Făceau naveta la serviciu împreună în aceeași mașină încă de dimineață. Doar acest lucru l-a determinat pe Muyoon să se simtă bine în legătură cu această decizie.

Secretarul Yeo părea foarte nemulțumit, nici măcar nu făcea conversația obișnuită despre vreme, ținând gura închisă. Muyoon a încercat să inițieze conversația de mai multe ori, deoarece era îngrijorat, dar a primit doar răspunsuri scurte, fără ca să continue conversația.

– Nu poți să-mi spui că vremea este caldă azi? a spus Yu-Irim, înclinându-și capul. Muyoon s-a uitat la secretarul Yeo, apoi la Yu-Irim, care părea îmbufnat. Îi plăcea că era chiar gelos pe secretarul Yeo. Dar încă trebuia să se acomodeze cu secretarul Yeo.

Muyoon s-a uitat înainte și înapoi între secretarul Yeo și Yu-Irim pentru un moment, apoi l-a sărutat ușor pe Yu-Irim pe obraz și a șoptit cu voce joasă:

– Secretarul Yeo este foarte nemulțumit că domnul Yu-Irim vine la muncă. Așa că sper că veți înțelege că va trebui să am grijă de el pentru o vreme.

– Ce primesc dacă înțeleg?

– Voi face ceea ce fac întotdeauna.

Yu-Irim a zâmbit la cuvintele lui Muyoon și s-a îndreptat.

Mașina a rulat din nou în liniște. Când au ajuns la birou, Muyoon a coborât, iar Yu-Irim i-a urmat exemplul. Toate privirile erau ațintite asupra lor. Ceilalți angajați de la serviciu l-au văzut pe Muyoon și l-au salutat, dar privirile lor erau atrase de Yu-Irim care stătea lângă el.

Anunțul retragerii tocmai fusese făcut, iar peste tot se auzeau mormăieli. Secretarul Yeo, în mod evident incomodat de situație, a intrat mai repede decât de obicei.

– Vrei să fac ceva în legătură cu asta? a spus Yu-Irim în timp ce mergeau unul lângă altul. Muyoon s-a uitat la el când au intrat în lift, o privire întrebând dacă ar putea face un astfel de lucru, iar Yu-Irim a schițat un zâmbet.

Pentru Muyoon, dacă Yu-Irim va continua să lucreze aici, ar fi mai bine ca Yu-Irim să își rezolve relația cu secretarul Yeo decât ca el să medieze, așa că ar fi convenabil dacă Yu-Irim ar lua această inițiativă. Dar…

– Ești sigur că o poți face?

– Dacă am de gând să lucrez alături de Director, trebuie să fac cel puțin atât.

Yu-Irim părea sever, dar expresia lui era destul de relaxată. Muyoon s-a gândit o clipă și a decis să îl lase pe Yu-Irim să se ocupe.

Nu prea îl credea… dar fără risc, nu există recompensă, aşa e?

– Bună ziua!

Yu-Irim a salutat vesel secretarele când a intrat în birou. Secretarele s-au ridicat în picioare pentru a-i întoarce salutul, apoi l-au salutat pe Muyoon, care le-a răspuns.

Muyoon s-a îndreptat direct spre biroul său. Ușa s-a deschis și el a intrat, dar Yu-Irim, care se aștepta să îl urmeze, nu a intrat în birou.

– Domnule Yu-Irim?

– Deocamdată, din moment ce ar trebui să lucrez ca secretar aici, ar trebui să construiesc ceva camaraderie înainte de a intra. Se pare că va fi mai ușor să mă descurc cu secretarul Yeo dacă lucrez mai întâi pe această parte.

Yu-Irim i-a făcut ușor cu ochiul și l-a bătut pe Muyoon pe spate înainte de a trânti ușa în urma lui.

Secretarul Yeo, care era deja în birou, împreună cu alte câteva secretare care își îndeplineau îndatoririle de dimineață, s-au uitat la Muyoon cu expresii indiferente, dar Muyoon nu putea părăsi ușa din fața biroului.

– Directore?

