De data asta, regizorul l-a întrebat pe Muyoon dacă le poate alege pe cele care îi plac dintre copiile filmate. Dar Muyoon a refuzat. Știa că oricum nu avea cum să-i placă nimic din apariția lui Yu-Irim pe ecran.

Regizorul era îngrijorat că va trebui să refacă din nou filmările, dar Muyoon nu avea nicio intenție de a reface filmările. Doar că aspectul lui Yu-Irim din primul rezultat era inferior imaginii pe care Muyoon o știa despre el, dar nu că nu-i plăcea.

Regizorul a filmat destul de atent și, la fel ca data trecută, Yu-Irim nu a plecat la jumătatea filmării spunând că nu poate face asta și a continuat să filmeze până la sfârșit.

Muyoon s-a uitat la ceas și i-a făcut semn secretarului Yeo în timp ce se uita la Yu-Irim care intra să se schimbe.

– Tu ai comandat mâncarea la hotel data trecută?

– Da.

– Plec eu primul.

Se înălţă de pe scaun și se ridică în picioare. Filmările se terminaseră, managerul discuta despre scena tăiată cu șeful echipei de PR, iar ceilalți membri ai personalului își curățau locurile.

Avea de gând să aștepte până când Yu-Irim își schimba hainele și ieșea, dar s-a gândit că ar fi mai bine să se miște mai întâi.

Când Muyoon s-a mișcat, însoțitorii lui erau și ei pe cale să se miște. Și apoi s-au auzit nişte paşi grăbiţi ai cuiva.

– Directore Seo!

Singura voce care îi provoacă spatele lui Muyoon să tresară. Muyoon se uită imediat înapoi, iar Yu-Irim, care venise alergând în grabă, zâmbea. Își schimbase rapid hainele, dar părul îi era dezordonat și machiajul rămăsese la fel.

Yu-Irim s-a apropiat de Muyoon, aranjându-şi părul grosolan cu degetele. Muyoon, care se întorsese ușor și se uitase înapoi la el, s-a întors complet cu fața la el.

Din spatele lui Yu-Irim, managerul său s-a repezit nedumerit și l-a apucat de braț, dar Yu-Irim l-a îndepărtat enervat.

– Mă inviți la cină azi?

– Da, eram pe punctul de a pleca primul.

– La hotelul ăla?

– Da, cred că da.

– Ei bine, din moment ce mergem la aceeași destinație, mă poți lua și pe mine?

Muyoon s-a uitat în jur pentru o vreme și apoi s-a uitat înapoi la secretarul Yeo. Toate privirile restului platoului de filmare erau ațintite asupra acestui loc, iar secretarul Yeo nu părea să fie mulțumit de situația actuală. Doar privindu-i expresia, era clar care ar fi fost răspunsul dacă ar fi fost întrebat.

După ce s-a gândit o vreme, Muyoon s-a uitat înapoi la Yu-Irim și a spus:

– Da.

– Directore!

Secretarul Yeo l-a strigat pe Muyoon, dar el s-a apropiat de mașină fără să răspundă, iar însoțitorul care aștepta a deschis ușa mașinii. Muyoon a urcat imediat în mașină și, la scurt timp după aceea, Yu-Irim a urcat în mașină prin ușa opusă.

– La ce te gândești dintr-o dată?

– Ei bine, oricum mergem în aceeași direcție. Ce rost are să folosim două mașini?

Yu-Irim a spus asta și s-a sprijinit de scaunul mașinii. Secretarul Yeo, cu ochi dezaprobatori, se urcă pe scaunul pasagerului, iar apoi mașina pornește fără probleme.

Când mașina a părăsit locul de filmare și a intrat pe șosea, Muyoon s-a uitat în oglinda retrovizoare și s-a uitat la Yu-Irim.

– Unde este managerul tău?

– I-am spus să plece.

Muyoon s-a uitat la Yu-Irim cu o privire întrebătoare, dar el doar a zâmbit o dată și s-a uitat din nou înainte.

Muyoon s-a gândit pentru o clipă și a întrebat primul. Avea emoții legate de răspuns, dar era totuși curios.

