În braţele unui străin / Kiss the Stranger
Capitolul 29 / 16+‼️

 

Atenţionare: Capitol destul de dur.

 

Ultimul bărbat care a intrat a închis ușa în urma lui. M-am lipit de perete și am privit în jur, dar nu aveam pe unde să fug. Unul dintre bărbații din spatele lui Salman s-a strâmbat și a spus:

— Hei, dar tatăl tău nu e cam prea dur? Cum să te mai atingi de el după ce l-a bătut în halul ăsta?

Altul a râs și i-a răspuns:

— O să-ți schimbi părerea după ce încerci. Nu ajunge în fiecare zi un Omega la mâna ta.

— Dacă te deranjează cum arată, nu te uita la el.

— Oricum, n-ai venit aici ca să-l admiri.

— Doar n-o să dai înapoi acum, aşa e?

Bărbații s-au apropiat pas cu pas. Eu nu puteam decât să-i privesc, tremurând cu tot trupul. Salman, aflat în fața lor, m-a prins de păr și m-a trântit la podea.

— Ah!

M-am izbit puternic de podea. Eram aproape inconștient și abia am reușit să-mi ridic capul. Simțeam gust de sânge în gură. În jurul meu, bărbații s-au strâns tot mai aproape. Unul dintre ei a întrebat:

— Dar ești sigur că e bine? Am auzit că dacă te atingi de un Omega te poate lovi un blestem.

Ceilalți au izbucnit în râs.

— Ce povești mai sunt și astea? Nici copiii nu mai cred așa ceva.

— Dacă te sperie atât de tare, atunci hai să vedem cât de adevărate sunt poveștile astea.

— Aşa e. Doar pentru asta am venit.

Râsetele lor s-au amestecat cu o agitație care m-a determinat să îngheț. Salman s-a apropiat și m-a supus unei umilințe intenționate, doar ca să mă înjosească.

— Ah!

Mi-am ridicat brațele din reflex și am încercat să mă feresc, în timp ce ceilalți au început să strige peste el.

— Ce faci, Salman?!

— Vorbești serios? După asta?

— E deja destul de rău, nebunule!

În ciuda protestelor lor, Salman a rămas indiferent. Când a terminat, s-a uitat liniștit în jur.

— Haideți. Doar n-o să vă opriți acum.

Bărbații s-au privit între ei. Unii păreau nesiguri, dar ceilalți au râs și s-au apropiat.

— Hei, voi chiar…

Unul dintre ei încă ezita, dar până la urmă a rămas alături de ceilalți.

— Ridică-i capul.

— Hai să terminăm repede.

— Salman, ține-l bine.

La îndemnul lor, Salman s-a aplecat spre mine. Am încercat să mă retrag, dar m-au prins imediat și am primit câteva palme.

Salman m-a prins de cap și m-a forțat să rămân nemișcat. Vederea mi s-a încețoșat, iar gesturile lor degradante și mirosul înțepător din jur m-au determinat să vomit.

— Ah…

— Ce scârbos!

Salman mi-a dat drumul, s-a tras înapoi și m-a lovit cu piciorul în spate. M-am prăbușit, gâfâind. Nu am mai mâncat nimic de la prânz, dar greața tot îmi răscolea stomacul. În timp ce încercam să-mi trag sufletul, am auzit o voce în spatele meu.

— Plânge?

— Ce sensibil.

— Hai, nu vă opriți acum.

Stăteam acolo, abia respirând, când bărbații s-au repezit asupra mea și m-au imobilizat. Durerea era infimă în fața fricii. Salman mă privea de sus, iar eu simțeam că nu mai am pe unde să fug.

— Cum hotărâm ordinea?

— Cine începe?

— Nu contează. Grăbiți-vă.

Cineva a făcut o glumă crudă, iar ceilalți au râs.

Salman s-a întors enervat spre ei și le-a făcut semn să tacă.

— Ajunge. Nu faceți prostii.