L-au strigat pe Muyoon cu o expresie nedumerită. Muyoon a ezitat pentru o clipă în fața ușii. Se simțea ciudat să fie atât de aproape de Yu-Irim și totuși să fie departe de el. Nu-l mai văzuse până atunci pe Yu-Irim purtând conversații private cu alții.

Muyoon a apucat din nou mânerul ușii biroului din cauza nervozității, apoi s-a întors la locul său. Din moment ce decisese să îl lase pe Yu-Irim să se ocupe, se gândea că ar trebui să aibă încredere în el.

Desigur, nici ziarele, nici știrile nu păreau să-i atragă atenția și nici rapoartele nu-i răsunau în urechi.

Chiar și după ce cercetarea de dimineață s-a încheiat și toată lumea a părăsit biroul, atenția lui Muyoon era concentrată afară. Deoarece munca era aproape inexistentă, a stat în fața ușii o vreme înainte de a se apropia în cele din urmă de ea, ezitant.

Va părea ciudat pentru ceilalţi dacă ar ieși acum să îl cheme pe Yu-Irim?

Chiar și atunci când a încercat să asculte apăsându-și urechea de ușă, nu a putut auzi prea multe. Muyoon a meditat destul de mult timp. Din când în când, credea că aude râsul lui Yu-Irim, dar nu putea distinge dacă era real sau doar imaginația lui. Gândul că Yu-Irim râdea și stătea de vorbă cu altcineva îl tot frământa.

Neputând să mai reziste, Muyoon a apucat mânerul ușii. Dar înainte să o poată deschide, ușa s-a deschis brusc.

Cum de obicei nimeni nu-i deschidea ușa biroului fără să bată, Muyoon era surprins și a făcut un pas înapoi. Yu-Irim, care a deschis ușa, a părut un pic surprins să-l vadă pe Muyoon stând acolo, dar apoi a intrat în birou cu un zâmbet larg.

În acea clipă, toată anxietatea și tensiunea pe care Muyoon le simțise cu câteva momente în urmă au dispărut.

– Te pregăteai să ieşi? Înţeleg…

– Păi… da.

– Vrei niște cafea? Am fost jos să cumpăr ceva. Când l-am întrebat pe secretarul Jung, mi-a spus că Directorul are propria sa cafea, dar m-am gândit că ar fi puțin nedrept să vă las pe pe dinafară când mergem cu toții să luăm ceva de băut.

– O, e în regulă, serios.

– am cumpărat-o. Oportunități ca aceasta nu apar prea des.

Cu o privire vicleană spre ușă, Yu-Irim s-a apropiat de Muyoon și l-a sărutat pe obraz.

Anterior, se sărutaseră ocazional în birou, dar acum, cu presiunea suplimentară de a fi colegi, inima lui Muyoon a tresărit puțin la gândul că vor fi observați din exterior.

Muyoon și-a pus ușor mâna pe piept pentru a se calma.

– Sunteți gata de lucru?

– Ei bine, da. Deocamdată e doar socializare. Încă nu pot face prea multe. Toată lumea e prea ocupată și nu mi-au atribuit încă nicio sarcină. E prima mea zi, până la urmă.

– Dacă nu te simți comod… poți intra. Ți-am aranjat deja locul…

– Ei bine… socializarea de azi pare să se fi terminat, așa că…

Yu-Irim a dat din cap după un moment de ezitare. Chiar dacă faptul că Yu-Irim era înăuntru nu însemna neapărat că putea ajuta cu ceva, dar era totuși mai bine decât să-l lase afară.

Yu-Irim a cumpărat cafea și a adus-o înăuntru, a împărțit-o tuturor secretarelor și i-a dat lui Muyoon o ceașcă, apoi s-a așezat în propriul scaun din biroul lui Muyoon și l-a privit tot timpul, cu fălcile încleștate.

De fiecare dată când ochii lor se întâlneau, Muyoon îi zâmbea, gândindu-se că ideea lui Yu-Irim era la fel de perfectă ca și înfățișarea lui.

Au făcut naveta la serviciu împreună timp de câteva zile. Muyoon și-a simțit nivelul de stres scăzând semnificativ.

