Compania lui Jin Wuqi era înființată în orașul A în urmă cu doi ani. Primul său proiect era o colaborare cu un alt mare conglomerat, apărând fără teamă în timpul unei bătălii de afaceri haotice la acea vreme. De atunci, s-a dezvoltat constant și feroce, fără ca adevăratul manager din spatele scenei să apară vreodată. Abia acum Yu Yang a aflat că era firma lui Jin Wuqi.

Având în vedere că poate să stea departe de ochii publicului timp de mai mulți ani, această firmă este probabil doar un pion în jocul de șah al lui Jin Wuqi. Yu Yang s-a gândit că întoarcerea lui Jin Wuqi în China de data asta se datorează probabil în mare parte nunții lui Cheng Yan și că probabil nu va sta mult.

Cuvintele lui Jin Wuqi, “cel mult, suntem doar prieteni cu beneficii”, răsunau necontrolat în mintea lui. Yu Yang își amintea foarte bine sunetul vântului care-i trecea prin urechi în acel moment , simțind doar amuzament.

Impulsivitatea și sinceritatea tinereții sale erau epuizate. Un ghimpe îi crescuse în inimă de câțiva ani, și chiar și cea mai proastă persoană ar fi știut să-l evite. Yu Yang iubise prea mult în trecut, rezistând chiar și atunci când asta îl rănise profund. A vrut prostește o explicație, irosind peste patru ani. Acum își învățase în sfârșit lecția. Nu voia să mai sufere și nici nu voia să se degradeze și mai mult.

– Când este zborul? l-a întrebat Yu Yang pe asistentul său.

– Miercuri după-amiază la ora 2:45. Durata zborului este de aproximativ șase ore, iar întâlnirea este programată pentru ora 9:30 a doua zi, a răspuns asistentul, răsfoind itinerariul.

– Bine.

Yu Yang s-a ridicat și și-a luat telefonul. Apoi și-a luat haina de pe spătarul scaunului, așezând-o pe brațul său.

– De data asta, las-o pe Sun să mă însoțească. Tu rămâi la firmă și stai cu ochii pe lucruri.

– Am înțeles.

***

Yu Yang a terminat lucrul mai devreme azi, deoarece Zhou Zhou l-a invitat la cină.

Imediat ce a ieșit din parcare, a văzut figura cuiva care stătea lângă patul mare de flori, purtând un pulover și blugi, cu un rucsac plin cu păpuși breloc în spate. Stătea pe marginea patului de flori, uitându-se la telefonul său. Indiferent cum îl priveai, arăta exact ca un student.

Zhou Zhou lucrează acum la o firmă de design, care are o colaborare cu compania lui Yu Yang. Yu Yang poate fi considerat clientul lui Zhou Zhou.

Yu Yang a claxonat, iar Zhou Zhou a întors capul pentru a privi. Apoi a pus telefonul deoparte și a alergat spre el. După ce a alergat câțiva pași, s-a întors, a întins mâna și a aranjat marginea patului de flori pe care tocmai călcase.

– Mi-e teamă să nu las urme de pași pe patul de flori din fața firmei domnului Yu, a spus Zhou Zhou în timp ce stătea în mașină.

– A, o firmă atât de mare. Tatăl unui client… nu își poate permite să îl supere.

Nu e nimic bun la cel mai bun prieten al lui Yu Yang, acest Omega drăguț… cea mai rea parte e gura lui. Nu încetează niciodată să trăncănească.

– Cheng Che este foarte răbdător, încă nu era enervat de moarte de tine, a spus Yu Yang în timp ce conducea.

– E mereu în laborator în fiecare zi. Un student absolvent până la urmă. Un om ocupat. Unde are timp să mă asculte? se plângea Zhou Zhou. Dar fața lui era zâmbitoare. Evident, inima și gura lui nu erau de acord una cu cealaltă.

Zhou Zhou este destul de fericit fiind un mic funcționar. Cei doi tați ai săi lucrează în alte orașe, iar Zhou Zhou nu are niciun interes sau talent în afaceri. Așadar, se cuibărește fericit în firma pe care a găsit-o, făcând lucrări de design. Când se confruntă cu clienți dificili, se duce la Cheng Che să se plângă, îl strigă și apoi se întoarce la muncă.

– Cheng Che este încă la institut? a întrebat Yu Yang.

– Nu. S-a dus la casa bunicului său pentru cină.

Zhou Zhou a făcut o pauză pentru o clipă, s-a uitat cu precauție la Yu Yang și a spus:

– Fratele lui a mers și el la cină cu ei.

Yu Yang a exercitat subtil presiune pe volan cu degetul mare și a privit înainte, întrebând calm:

– Nu te duci și tu la cină cu Cheng Che?

– Acum câteva zile, tocmai am fost acolo. Ar trebui să discute afaceri de data asta, așa că nu mă duc.

