= Volumul 2 =

 

– Da… Poftim?!

– Dacă mai stăm aici, această zonă va fi complet plină de miros. Cred că e mai bine dacă o facem într-un loc unde oamenii nu ne pot vedea. Acea casă de oaspeți este locul unde stă personalul, aşa e? Vă rog să vă asigurați că nu știu că intrăm și să-i cazați în altă parte. Pe proprietarul pensiunii mută-l în altă parte pentru o zi sau trei.

În timp ce Yu-Irim îi transmitea rapid cuvintele secretarului Yeo, mintea lui Muyoon era încă concentrată pe cuvântul “căldură”.

Mașina a plecat în viteză de pe plajă și s-a îndreptat direct spre pensiune și, în timp ce secretarul Yeo dădea diverse telefoane, gărzile de corp care ajunseseră deja la pensiune o goliseră.

– Vă rog să nu lăsați pe nimeni să se apropie pe aici pentru o vreme.

– O, nu! Nu. Asta nu e posibil.

– Poftim?! Grăbește-te și intră, altfel s-ar putea să te prăbușești.

Yu-Irim a tras urgent de brațul lui Muyoon, dar Muyoon, care acceptase în sfârșit termenul “căldură”, s-a străduit să se smulgă din strânsoarea lui Yu-Irim.

Era în călduri? Asta era imposibil pentru Muyoon. Din câte știa el, era imposibil.

– Nu, nu este posibil. Sunt sigur de asta.

– Despre ce vorbești? Febra ta este mare și mirosul este atât de puternic…

Yu-Irim s-a încruntat. Dar Muyoon a scuturat din nou din cap. Chiar dacă ar intra în călduri, este imposibil acum. A luat deja doi inhibitori azi.

– Nu am mai fost în călduri până acum.

– Poftim?!

Irim s-a uitat la Muyoon ca și cum nu ar fi înțeles ce însemna asta. Era o privire de neînțelegere amestecată cu enervare, iar Muyoon s-a gândit că era o privire pe care o avea des.

– Vrei să spui că nu ai mai fost în călduri până acum? Cum rămâne cu manifestarea ta?

– Am luat inhibitori în mod regulat încă dinainte de manifestarea mea. Chiar și în timpul manifestării mele, nu am fost niciodată în călduri. De când aveam șapte ani și până acum, singurele zile în care nu am luat inhibitori au fost cele în care l-am cunoscut recent pe Yu-Irim și le-am petrecut cu…

– Domnule secretar Yeo, dacă puteți, vă rog să mergeți pe la celelalte case din acest cartier și dacă vedeți pe cineva care este Alfa sau Omega, vă rog să-l trimiteți în altă parte.

Yu-Irim l-a întrerupt înainte ca Muyoon să poată termina de vorbit. L-a apucat din nou de braț pe Muyoon. Secretarul Yeo, poate pentru că nu mai fusese niciodată în această situație, a urmat cuvintele lui Yu-Irim și a dispărut imediat cu alți asistenți.

Gărzile de corp au ieșit și ele pe poarta casei de oaspeți, lăsându-i doar pe cei doi în picioare, ținându-se strâns de braț în curtea casei de oaspeți.

Yu-Irim a încercat să se îndepărteze, în timp ce Muyoon a rezistat.

– Vrei să o facem aici, în curte? Nu mă deranjează.

– Nu intrat în ciclul de călduri.

– Atunci de ce i-ai făcut asta lui Eun-Young azi?

– Păi…

Muyoon era doar supărat că Irim zâmbea și se distra cu altcineva lângă el, arătând o față pe care el nu i-o arăta atât de ușor. Nu putea suporta ideea ca altcineva decât el să fie atât de aproape de el în numele prieteniei.

Muyoon se putea gândi la un singur cuvânt pentru a descrie aceste sentimente, dar nu-l putea spune.

– Asta e o altă problemă. Eu nu sunt în călduri.

– Nu! Este aceeași problemă. Tu doar ai blocat-o să nu vină. Iar directorul este un Omega, deci nu ai cum să nu fii în călduri.