Situația nu se schimbase prea mult, și încă mai auzea comentarii nerezonabile de mai multe ori pe zi din cauza faptului că era un Omega, dar mentalitatea lui părea să se fi schimbat, deoarece nu se mai simțea stresat de astfel de lucruri. Yu-Irim pur și simplu îi ținea companie în timp ce se afla la birou, şi numai acest lucru îi permitea să treacă cu ușurință peste acele comentarii fără nicio grijă. De asemenea, simțea că nivelul de stres acumulat de-a lungul zilei scăzuse.

Era aproape de necrezut uneori.

– Ar trebui să-mi retrag părerea împotriva intrării domnului Yu-Irim în birou! a spus secretarul Yeo din senin, în timp ce Yu-Irim ieșea fericit din birou.

Când Muyoon s-a uitat înapoi la el, acesta doar a ridicat din umeri și nu a continuat cu o față indiferentă. Muyoon s-a gândit pentru o clipă, apoi a zâmbit.

– Mulțumesc.

– Nu trebuie să-mi mulțumiți, dle director general, doar că dl Yu-Irim era mai util pentru secretariat decât am crezut

– Chiar așa? Sunt surprins.

– Nu ați ținut cont de părerea mea că domnul Yu-Irim nu ar trebui să fie plasat în biroul secretarului.

– Dar, în cele din urmă, secretarul Yeo și-a retras opinia inițială că nu va funcționa, așa că a ieșit bine, nu-i așa?

Secretarul Yeo a râs ca și cum cuvintele lui Muyoon ar fi fost ridicole, dar Muyoon a zâmbit vesel.

Sincer, era foarte surprins. Era destul de surprinzător faptul că Yu-Irim era mai sârguincios în prezența sa și mai puțin irascibil decât se aștepta, dar să afle că se descurca bine și la serviciu a fost o întorsătură neașteptată.

– Cum vă este de folos domnul Yu-Irim?

– Ei bine, pentru început se înțelege bine cu ceilalți angajați și înveselește atmosfera din echipă. Și femeile angajate îl plac. Nu știu dacă este din cauză că este actor și se pricepe la actorie, dar este și surprinzător de capabil. Și, cel mai important, este foarte util atunci când vine vorba de a-ți decide programul.

– Programul meu?

– Da, se pare că erau anumiți oameni care te stresau foarte mult atunci când îi întâlneai. El a sugerat să ţi se acorde un anumit timp de răgaz după întâlnirea cu acele persoane. Îți ajustează programul în consecință.

Ochii lui Muyoon s-au mărit puțin.

Deci de aceea? De aceea se simțea mai puțin stresat.

Muyoon a râs cu o expresie surprinsă în timp ce se gândea pentru scurt timp la programul său recent. Și-a dat seama că de fiecare dată când, după ce se întâlnea cu niște oameni deosebit de neplăcuți, se întorcea la birou cu timp liber și petrecea ceva timp cu Yu-Irim. Chiar dacă era doar pentru zece minute.

După ce a urmat întotdeauna programul stabilit de secretar, nu și-a dat seama că acest timp de relaxare a fost creat intenționat. În plus, știind că a fost ideea lui Yu-Irim, s-a simțit și mai bine.

– Și din moment ce directorul general se simte comod să vorbească cu dl Yu-Irim despre lucruri pe care nu le poate discuta cu mine sau cu ceilalți angajați, este mai ușor pentru noi să lucrăm și din partea noastră.

– Cred că eram un Director incomod.

– Nu știai?

Secretarul a zâmbit și a deschis portiera mașinii, iar Muyoon a zâmbit și el și a urcat în mașină.

Se pare că merita să se ducă acasă după muncă și la Yu-Irim.

Acum, chiar și la întâlnirile cu oameni pe care nu mai voia să îi vadă, Muyoon nu se simțea rău. La urma urmei, el știa deja că va petrece timp cu Yu-Irim după aceea. Orice remarcă neplăcută i se părea doar o altă scuză pentru a primi alinare de la Yu-Irim. De fapt, el aștepta cu nerăbdare aceste momente.