayson?

– Da.

În timp ce răspundea, bărbatul se întinse spre Koi. El privi de la distanță cum bărbatul care îl luase în mod natural pe Koi de lângă Grayson îl ținea în brațe și își îngropase buzele în părul lui, dar Koi spuse brusc ceva.

– Atunci, pot să-l invit și pe el? Aș vrea să beau un ceai cu el și să stăm de vorbă.

Grayson și bărbatul își îndreptară privirile spre Dane în același timp. Dane voia să refuze imediat, dar nu se afla într-o situație în care acest lucru era posibil. De asemenea, nu putea să nu-i cunoască, chiar dacă nu se prezentase? Cum ar fi putut să nu-i recunoască, dacă arătau atât de asemănători? Dacă așa stăteau lucrurile, atunci cei doi trebuie să fi fost…

– Dane, e târziu, dar o să ți-i prezint. Ei sunt tatăl meu și tati al meu. Tată, tati. El e Dane Striker.

Grayson i-a arătat în mod natural pe rând, înainte de a se întoarce în cele din urmă către Dane. Când bărbatul și Koi și-au fixat privirile asupra lui Dane, Grayson a vorbit cu o voce care părea oarecum mândră.

– El este iubitul meu, care locuiește cu mine acum.

De data asta, privirile lor s-au îndreptat simultan spre Grayson. Fața lui strălucea de bucurie, dar reacțiile lui Koi și Ashley erau complet diferite. Spre deosebire de Koi, care deschidea ochii și gura larg de bucurie, Ashley își încrunta serios sprâncenele și îl privea pe Dane cu suspiciune din partea lui Grayson.

 

─ ▪ ─

 

O atmosferă rece plutea în sufragerie. Lumina soarelui californian care pătrundea prin ferestrele mari de pe o parte era caldă, chiar fierbinte, dar în ciuda acestui fapt, între ei plutea doar un aer rece.

Ashley Miller stătea cu picioarele încrucișate, afundat în spătarul scaunului, privindu-și fiul care stătea de cealaltă parte a mesei largi.

S-au întors la casele lor respective cu mașinile proprii și s-au așezat separat, în perechi. Grayson l-a urmat pe Ashley în sufragerie, iar Koi l-a tras în mod natural pe Dane în camera de ceai. Așa că Grayson și Ashley au rămas singuri.

Angajatul care le adusese băuturile răcoritoare dispăruse la fel de repede cum apăruse. Odată ce cei doi au rămas din nou singuri, Ashley și-a mișcat încet ochii în tăcere. În timp ce se uita în jos la trupul lui Grayson și strângea ochii, Grayson a înțeles repede ce voia să spună. El tremura violent cu un picior sub masă, dar a încetat repede să se mai miște și și-a cerut scuze.

– Îmi pare rău.

– Nu te comporta atât de vulgar.

Ashley îi atrase atenția cu răceală și ridică ceșcuța de ceai la buze. Grayson așteptă nemișcat până când el bău ceaiul negru fierbinte și puse ceșcuța jos.

– Când ai eliminat feromoni?

– Acum două zile.

Grayson răspunse imediat la întrebarea lui Ashley, de parcă ar fi așteptat-o. Ashley își fixă privirea pe fața fiului ei și deschise gura.

– Ce am spus că se va întâmplă dacă minți?

Tonul vocii nu era foarte diferit de cel de înainte, dar atmosfera se schimbase brusc. Grayson își schimbă imediat cuvintele.

– Îmi pare rău, nu-mi amintesc exact.

Grayson minți cu naturalețe. Desigur, își amintea foarte clar ziua în care petrecuse o noapte fantastică alături de Dane. Actualizase zilnic aniversarea. Și azi era a 28-a zi.

Ar trebui să petrec cea de-a 30-a aniversare cu Dane.

Grayson se simțea bine doar gândindu-se la asta. Ashley se uită fix la fața lui, care ridică inconștient colțurile gurii. Nu avea deloc încredere în cuvintele lui Grayson. Trebuie să fie din nou o minciună. Gândindu-se la asta, Ashley nu mai făcu din asta o problemă. Oricum, dacă Grayson urma cu obediență îndemnurile, nu era nicio problemă.

– Voi găsi o dată pentru petrecere apropiată de echipa secretarelor și ți-o voi trimite. Nu vreau să se acumuleze feromonii.

– O, nu contează.

Grayson s-a trezit din imaginația sa și s-a întors la realitate.

– Îl am pe Dane.

Ashley se uită la fiul lui cu o expresie goală.

– Ce legătură are asta cu eliminarea feromonilor?

Grayson gândise la fel până acum. Erau două lucruri separate.

Dar lucrurile se schimbaseră. Mai presus de toate, dacă nu era Dane, Virginia lui nu ar fi reacționat. Dacă asta nu era o dovadă a destinului, ce putea să spună?

Dar spunând asta nu ar fi făcut decât să-l supere pe Ashley. Grayson răspunse cu un zâmbet:

– Bine, o voi face.

Ashley se uită fix la fața fiului lui, care răspunse obedient. Urmă o tăcere stranie. Grayson, care stătea într-o tăcere, primind privirea lui Ashley, îi vorbi în cele din urmă tatălui său.

– Grayson, ce s-ar fi întâmplat dacă nu ai fi eliminat feromonii la timp? Ai fi înnebunit.

Grayson răspunse fără ezitare și zâmbi.