Masa era pregătită în sala de afaceri a micului hotel. Când Muyoon și Yu-Irim au ajuns, mâncarea era deja caldă și gata, iar cei doi s-au așezat la locurile lor.

– Ai de gând să-mi dai un Hwadae din nou azi?

Mâna lui Muyoon s-a oprit. Iar asistenții care stăteau în jur au ieșit afară fără ca el să observe. Muyoon și-a șters ușor gura cu un șervețel și a pus lingura jos.

– Îți voi da cât de mult vrei.

– Și dacă spun 10 miliarde de won?

– Hmm… asta ar fi un pic dificil.

– Doar dă cât de mult vrei să dai. Dacă dai, voi accepta. Dacă nu o faci, asta e.

– Am crezut că faci asta pentru bani.

– Arăt eu ca cineva care face sex pentru bani?

Muyoon a râs puțin ruşinat pentru că era ciudat să nege sau să afirme, în timp ce Yu-Irim și-a sprijinit bărbia cu o mână și s-a uitat la Muyoon.

– Dacă nu-mi place ceva, chiar dacă îmi dai 100 de miliarde de won, nu o voi face. Nu am la fel de multă avere ca reprezentantul Seo, dar am suficient cât să mă relaxez și să trăiesc comod alături de părinții mei.

Muyoon înghiți ușor. Palmele îl mâncau din nou. Și acea amorțeală i se răspândea în tot trupul prin palme.

Muyoon a luat în grabă o înghițitură de apă, iar Irim îl privește pe Muyoon, apoi își ia furculița și începe să mănânce.

Aruncând o privire, Muyoon s-a uitat la Yu-Irim, care băga cu nerăbdare mâncare în gură. Evident, îi era destul de foame.

Muyoon a încercat, de asemenea, să ia o lingură pentru el, dar a sfârșit prin a o pune jos. Nu prea avea poftă de mâncare.

Dacă stătea să se gândească bine, nu simte nici rigiditatea neplăcută din ceafă pe care o are când inhibitorul își pierde efectul.

Dacă sexul cu Yu-Irim chiar a redus cantitatea de inhibatori pe care a folosit-o, atunci câteva sute de milioane nu erau o mare pierdere.

– Îți voi trimite o sumă rezonabilă.

– Atunci, mă simt un pic împovărat de faptul că primesc prea mulți bani, așa că te rog să-mi dai o sumă rezonabilă.”

– Da, voi face asta.

Muyoon se uită la Yu-Irim cum mănâncă din nou.

Chiar și uitându-se la Yu-Irim astfel, lui Muyoon nu-i venea să creadă că persoana din fața lui era aceeași cu cea pe care o văzuse la televizor în ziua aceea.

Bărbatul care se declarase cu încredere un Alfa și zâmbea de parcă nu-i păsa deloc era acum în fața lui. Muyoon și-a strâns puternic mâinile, iar palmele îl mâncau iar.

Dacă Yu-Irim nu era dispus să facă sex cu el pentru bani, Muyoon voia să îi spună că nu voia să îl vadă pe Yu-Irim doar pentru sex.

– Eram invidios pe dumneavoastră, domnule Yu-Irim.

– Poftim?!

– Eram atât de invidios pe dumneavoastră, domnule Yu-Irim, pentru că sunteți capabil să faceți absolut imposibilul ca și cum nu ar fi nimic. N-am putut să-mi scot asta din cap o vreme. De aceea am vrut să vă cunosc.

Irim s-a oprit din mâncat și l-a privit pe Muyoon în ochi. Muyoon nu putea suporta să întâlnească privirea lui Yu-Irim, care se uita fix la el. Ochii lui negri îi aminteau de trecut.

Acuzațiile pe care trebuia să le audă în camera întunecată au devenit amintiri pe care nu le putea înfrunta, împovărându-l. Muyoon și-a coborât ușor capul și și-a acoperit fruntea cu mâna.

Era prima dată când își arăta această latură a sa cuiva și simțea că o parte din el se desprinsese.

– Eu sunt…

– Încerci să spui o frază legată de Alfa şi Omega, aşa e?

Vocea lui Yu-Irim i-a străpuns urechile pe un ton foarte plăcut. Dintr-o dată, furia lui Muyoon a izbucnit. Era furios că Yu-Irim vorbea atât de superficial despre o problemă care îl frământase toată viața.

Știa că suferința lui nu fusese cauzată de Irim, dar totuși se simțea furios că Yu-Irim vorbea despre asta cu atâta ușurință.

– Nu este o problemă atât de banală! a exclamat Muyoon.

– Cine a spus că este banal? Eu știu asta. Întotdeauna mi-am trăit viața așa, fără niciun gând sau suferință cu privire la a fi un Alfa. Când ies afară, sunt camioane pline de oameni care strigă că Alfa sunt violatori sau ceva de genul ăsta, și am primit o mulțime de e-mailuri fără sens de când am ieșit în evidență ca Alfa.

Muyoon s-a uitat la Yu-Irim puțin surprins, iar Yu-Irim și-a dat ochii peste cap și a suspinat, ca și cum ar fi știut că Muyoon va reacționa astfel.

– Las-o baltă! Nu suntem aici ca să milităm pentru drepturile omului. Fă ce vrei, domnule Seo. La fel cum faci și cu mine. Va veni o zi când te vei întreba dacă mai contează că ești un Omega.

Yu-Irim a vorbit încet, apoi și-a luat din nou furculița. Muyoon a vrut să afle mai multe și, chiar când era pe punctul de a deschide gura pentru a-l striga din nou pe Yu-Irim, ușa s-a deschis și secretarul Yeo a intrat în grabă.

Atât Muyoon, cât și Yu-Irim și-au întors ochii spre ușă și s-au uitat la el, iar secretarul Yeo a mers direct să stea lângă Muyoon și s-a aplecat.

S-a uitat la Yu-Irim și a spus cu o voce joasă pe care doar Muyoon o putea auzi:

– Cred că sunt niște reporteri afară.

Muyoon s-a uitat surprins la secretarul Yeo, apoi la Yu-Irim. Yu-Irim s-a uitat la Muyoon cu o expresie nedumerită pe față.