Muyoon era zguduit de convingerea din vocea lui Yu-Irim. Credința lui Muyoon că nu va avea un ciclu de căldură era doar o credință.

Nu a existat nicio bază științifică pentru asta, el doar a crezut că ar trebui să fie normal, deoarece el nu a avut niciodată.

Credința lui se clătina ușor când Yu-Irim vorbea atât de ferm, iar în momentul în care credința lui se clătina, un sentiment de neliniște îl copleșea.

– Asta nu mi se poate întâmpla mie. Mai am un inhibitor…

Muyoon caută cu disperare ceva în îmbrățișarea lui. Însă Yu-Irim nu se lăsă și îl apucă mai strâns de încheietură. Cei doi s-au luptat pentru o clipă.

Muyoon a încercat să își tragă brațul, iar Yu-Irim a încercat să îl oprească și s-au luptat o vreme. Muyoon era cel mai puternic dintre cei doi, dar Yu-Irim l-a ținut de braț.

– De ce faci asta?

– Vreau să te întreb același lucru! De ce faci asta? Ești nebun? Vrei să mai iei un inhibitor când ai luat deja două? Dacă preferi să te sinucizi în plină iarnă, te ajut eu cu asta!

Strânsoarea lui Yu-Irim pe încheietura lui Muyoon s-a întărit. Iar enervarea și furia din ochii lui Yu-Irim l-au determinat pe Muyoon să tacă.

Pentru o clipă, gândul că Yu-Irim se înfuria de dragul lui părea să spele toată enervarea și furia pe care le simțise în legătură cu actrița și anxietatea că ar putea trece prin prima căldură.

Irim era întotdeauna chipeş, dar Muyoon nu-și putea lua ochii de pe fața lui acum că țipa la el pentru binele lui.

– Dă-mi-l.

Yu-Irim s-a întors în haina lui Muyoon și a scos inhibitorul din ea. Inhibitorul, care costă peste 300.000 de woni pe injecție, a fost aruncat la pământ și strivit curând de piciorul lui Yu-Irim.

Muyoon se uita neîncrezător la cantitatea mică de medicamente care îmbiba podeaua. Yu-Irim și-a înfășurat brațul în jurul umerilor lui Muyoon și l-a condus în interiorul casei de oaspeți.

Când inhibitorul s-a rupt, Muyoon a simțit că și-a pierdut apărarea și a urmat exemplul lui Yu-Irim.

– Întinde-te aici.

Yu-Irim a întins grosolan un futon* și l-a pus pe Muyoon să se așeze pe el. Muyoon era încă puțin dezorientat din cauza futonului, dar a făcut cum i s-a cerut.

Era nedumerit de duritatea podelei de sub futon, deoarece nu crezuse că ăsta este un loc în care oamenii dorm atunci când venise aici să se schimbe.

– Nu ai mai fost în călduri până acum?

– Nu… Niciodată.

– Asta e o nebunie! Nu ai spus nimic la spital?”

Muyoon și-a încleștat gura. Nu avea cum să nu facă asta. Nu era bine pentru sănătatea lui.

Supradozarea inhibitorilor ar putea duce la riscul de moarte subită. Menopauza ar putea veni mai devreme. Riscul de cancer ar crește. Cel puțin ar putea dormi mai mult…

– Cum te simți acum? Cât de mult ți-a crescut febra? Nu mi se pare prea cald la atingere încă… Ești nebun că iei doi inhibitori când ești în călduri!

– Pentru că nu am știut…

Muyoon luase inhibitori în fiecare zi și, din moment ce nu a primit niciodată semne că ar fi în călduri, s-a gândit că tot ce s-a întâmplat azi era doar din cauză că era furios.

Credea că inima îi bate tare pentru că vrea să-l vadă pe Yu-Irim și că are febră pentru că Yu-Irim zâmbește la altcineva.

Dar odată ce s-a gândit la asta, Muyoon și-a dat seama că era din cauză că era în călduri. Dar era o căldură pe care nu o mai experimentase până atunci.

