— Ah!

Sărutul iprevizibil m-a lăsat pentru nişte clipe fără reacție.

Vocea lui era joasă, dar l-am auzit foarte bine. Tocmai mi-a spus că sunt urât… și apoi m-a sărutat?

Într-o mână țineam încă macaronul, iar cealaltă îmi tremura. Tot ce puteam face era să o strâng în pumn, încercând din răsputeri să nu ating trupul Prințului Moștenitor.

De parcă nici nu observase — sau poate pur și simplu nu-i păsa — Asgail și-a petrecut un braț în jurul taliei mele și m-a tras mai aproape, lipindu-și trupul de al meu.

Sărutul s-a adâncit imediat.

“Urât.”

L-am auzit spunând cuvântul acela de atâtea ori, încât probabil chiar era adevărat.

Prințul Moștenitor n-ar fi avut niciun motiv să mă mintă.

“Dar Kamar a spus că sunt chipeş.”

Kamar era bun cu mine.

Poate a mințit doar ca să nu mă rănească?

Poate era mai bine să cred asta.

Gândul mi-a lăsat un gol în piept, dar am acceptat realitatea.

Chiar dacă m-a plăcut înainte, poate că acum îi plăceau oamenii urâți.

Mi-am închis ochii și mi-am întredeschis buzele, iar limba lui s-a strecurat imediat în gura mea.

O mână îmi ținea șoldul, iar cealaltă îmi mângâia talia.

M-am ridicat pe vârfuri ca să-i răspund mai bine la sărut și m-am gândit:

“Ce bine că sunt urât.”

Mâna lui mare mi-a prins una dintre fese, strângând-o ușor, în timp ce buzele lui se lipeau când de ale mele, când se desprindeau doar cât să mă lingă, amestecându-ne saliva.

Am simțit cum mă excitam, iar trupul lui era atât de lipit de al meu, încât nu aveam cum să ascund asta.

“E în regulă. Și Asgail este excitat.”

Tocmai mi-am spus că mica mea rușine nu însemna nimic pe lângă erecția lui puternică, când Asgail a întrerupt sărutul.

A oftat și m-a privit de sus.

Eu am rămas cu ochii la el, încă amețit, când deodată s-a încruntat.

— De unde ești?

Întrebarea m-a trezit pe loc.

El a continuat:

— În regatul meu nu există oameni atât de slabi ca tine. Nici măcar printre Omega.

Și-a strâns mâna mare în jurul taliei mele, de parcă ar fi vrut să-mi arate cât de firav eram.

Am tresărit și m-am tras instinctiv înapoi.

Asgail s-a încruntat din nou.

— Așa pari și mai urât.

“Stai… nu tocmai asta îi place?”

Am rămas uluit.

Apoi mi-am dat seama că nimeni nu ar fi putut lăuda faptul că eram atât de slab.

Mi-am lăsat umerii în jos, dezamăgit, dar Asgail nici nu părea să observe.

— Cina va veni în curând. Mănâncă atunci.

— Ah!

Mi-a luat macaronul pe jumătate mâncat din mână și l-a aruncat fără grijă pe masă.

Am scos un sunet de regret și am întins mâna după el, dar Asgail m-a prins deja în brațe și pornea spre pat.

Speriat, am mai aruncat o privire plină de părere de rău spre masă.

Atunci am observat un teanc de prăjituri proaspete.

Mi s-a făcut imediat poftă, dar probabil că aveam să le pot mânca abia mâine, după ce Asgail pleca din cameră.

M-am agățat de speranța aceea și mi-am înghițit dezamăgirea.

M-a așezat pe pat, iar eu m-am strâns instinctiv pentru o clipă.

Asgail s-a urcat deasupra mea de parcă era cel mai firesc lucru din lume și m-a sărutat din nou.

De data asta erau săruturi mici și scurte, atât de asemănătoare cu cele ale lui Kamar, încât mi s-a strâns pieptul.

— De ce faci asta?

Părea că și el a observat schimbarea mea.

A întrerupt sărutul și m-a întrebat.

Mi-am deschis gura să-i spun că nu era nimic, dar el a vorbit primul.

— Ce s-a întâmplat la Najima?

Întrebarea lui liniștită m-a surprins.

De ce a adus vorba despre Prințesă?

L-am privit nedumerit. Asgail m-a așteptat încruntat să răspund.

Am ezitat.

— Ea nu a…

— Dacă nu Najima, atunci cine?

Vocea lui a devenit mai insistentă.

N-ar fi trebuit să conteze ce simțea cineva cu care doar își petrecea nopțile, dar mie mi-era greu să vorbesc.