– De ce ai făcut asta?

– Cred că voi dormi.

Yu-Irim tot nu s-a uitat la Muyoon, iar în schimb, secretarul Yeo s-a uitat înapoi la acesta. Muyoon a ezitat, neștiind ce să îi spună secretarului Yeo şi s-a sprijinit pe scaunul mașinii.

– Cred că o să doarmă la hotel.

Asta credea el, dar știa deja că nu era așa.

 

* * *

 

– Vrei să intri primul?

– Dacă ai de gând să iei inhibitori, vino aici.

– Domnule Yu-Irim!

– Poftiți, domnule secretar, îmi puteți da o cameră, vă rog?

Secretarul Yeo nici măcar nu acordă atenție cuvintelor lui Yu-Irim. Se uita doar la Muyoon. Yu-Irim îl strigă din nou pe Yeo, “Secretar”. De data asta, chiar s-a uitat drept înainte și l-a strigat pe secretar. Dar secretarul tot nu a răspuns. Îl ignora în mod deliberat.

În fața nepăsării flagrante, Yu-Irim l-a chemat pe secretarul Yeo de câteva ori cu o voce ușor enervată:

– Alo, secretarule? Secretarule? dar l-a tratat ca pe o persoană nerezonabilă până la sfârșit. Yu-Irim chiar a făcut cu mâna în fața lui.

În acest ritm, se părea că Yu-Irim îl va lovi pe secretarul Yeo, așa că Muyoon a intervenit între ei.

– Secretar Yeo, aș dori o cameră, vă rog.

– Directore!

– Aș dori o cameră, vă rog. Și medicamente, asta e tot.

După ce a spus asta, Muyoon l-a luat pe Yu-Irim de umăr și l-a escortat în hotel. Nu era nevoie de asta, dar a făcut-o pentru că se gândea că cei doi se vor certa fără motiv. Yu-Irim a rânjit și a intrat fericit cu escorta sa, iar restaurantul din hotel pregătise deja o masă ca data trecută.

– Nu mănânc nimic înainte să fac sex.

– Așa cum ţi-am spus…

– E un pic prea mult, nu-i așa? Ești un susţinător, dar eu doar profit. Va trebui să te servesc și eu.

– Nu vreau să fiu un susţinător în acel sens…

– Primul lucru pe care l-am spus a însemnat asta.

Muyoon s-a uitat la fața zâmbitoare a lui Yu-Irim. Nu știa la ce se gândea.

– De ce dintr-o dată?

Aparent, el era deranjat de faptul că Muyoon l-a strigat pretinzând că este “susţinătorul” său și, de asemenea, el era dispus să facă sex în cel mai bun caz, mai degrabă decât să-şi dorească. Cu toate astea, se pare că acum el este cel care vrea să facă sex cu Muyoon.

Ar fi o minciună dacă Muyoon nu ar fi emoționat de comportamentul lui. Vârfurile degetelor îi furnicau din nou. Muyoon a ridicat cana din fața lui și a băut puțină apă, apoi s-a uitat din nou la Yu-Irim. Irim încă îi zâmbea lui Muyoon.

– De ce te-ai răzgândit brusc?

– Ce?!

– Nu ai vrut niciodată să o faci cu atâta nerăbdare în trecut, nu-i așa?

– Păi… da. Dacă trebuie să explic, eram curios în legătură cu directorul.

– Scapi de curiozitatea față de oameni făcând sex?

Yu-Irim râse din nou la ceea ce este amuzant în întrebarea lui Muyoon. Avea de gând să întrebe ce este amuzant, dar a văzut chelnerii în depărtare pregătindu-se pentru setul de mâncare.

Muyoon s-a uitat la Yu-Irim și a ridicat mâna în semn că sunt bineveniți, iar mâncarea era pregătită rapid.

În fața lui Muyoon și Irim au fost așezate alimente similare cu cele de data trecută.

– Arată delicios.

Yu-Irim spune că da, dar nu mănâncă, ci doar se joacă alături de lingură pentru a vedea dacă într-adevăr vrea să facă sex. Din cauza asta, Muyoon nici măcar nu a putut mânca.

Privirea lui Yu-Irim nu a plecat de la fața lui Muyoon. Și-a ținut bărbia și s-a uitat la Muyoon cu ochii deschiși, ca și cum ar fi ridicat ochii.

Muyoon a încercat să se forțeze să mănânce mâncarea, dar nu s-a putut concentra asupra ei, simțind privirea lui Yu-Irim, și în cele din urmă s-a ridicat în picioare fără lingură.

Când Muyoon s-a ridicat în picioare, Yu-Irim s-a ridicat și el în picioare. Însoţitorii au început să se agite, dar nimeni nu a vorbit. Secretarul Yeo trebuie să fi luat măsuri drastice împotriva lor.

– Pe aici, te rog.

Managerul hotelului i-a condus în fața liftului, iar ei au intrat imediat fără să aștepte liftul care fusese rezervat în avans.

Liftul urcă un etaj, apoi două etaje. Când au ieșit din lift și au ajuns pe hol, gărzile de corp se aflau deja de-a lungul coridorului, iar în fața camerei lor, secretarul Yeo și asistenții lui Muyoon și directorul hotelului așteptau cu ușa deschisă.

– Nu sunt oaspeți la acest etaj acum.

– Mulțumesc pentru efort.

Secretarul Yeo nu răspunde la cuvintele lui Muyoon. În schimb, se uită la el cu o privire ușor îngrijorată.

Având în vedere că era de aceeași vârstă cu tatăl său și îl asista pe Muyoon de ceva vreme, trebuie să fi fost îngrijorat de comportamentul brusc al lui Muyoon.

Muyoon era pe punctul de a intra, dar s-a oprit când i-a văzut chipul.

– Am medicamente în plus, așa că nu-ţi face prea multe griji.

Muyoon i-a zâmbit ușor secretarului Yeo și abia apoi secretarul a dat din cap cu o față ușor relaxată.

Muyoon s-a uitat înapoi la Yu-Irim. Acesta intrase deja în cameră. De asemenea, Muyoon l-a mai privit o dată pe secretarul Yeo înainte de a intra în cameră.

Ușa s-a închis în urma lui Muyoon.

– Este spațioasă. Camera pare scumpă.

– Nu-mi pasă de preț.

La cuvintele lui Muyoon, Yu-Irim s-a uitat la el și a spus:

– Într-adevăr…

A mormăit încet și s-a așezat pe pat. Și se uită la Muyoon. Muyoon era încă în picioare și se uita la Yu-Irim, dar nu departe de ușă.

– Ai de gând să continui să stai acolo?

– Chiar ai de gând să o faci?

– Nu ți-am mai spus?! Vreau să plătesc pentru această susţinere.

– Dacă nu ai chef, chiar nu trebuie să o faci. Doar dormi în această cameră pentru o zi și mâine te întâlneşti cu managerul…

Yu-Irim, care îl asculta pe Muyoon vorbind, a sărit în sus de pe scaunul său. În acel moment, Muyoon a vrut să se așeze pentru un motiv oarecare. Își simțea picioarele slăbite și nu-i venea să-l înfrunte. Dar și-a întărit picioarele și a dat înapoi puțin câte puțin. Mirosul lui Yu-Irim i-a atins vârful nasului.

Yu-Irim nu l-a ținut pe Muyoon, care se retrăgea, și s-a apropiat de el până când Muyoon s-a lovit ușor de perete și s-a oprit.

– Te-ai udat în sala de așteptare mai devreme. Nu-i așa?

Stând chiar în fața lui Muyoon, care era împiedicat să meargă de perete, a tras ușor de cravata lui.

Când a tras de cravată, trupul lui Muyoon s-a aplecat singur, iar buzele lui Yu-rim aproape că le-au atins pe ale lui Muyoon. În urma bătăii cu degetul pe cravată, vibrația era transmisă la gât, iar Muyoon și-a umezit buzele uscate fără să-și dea seama.

– Încearcă să negi.

