– Nu, ce vreau să spun este că…”

Pentru o clipă, Dane și-a dat seama ce spusese fără să se gândească. “Stai, de ce fac asta? E adevărat că tipul ăsta se agaţă prea mult de mine.

Dacă nu îi vorbesc dur, nu va înțelege. În plus, trebuie să-l determin să înțeleagă că nu există niciun viitor pentru următoarele trei luni, astfel încât să renunțe mai ușor. Dacă îi răspund prea vag, ar putea duce la rezultate mai proaste mai târziu…”

Conflictul interior a început din nou, dar răspunsul era deja clar. Dane era conștient că propriile sale sentimente începuseră să se înmoaie. Nu se poate face nimic. A expirat scurt și a vorbit.

– Frumosule, oricât de seducătoare ar fi fața ta, dacă o văd toată ziua, o să mă satur. Și nu sunt obișnuit să petrec atât de mult timp cu cineva, fără să mai spun că nu se potrivește cu personalitatea mea. E enervant.

El a subliniat problema fundamentală cât se poate de clar.

– Chiar și în cazul iubiților, forma este diferită pentru fiecare. Ție s-ar putea să-ți placă să stai pe lângă mine, dar eu urăsc asta. Nu crezi că ar trebui să ne adaptăm unul la celălalt, drăguţule? A impune preferințele unei singure persoane nu este ceea ce ar trebui să fie o relație sănătoasă.

Credea că acest lucru ar trebui să fie de înțeles.

A așteptat răspunsul lui Grayson, gândindu-se că a făcut o judecată rece și realistă. Dar, din anumite motive, Grayson doar a înclinat capul cu o expresie imposibil de descifrat.

– Ai înțeles ce am spus?

Nerăbdător să mai aștepte, Dane îl împinse ușor, iar Grayson zâmbi brusc. Iar fața aceea… Când Dane încruntă sprâncenele, Grayson răspunse.

– N-am nicio idee.

– Aah!

Exact cum se aștepta. Dane își acoperi fața cu o mână și suspină adânc, apoi își aminti brusc ceva.

– Ai mai ieșit cu cineva, aşa e? Cum era cu acea persoană? Îi plăcea când te agăţai de ea așa? Nimănui, nici măcar unui iubit, nu i-ar plăcea un astfel de nivel de agăţare, nu-i așa?

El întrebă, convins, iar Grayson se scărpină în cap, apoi râse din nou, într-un mod forțat.

– Pe atunci nu-i curtam așa.

“Nenorocitul!” Enervarea lui Dane creștea, iar venele de la tâmple i se umflaseră.

– Atunci de ce îmi faci asta? De ce naiba mă deranjezi așa?

– Pentru că ești iubirea mea adevărată.

Răspunsul firesc îl determină pe Dane să nu mai poată nici măcar să strige. Strânse pumnii, ridicându-i în aer, tremurând ușor. Avea atâtea lucruri de spus, dar nu reuși să scoată niciun cuvânt. După ce mintea i se umplu de înjurături, suspină, epuizat, și lăsă umerii să-i cadă.

– Ești prea autoritar.

Dane vorbi cu o voce obosită.

– Urăsc să fiu obsedat și să fiu ținut în lesă. De aceea urăsc să mă întâlnesc cu cineva. Dacă ai fi moderat, aș fi dispus să accept într-o oarecare măsură.

Grayson se scărpină pe bărbie, ca și cum s-ar fi gândit, apoi întrebă:

– Cât de moderat înseamnă asta?

Nesigur în privința întrebării, Dane răspunse imediat.

– Nu mă suna până nu te sun eu primul și nu apărea în fața mea fără să mă anunți.

Grayson încă nu părea convins și întrebă:

– Atunci când o să mă suni? Şi când pot să apar?

Dane a răspuns spontan.

– Când voi avea chef.

Ar trebui să fie suficient, gândi el, dar Grayson nu cedă atât de ușor.

– Nu pot să nu mă gândesc la tine toată ziua. Tu?

Când a apărut întrebarea neașteptată, Dane a ezitat. Grayson l-a privit cu o expresie înțelegătoare.

– Dacă simți la fel, pot să aștept.

Dane îl privi în tăcere, apoi își frecă fața cu o mână. Mormăi, acoperindu-și fața cu palma.

– O să încerc.

– Bine.

S-a gândit că asta ar trebui să fie tot și a coborât mâna, doar pentru a-l vedea pe Grayson stând acolo, cu mâna întinsă.

– Poftim?!

– Telefonul meu.

Grayson îi strânse din nou mâna, îndemnându-l.

– Nu știi numărul meu de telefon, așa că dă-mi telefonul tău.

Fără să-și rupă contactul vizual cu Grayson, Dane își scoase telefonul din buzunarul din spate și îl puse în palma lui cu un zgomot surd. Grayson deschise telefonul, dar imediat se încruntă.

– Ce-i asta? Nu are ecran de blocare?

Răspunsul așteptat a venit.

– E o bătaie de cap.

Grayson a ridicat din umeri și a apăsat cu îndemânare butoanele pentru a-și salva numărul de telefon. Crezând că va termina repede, Dane a întins mâna și a așteptat. Dar, surprinzător, Grayson a avut nevoie de destul de mult timp înainte de a-i înapoia telefonul.

– Ce a durat atât de mult?

Dane se opri când verifică telefonul. În partea de sus a contactelor era “Cu dragoste, Grayson”. Dane se uită în tăcere la el înainte de a șterge „Cu dragoste”. Grayson făcu o față nemulțumită, dar Dane îl ignoră, așa cum era de așteptat.

– Trebuie să-ți dau și eu numărul meu? a întrebat Dane în timp ce își punea telefonul înapoi în buzunarul din spate. Credea că şi Grayson îl va suna, dar se pare că acesta doar salvase numărul. Era ceva neașteptat. Grayson răspunse firesc când curiozitatea lui Dane deveni evidentă.

– Nu contează. Îl ştiu deja.

– Ah!

Dane a scos un suspin obosit. Deși nu i-l dăduse niciodată direct, nu s-a obosit să se certe. Știa din experiență că era o pierdere de timp. Grayson a continuat să mai spună ceva.

– Acum că știi numărul meu, trimite-mi un mesaj ori de câte ori te gândești la mine. Chiar și un punct e suficient. Un apel ar fi și mai bine. Atunci voi accepta modul tău de a gestiona lucrurile.

– Poftim?!

Înainte să apuce să conteste absurditatea acestei cereri, Grayson îl întrebă suspicios.

– Mi-ai spus să nu te mint, dar acum tu nu minți, aşa e?

Dane era luat prin surprindere pentru o clipă, dar nu avea niciun argument. A ezitat o clipă, apoi a răspuns firesc:

– Desigur. Deci, conversația asta s-a terminat? Eu plec primul.

Dane nu mai pierdu timp și se întoarse, plecând. Simțea că Grayson îl urmărea, dar nu putea face nimic. Lucrau în același loc.

Cel puțin nu mergeau cu aceeași mașină.

S-a urcat în mașina lui veche, a pornit motorul și s-a gândit. Dacă ar fi trebuit să asculte în continuare acea afurisită de melodie “Săni, sâni” în timpul drumului său zilnic spre muncă, ar fi putut ajunge să-l sugrume pe Grayson într-o bună zi.

Dar Dane știa bine că doar amâna inevitabilul și că nimic nu era rezolvat cu adevărat.

– Ce faci, Dane? Ai venit mai devreme?

Îl întrebă DeAndre, privindu-l pe Dane așezat pe un scaun pliant, scuturând un picior și scriind mesaje pe telefon. Pe măsură ce se apropia ora de ieșire, devenea tot mai neliniștit. Nu se concentrase niciodată atât de intens asupra unei singure persoane în viața lui. Dacă acesta era planul lui Grayson Miller, cu siguranță funcționa. De la prânz și până după-amiaza, Dane începuse să devină neliniștit, scoțând și punând înapoi telefonul în mod repetat, doar pentru a-i trimite un mesaj lui Grayson.

Curios, DeAndre aruncă o privire la telefonul lui Dane și rămase șocat.

– Ce e asta? De ce sunt atâtea mesaje?

A întrebat el, uitându-se alternativ la fața lui Dane și la telefonul său, dar Dane nu avea nicio intenție să răspundă. În cele din urmă, DeAndre a plecat, curios. Dane l-a ignorat și s-a uitat fix la ecranul telefonului. Așa cum spusese DeAndre, mesajele text trimise de Dane erau doar o serie de bule aliniate.

În schimb, mesajele de la cealaltă parte erau nesfârșit de lungi.

[Dragul meu Dane, ai văzut norul care tocmai a trecut? Arăta exact ca un hotdog! Nu e uimitor că un hotdog plutește în cerul acela albastru? Era la fel de măreţ ca Virginia mea.]

[Dragul meu Dane, verificarea ferăstrăului cu lanț este o sarcină de viață și de moarte. De fiecare dată când îl verific, cred că ar trebui să primesc o mărire de salariu pentru muncă periculoasă. Ce părere ai? Vrei să îi dăm în judecată împreună? Dacă angajăm firma de avocatură Miller, am putea obține un milion de dolari. Dacă suntem doar noi doi, am primi câte 500.000 fiecare. Desigur, aș renunța la partea mea pentru cele două Venus ale tale. Dar atunci, trebuie să-mi îngrop fața în ele și să le sărut cu pasiune!]

[Dragul meu Dane, știai că furnicile sunt fie furnici lucrătoare, fie furnici jucăușe? Crezi că furnica ce trece pe sub picioarele mele este o furnică lucrătoare sau una jucăușă? Din moment ce merg împreună, poate că și ele se duc să se joace. Ce părere ai să ne jucăm și noi ca furnicile astea în weekend?]

[Dragul meu Dane.]

[Dragul meu Dane.]

[Dragul meu Dane.]

[…]

Fața lui Dane era palidă din cauza mesajelor nesfârșite.