Zhou Zhou s-a încăpățânat să întoarcă conversația, ca și cum ar fi invitat un pumn. El a continuat:

– Se pare că fratele lui Cheng Che nu mai părăsește țara de data asta.

Yu Yang s-a uitat la semafor, a oprit încet mașina la trecerea de zebră, apoi și-a relaxat strânsoarea pe volan. I-a ciupit nasul lui Zhou Zhou și a rămas tăcut.

Zhou Zhou s-a uitat pe fereastră, și-a atins nasul și a continuat:

– În noaptea nunții surorii mele, l-am întrebat de ce nu s-a mai întors în țară de câțiva ani. El a spus: “Dacă era posibil să mă întorc, de ce nu aș fi făcut-o?” Deci, cred că trebuie să fi avut o mulțime de lucruri care îl rețineau. Cheng Che a mai spus că situația era foarte gravă acolo. Întreaga firmă s-a prăbușit direct, sfâșiată. Iar fratele său pare să nu mai vrea niciun contact cu familia de acolo, tăind complet toate legăturile. Poate poţi asculta cu adevărat explicaţia lui, a concluzionat Zhou Zhou.

Yu Yang și-a ciupit propriile degete. Îi venea brusc să fumeze. El nu avea obiceiul de a fuma. Îl folosea doar pentru a se regla ușor atunci când presiunea era prea mare. Dar acum, chiar voia să fumeze.

Lumina verde s-a aprins și Yu Yang a început să conducă mașina. Tonul său părea calm:

– A avut la dispoziție toți cei patru ani pentru a explica.

Zhou Zhou era uimit pentru o clipă. Apoi și-a întors capul în altă parte, fără să mai spună nimic.

Jin Wuqi a avut inițial patru ani pentru a explica. Indiferent unde se afla, atâta timp cât îi spunea lui Yu Yang motivul plecării sale și își cerea scuze sincer, chiar dacă nu putea să-i facă nicio promisiune lui Yu Yang, el nu ar fi avut inima atât de frântă până azi.

Dar Jin Wuqi pur și simplu a ignorat toate mesajele și apelurile lui Yu Yang, abandonând dragostea și demnitatea unui Alfa aflat la mii de kilometri distanță. Când s-au întâlnit din nou, el tot nu a spus nimic despre ce s-a întâmplat. În schimb, a spus că nu sunt decât prieteni cu beneficii.

Yu Yang nu se aștepta ca cenușa din inima lui să se reaprindă. Dar la cel puțin, Jin Wuqi ar trebui să înceteze să-i redeschidă rănile vechi și să-l provoace să retrăiască acea perioadă lungă și insuportabilă.

Era cu adevărat torturat până la punctul de a se teme.

***

După cină, Cheng Che a venit să-l ia pe Zhou Zhou în timp ce Yu Yang a condus până acasă.

Yu Yang obișnuia să locuiască într-o comunitate mică cumpărată de părinții săi. De când a început să lucreze la firmă, s-a mutat într-o vilă duplex independentă într-un mediu liniștit.

Când s-a mutat, Yu Yang a crezut că va fi reticent să plece. Casa nu numai că avea multe urme ale creșterii sale de-a lungul anilor, dar conținea și zilele de vară pe care le-a petrecut cu Jin Wuqi, chiar dacă era doar pentru câteva luni.

Cântecele pe care le ascultau împreună, deserturile pe care le mâncau, lumina lunii pe care o priveau la în timp ce se îmbrățișau, nopțile în care adormeau în mijlocul parfumului de trandafiri și diminețile în care se trezeau în tachinări deliberate.

Nu erau împreună în fiecare zi. Timpul total pe care îl petreceau împreună nu era foarte mare. Jin Wuqi stătea adesea în străinătate câte o jumătate de lună, dar se părea că majoritatea timpului petrecut în China era petrecut cu Yu Yang.

Au făcut dragoste pe patul spațios, s-au sărutat pe canapeaua moale și s-au îmbrățișat pe balconul răcoros.

Pentru că amintirile erau atât de frumoase și atât de captivante, realitatea părea deosebit de rece și crudă.

Reticența lui Yu Yang era de mult zdrobită fără milă, lăsând doar o dorință jalnică de a evada și de a se elibera.

Casa care era odată plină de miros de limonadă și feromoni de trandafir nu mai avea niciun sens și nicio nostalgie. Yu Yang se ruga doar să poată începe să trăiască din nou fără ele.

***

Yu Yang a condus încet mașina până în fața casei, pregătindu-se să intre în garaj. Dar când lumina farurilor a luminat în fața lui, a văzut o siluetă înaltă și slabă.

El a apăsat frâna în timp ce stătea în mașina sa întunecată, uitându-se rece la Jin Wuqi care stătea lângă trotuar.