– Păi…

Muyoon a deschis gura, dar nu a putut vorbi. Și-a mișcat mult gâtul și a înghițit salivă uscată fără sens. Iar Yu-Irim a râs la răspunsul lui. A scos un sunet mic, iar sunetul râsului său părea să călătorească adânc în trupul lui Muyoon.

Muyoon a închis ochii pentru o clipă și a simțit ecoul. Dorința de a fi măturat de Yu-Irim l-a zguduit peste tot. Dar a încercat să se țină tare.

“Asta nu-mi stă în fire.”

Era un lucru pe care și-l spunea adesea singur. Muyoon s-a lipit puternic de perete și și-a înghițit din nou saliva. Îl durea puțin gâtul.

A deschis încet ochii și a împins trupul lui Yu-Irim cu puțină forță. A văzut o ușoară expresie de consternare pe chipul lui Yu-Irim din fața lui.

Muyoon se simțea ud între oasele șoldurilor. Trupul îi era fierbinte, membrele îi erau slabe și a pus sensibil mâna pe Yu-Irim, ca și cum ar fi vrut să-l atingă. A făcut tot posibilul să îl îndepărteze. Vârfurile degetelor îi tremurau ca și cum și-ar fi consumat toată forța.

Cu toate astea, Muyoon și-a îndreptat expresia ca și cum nu era pe cale să se prăbușească și a zâmbit ușor. A întâlnit ochii lui Yu-Irim cu o față cât se poate de serioasă.

Ochii lui Yu-Irim s-au îngustat ușor. Muyoon se gândea că expresia lui supărată ar putea fi mai puțin atractivă decât fața lui zâmbitoare, dar părea să îl arate puțin mai viu.

– Poți dormi la acest hotel.

– Deci nu ai de gând să faci sex?

– După cum ţi-am spus, am vrut să-l văd pe Yu-rim o dată și, din acest motiv, am acceptat spusţinerea propusă de Yu-rim, dar scopul acesteia nu era sexul.

Yu-Irim s-a uitat la Muyoon, iar acesta nu a evitat acei ochi. Yu-Irim, care se uita în ochii lui Muyoon de mult timp, s-a întors, a mers spre pat și s-a așezat. Apoi și-a căutat în buzunare și a scos o țigară.

Muyoon a privit scena și s-a apropiat de Yu-Irim, care căuta focul, și i-a luat țigara din gură. Yu-lrim s-a uitat la Muyoon cu o expresie de enervare.

– Ce s-a întâmplat?

– Nu am avut prea mult timp înainte, așa că am lăsat-o baltă, dar eu sunt nefumător. Sper să nu scoți o țigară și să o fumezi în fața mea.

Apoi Muyoon i-a mototolit țigara și a aruncat-o în coșul de gunoi de lângă el. Cu toate astea, Yu-Irim s-a uitat în ochii lui Muyoon și a scos o altă țigară.

Muyoon i-a smuls țigara, ba chiar i-a smuls din mână portțigareta și a aruncat-o în coșul de gunoi.

– Nu mă lași să fac sex, nu mă lași să fumez…

– Nu ai spus că sex-ul este doar un preț pentru susţinere?

– Sunt o fiinţă umană. Aşa că aş dori să fac sex când îmi place asta.

Apoi Yu-Irim i-a arătat între picioare. Arăta ca și cum ar fi fost ușor umflat. Și ca răspuns la reacția sa fizică, Muyoon și-a regăsit un pic calmul. Pe de altă parte, era ușor încântat că o persoană pe nume Yu-Irim chiar dorea să facă sex cu el.

Muyoon s-a așezat lângă Yu-Irim.

– Cred că te-am întrebat data trecută. Ești sigur că nu vei regreta?

– Cred că am răspuns la fel și atunci, dar nu cred că voi regreta.

– Serios?

– Ei bine…

Yu-Irim a zâmbit în urma răspunsului lui Muyoon. Apoi, poate din cauza lipsei de țigări, a suspinat și s-a întins pe pat.

A existat un moment de tăcere între cei doi. Muyoon doar stătea cu ochii înainte, în timp ce Yu-Irim stătea întins privind tavanul și nu deschidea gura. Toți nervii lui Muyoon erau ațintiți asupra lui Yu-Irim, dar el nu se uita înapoi.