Muyoon era un Omega, dar nu-și făcuse niciodată griji sau nu se gândise la instinctele Omega, așa că nu știa ce să facă în această situație.

– Nu ai mai folosit niciun medicament de ceva timp. Bineînțeles că se poate întâmpla.

Yu-Irim a împins pieptul lui Muyoon, determinându-l să se întindă. Fața lui era plină de îngrijorare și, chiar dacă situația era confuză și înfricoșătoare, văzându-i fața, Muyoon s-a simțit bine. Era liniștitor și l-a ajutat pe Muyoon să își calmeze mintea.

În timp ce se întreba de ce era atât de îngrijorat pentru el, inima îi bătu din nou în piept.

În mod normal, aceste bătăi i s-ar fi părut enervante și ciudate, dar azi, se bucura de tremurături și bătăi ca o scuză pentru căldura sa.

– De ce îți faci griji pentru mine?

– Sufăr și eu în timpul sezonului de rut. Cum pot să stau și să privesc un Omega în călduri chiar în fața mea? Și nu e orice Omega, e cel cu care am făcut sex. În plus, este parțial și vina mea. I-am spus să reducă utilizarea inhibitorilor și a făcut-o.

– Am făcut o alegere pentru propria mea sănătate.

– Atunci de ce a luat directorul doi inhibitori azi? a spus Irim încet și a zâmbit. Da, acea față zâmbitoare, spera ca acea față să fie îndreptată spre el. Muyoon a crezut că poate simți din nou parfumul acelei femei pe trupul lui Yu-Irim.

Își dorea ca un pic mai mult din propriul său parfum să șteargă acel miros și să-l determine să iasă din trupul lui Irim.

Deși Yu-Irim probabil nu s-ar gândi la asta… Muyoon s-a simțit puțin întristat.

Muyoon s-a ridicat din locul în care stătea și s-a așezat cu fața la Yu-Irim.

– Ți-ai petrecut vreodată rutina cu ea?

– Cu cine? Cu Eun-Young?

Muyoon a dat încet din cap, întrebându-se dacă nu cumva își arăta prea mult sentimentele. De data asta, însă, Yu-Irim nu s-a enervat și nu a râs, ci a ascultat serios.

S-a așezat lângă Muyoon și s-a uitat la el înainte de a deschide gura să vorbească.

– Eun-Young este o prietenă adevărată. Și este o actriță. Ea nu se forțează să facă lucruri pe care nu vrea să le facă, așa cum fac eu, ea iubește cu adevărat această meserie. Era foarte încântată să facă acest film de data asta, pentru că era o mare oportunitate. Ea nu ar face niciodată ceva care i-ar dăuna carierei, căldurile ei sunt îngrijite la spital, desigur, și singurii oameni care știu că este un Omega sunt eu și directorul executiv al agenției. Chiar dacă ar avea o căldură bruscă și neașteptată, cum a avut directorul, și ea era afară și eu eram singurul Alfa, nu ar face-o niciodată.

– Vrei să o faci cu ea, domnule Yu-Irim?

– Când am spus eu asta?

Râzând neîncrezător, Yu-Irim s-a împins în sus și și-a sprijinit bărbia pe umărul lui Muyoon, apoi și-a închis ochii și a râs.

– Am o politică de a nu avea un partener de sex atunci când am un iubit, iar dacă am un partener de sex, îi rămân fidel. Nu pot spune cu adevărat că nu am fost cu mulți oameni, dar în acest moment, singurul pentru mine este directorul.

– De ce spui asta?

– Pentru că știu că directorul mă place și este gelos. Dacă ar fi fost altă dată, probabil că nu aș fi spus asta sincer și m-aș fi supărat pe director dacă ar fi devenit gelos sau ar fi încercat să facă ceva, dar este un ciclu de călduri și consider că un Omega în călduri e drăguţ.

Muyoon și-a mutat încet privirea, știind că Yu-Irim știa cum se simte.

-//-

*futon = un stil tradițional japonez de așternut. Un set complet de futon este format dintr-o saltea și o plapumă.