— Lady Shadia era și ea acolo…

— Și?

— Doar că…

Gândindu-mă la chipul lui Shadia, am simțit cum mi se strânge gâtul.

M-am chinuit să vorbesc. Privirea ei și cuvintele pe care mi le-a spus parcă mă înțepau din nou.

— Eu… mi-am depășit locul…

Am reușit să rostesc.

Asgail s-a încruntat, dar a rămas tăcut și nu m-a grăbit.

Așa că am continuat, cu greu:

— M-am temut că Lady Shadia s-ar putea supăra… dar a spus că eu sunt doar cineva alături de care faceţi sex… că nu-i pasă de cineva ca mine și că este în regulă.

Când am terminat, cuvintele mi s-au părut fără sens.

Nu înțelegeam de ce mă simțeam atât de pustiu pe dinăuntru.

Și nici de ce simpla amintire mă durea atât de tare.

— Ah…

Oftatul lui jos m-a determinat să-mi ridic privirea.

Expresia lui nu s-a schimbat.

— Atunci nu s-a întâmplat nimic, a mormăit mai mult pentru sine.

Da.

Nu s-a întâmplat nimic.

Shadia a spus doar ceea ce era evident, iar eu știam deja toate acele lucruri.

Atunci de ce?

Asgail s-a aplecat brusc să mă sărute și aproape că mi-a ratat buzele.

S-a încruntat la propria mișcare.

Înainte să mă pot opri, am întrebat:

— Potrivit legii… dacă un bărbat face sex cu cineva virgin, trebuie să se căsătorească alături de persoana aceea, aşa e?

— Și?

M-a privit ca și cum nu înțelegea unde voiam să ajung.

În voce i-a apărut o urmă de nemulțumire, dar eu am continuat.

— Și dacă persoana aceea este un Omega… primul bărbat alături de care face sex trebuie să se căsătorească alături de el?

Întrebarea mea suna aproape disperată.

Asgail părea surprins. Era clar că nu s-a așteptat la asta.

— Din punct de vedere legal, da.

A răspuns încet.

N-am apucat să mai întreb nimic, pentru că a continuat:

— Tocmai de aceea, unii Omega sunt puși să-și piardă virginitatea cu animale sau cu obiecte. Aici nu există nimeni care să ia un Omega de soție.

Cuvintele lui reci păreau să mă avertizeze să nu-mi fac speranțe deșarte.

Dar eu tot nu m-am oprit.

— Atunci, Alteță… dumneavoastră nu aţi făcut sex niciodată cu primul partener…

Asgail a râs scurt.

— Desigur că nu. Dacă aș fi făcut-o, aș fi avut deja o consoartă. Soțiile mele trebuie să fie virgine, iar eu trebuie să fiu primul lor bărbat.

Inima îmi bătea atât de tare, încât îmi tremurau buzele.

Voiam să strig, dar mi-am mușcat buza și am încercat să-mi liniștesc respirația.

Apoi am întrebat cu greu:

— Mai demult… Alteță… mi-ați spus că aș putea deveni a patra dumneavoastră soție…

La auzul cuvintelor mele, expresia lui s-a schimbat într-un fel ciudat.

Neîncredere?

Ironie?

Enervare?

Orice era, m-a determinat să simt că mă prăbușesc.

În cele din urmă, a vorbit pe cel mai rece ton de până atunci.

— Eu mă căsătoresc numai cu virgine. Tu nu mai ești virgin.

Disprețul din vocea lui m-a durut.

Și totuși, nu puteam să renunț.

— Dacă nu aş fi făcut sex cu Alteța Voastră… atunci m-ați fi luat drept consoartă?

Vocea îmi tremura.

Asgail a izbucnit în râs.

— Vorbești serios?

Atât ar fi trebuit să-mi fie de ajuns.

Ar fi trebuit să mă opresc.

Îmi îngăduise deja prea multe speranțe prostești.

Ar fi trebuit să fiu recunoscător și să fac fără împotrivire tot ce mi se cerea.

Dar am făcut o greșeală uriașă.

În loc să tac, am deschis gura.

— Dumneavoastră sunteți.

Vocea mi s-a frânt și abia s-a auzit.

La început, Asgail părea că nici nu a înțeles ce am spus.

— Ce ai spus?

M-a întrebat încruntat.

Mi-am ridicat vocea, simțind lacrimile aproape să se reverse.

— Dumneavoastră sunteți… omul pe care îl iubesc.

Asgail m-a privit cu ochii larg deschiși.