Era cameră în care nu se auzea niciun sunet. Din obișnuință, Muyoon s-a uitat la ceasul de la mână. Era ora două dimineața. Era destul de târziu.

Chiar dacă pleacă acasă chiar acum, Muyoon, care se trezește cel târziu la 6 dimineața pentru a face exerciții, nu va mai avea prea mult timp să doarmă.

Și-a frecat tâmplele ca și cum capul îl durea din nou. Și apoi, mâna lui Yu-rim a mângâiat ușor spatele lui Muyoon.

Când mâna lui încinsă i-a atins omoplatul, Muyoon a tresărit pentru o clipă, dar nu s-a îndepărtat. Doar și-a coborât încet mâna care îl apăsa pe tâmplă. Ca pentru a se potrivi, degetele lui Yu-Irim s-au plimbat încet în jurul zonei, ca și cum ar fi rostogolit omoplatul lui Muyoon.

Concentrându-se pe degetele sale lungi care se mișcau ușor, Muyoon a putut vedea cum se mișcau toate.

– Ești în formă bună, nu-i așa?

– Eu sunt responsabil de asta.

Mâna care mângâia doar cu vârfurile degetelor, a trecut la palmă și s-a mișcat larg și rotund. Muyoon și-a îndreptat spatele fără să știe, iar degetele lui Yu-Irim au alunecat de-a lungul coloanei vertebrale a lui Muyoon, ca și cum ar fi răspuns la asta.

Ca și cum i-ar fi numărat coloana vertebrală, a coborât încet, ajungând aproape de coada lui Muyoon, și de îndată ce a apăsat-o încet și ușor, Muyoon a sărit în sus cu o senzație de amorțeală în interiorul trupului său.

Se simțea un pic fără suflare, dar s-a uitat înapoi la Yu-Irim, prefăcându-se că nu s-a întâmplat nimic.

Yu-Irim s-a uitat la el cu o față inexpresivă și fără reacție.

– Până acum, ideea de face sex e încă valabilă, a spus încet Yu-Irim.

Muyoon aproape că a răspuns da. Avea ochii languroși, care păreau să se agațe de Muyoon. Muyoon a înghițit greu, iar Yu-Irim trebuie să-i fi văzut toată mișcarea cefei. S-a simțit puțin rușinat.

Muyoon a strâns ușor din dinți, dar nu și-a putut ascunde roșeața ușoară.

– Voi pleca acum.

Muyoon s-a întors și s-a îndreptat spre ușă, gândindu-se că, dacă rămâne aici, va începe să vorbească despre a o face mai întâi, iar Yu-Irim încă îl privea pe Muyoon fără să se ridice din pat.

Muyoon a stat în fața ușii și s-a oprit chiar înainte de a o deschide. Nu avea prea multă încredere să se uite înapoi la Yu-Irim, așa că doar a stat acolo și a întors ușor capul.

– Azi va fi ultima zi de filmare a unei reclame.

– Mă bucur să aud asta, a spus Yu-Irim.

Avea o voce care îl provoca să se simtă relaxat.

– Probabil mă urăşte…

Muyoon a simțit un pic de amărăciune în gură, dar nu a spus nimic și a ieșit pe ușă. A închis ușa și a scos un oftat lung.

A văzut o gardă de corp stând în fața ușii și vorbind prin walkie talkie, iar în câteva clipe, secretarul Yeo a apărut din liftul de la capătul holului.

– Directore!

Muyoon și-a slăbit ceasul și și-a întins brațul, iar secretarul Yeo a scos imediat o seringă și a introdus-o adânc în brațul lui Muyoon.

Energia medicamentului s-a răspândit rapid și a durut din nou ca un țiuit în cap. Muyoon și-a apăsat tâmplele și a așteptat ca organismul său să se răcească complet de la medicament.

În timp ce era cu Yu-Irim, se simțea incomod din cauza transpirației și a chiloților uzi.

– Abia aștept să mă întorc și să mă spăl.

Spunând asta, Muyoon a mers pe coridor.