Pentru o clipă s-a făcut liniște. Salman s-a uitat la mine, care tremuram necontrolat, și a spus:

— Bine. Încep eu. Voi țineți-l.

Bărbații m-au apăsat din toate părțile. Salman a scos un cuțit de la brâu. Am încercat să mă agit, dar mâinile care mă țineau nu-mi dădeau voie să mă mișc. Lacrimile mi-au umplut ochii. Lama a tăiat materialul de la talie, iar pânza a căzut, lăsându-mi coapsele descoperite. Bărbații au reacționat imediat.

— Uitați-vă la el.

— Așa sunt toți Omega?

— Stați… nu simțiți un miros ciudat? Ce e?

Unul dintre ei a întrebat, iar altul i-a răspuns repede:

— Feromonii unui Omega.

Din jur s-au auzit mormăituri. Bărbații păreau și mai agitați decât înainte.

— E prima dată când sunt atât de aproape de un Omega.

Altul a dat imediat din cap.

— Și eu.

— Deci chiar feromonii lor provoacă reacția asta?

— Mirosul ăsta vine de la el?

Toți au tăcut pentru o clipă. Probabil din cauza fricii și a agitației mele, un miros necunoscut s-a răspândit din trupul meu. Când l-au simțit, au devenit și mai neliniștiți.

— Acum încearcă să ne influențeze?

— E Omega. Normal că reacționează așa.

Îngrozit, l-am văzut pe Salman apropiindu-se și mai mult. Frica m-a paralizat.

— Cine nu vrea să participe se dă la o parte. Ceilalți hotărâți-vă ordinea.

S-a așezat în fața mea și m-a prins de coapse.

— Încep eu.

Unii dintre bărbați încă ezitau, dar ceilalți l-au îndemnat să continue.

— Hai odată. Termină repede.

Stăteam pe podea, imobilizat, înconjurat de bărbații care mă priveau de sus. Le auzeam respirațiile și eram paralizat de frică. N-am putut decât să închid ochii. Lacrimile mi s-au strâns sub pleoape. Salman s-a apropiat prea mult, iar eu eram convins că nu mai aveam cum să scap.

— Poftim?!

Deodată, Salman era tras de lângă mine cu o bufnitură. Am deschis ochii, uluit. Unul dintre bărbați s-a prăbușit, iar ceilalți s-au întors prea târziu. Printre ei se mișca o siluetă cu o sabie în mână.

— Ah!

Abia atunci bărbații au înțeles ce s-a întâmplat. Au țipat și s-au retras în grabă, iar silueta cunoscută a continuat să înainteze spre ei.

Kamar.

I-am șoptit numele și am rămas privind la el, uluit. Voiam să-l strig, dar nu-mi ieșea niciun sunet. În jurul lui, bărbații cădeau unul după altul, incapabili să-i țină piept.

— Aah!

Kamar s-a întors în timp ce strigătele s-au estompat în încăpere. Era stropit de sânge și venea spre mine, dar nu-mi era deloc frică. În cele din urmă s-a lăsat în genunchi în fața mea și mi-a întins mâna. A reușit să-mi ofere un zâmbet slab.

— Kamar.

— Yohan.

Kamar m-a tras repede în brațe și a vorbit:

— Îmi pare rău că am întârziat. Te simţi bine?

S-a desprins puțin și m-a privit din nou, iar expresia i s-a schimbat imediat.

— Îmi pare rău. Trebuia să ajung mai repede.

Mi-am sprijinit fruntea de umărul lui și am clătinat din cap. Am șoptit printre respirații care tremurau:

— E în regulă. E în regulă…

Tocmai încercam să-i zâmbesc când una dintre răni m-a înțepat și mi s-a strâmbat chipul de durere. Deodată, am văzut umbra cuiva apropiindu-se din spatele lui. Fără să-mi dau seama, am strigat:

— Kamar!

În aceeași clipă, am văzut sânge țâșnind în fața ochilor mei.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *