Atenţionare: Capitolul conţine cuvinte sensibile.

 

Avertisment: 🔞💣

 

Intențiile bărbatului erau cât se poate de clare. Respirația lui greoaie și ochii strălucitori în lumina slabă i s-au întipărit în minte lui Chrissy.

Nu mă așteptam să muște momeala atât de ușor.

Chrissy înghiți în sec, cu nervii la pământ. Își pregătise un plan B în cazul în care lucrurile ar fi luat o întorsătură neplăcută, dar acum acesta era de prisos. Misiunea era acum clar definită.

– Desigur, dragă Ben.

Își coborî intenționat vocea, șoptind sugestiv.

– Închide ochii, și imaginea lui Hope îți va apărea vie în minte. Așa că…

Chrissy apucă barele cu ambele mâini, mângâindu-le încet, de parcă le-ar fi mângâiat.

– Înțelegi ce vreau să spun?

– Păi… Înțeleg, înțeleg!

Bărbatul era complet prins în capcană. Se aplecă în grabă să-și desfacă fermoarul pantalonilor, dar Chrissy se încruntă brusc și făcu un pas înapoi. Simțind schimbarea de atmosferă, Ben întrebă repede:

– Ce… ce s-a întâmplat?

În loc să răspundă imediat, Chrissy a arătat cu bărbia spre gratiile de fier care separau camerele.

– Vrei să… ți-o sug prin barele astea de fier? Nu pot face asta.

– Poftim?! Glumești?

– Calmează-te.

Ca răspuns la bărbatul care își pierdea treptat controlul, Chrissy a păstrat un ton calm:

– Hope era mic, dar acum… sunt atât de mare. E deja greu să stau închis aici. Uite, abia mă pot mișca, cum aș putea să-ți fac sex oral?

El clătină din cap neputincios. Fața lui Ben se contorsionă de furie și enervare. Își mușcă buza inferioară, mâna răscolindu-i părul zburlit. Privirea se muta de la Chrissy la lacăt și înapoi, dezvăluind conflictul său interior. Dar, de fapt, decizia lui era luată de mult.

Chrissy nu avea timp de așteptat. Pentru a-i scoate pe copii cât mai repede posibil, a decis să facă o altă mișcare provocatoare.

– Ben.

Vocea lui deveni brusc cochetă, ca o rugăminte seducătoare.

– Tu… nu vrei să-i strici buzele lui Hope, nu-i așa?

Ben rămase tăcut, cu privirea fixată asupra lui. În lumina slabă, chipul lui era clar cel al unui adult, totuși inocența copilărească nu dispăruse complet. Când suprapuse chipul copilului pe care îl dorea peste cel al lui Chrissy, toate apărările se prăbușiră în cele din urmă în fața furtunii de dorință.

– La naiba! La naiba!

Mormăind înjurături, își scoase cheile din buzunar și se aplecă asupra încuietorii.

– Micuțul ăsta obraznic… O să-ți umplu gura aia seducătoare. Sper… la naiba… Mi-am imaginat de atâtea nopți cum îl bag în gaura ta, nenorocitule, la naiba…

De parcă era hipnotizat, mormăia obscenități în timp ce răsucea cheia. Se auzi un sunet, iar zăvorul se deschise. Brațul masiv al lui Ben se năpusti imediat înainte, apucându-l pe Chrissy de braț și trăgându-l afară.

– Ah!

Întregul trup al lui Chrissy îl durea de la statul atât de mult timp ghemuit, iar el gemu involuntar. Ben îl trase jos, pe podea, dar acesta din urmă nu-i dădu nicio atenție. Îl imobiliză, ținându-l strâns cu o mână, iar cu cealaltă îi desfăcu în grabă fermoarul pantalonilor.

– Ah, Hope… Nici nu știi cât de mult am visat la tine… La naiba, ai crescut atât de repede. Dacă ai fi crescut puțin mai încet, aș fi putut să te îmbrățișez… La naiba, Matthew, prostul ăla, dacă ar fi avut ideea asta mai devreme…

Mintea lui Chrissy s-a golit când acel nume i-a ajuns la urechi. Matthew?

De ce i-ar ieși numele ăla din gură…? Dar înainte să apuce să se gândească mai departe, penisul lui Ben îi era băgat direct în gură.

– Ah…

Luat prin surprindere, nu a putut decât să scoată un geamăt înăbușit. Bărbatul l-a ignorat complet, închizându-și ochii, înclinându-și capul înapoi și împingându-se mai adânc în gura lui.

– Ah, Hope… Ah… Hope… E uimitor… Ah, e atât de fierbinte… Ține-l mai strâns, Hope. Limba ta e minunată… Hope, Hope…

Cuvintele vulgare îi curgeau neîncetat din gură, dar Chrissy nu s-a obosit să asculte. Imediat ce și-a recăpă puterile, fără ezitare, a mușcat tare și adânc obiectul străin din gura lui.

– Aaaa!

Un țipăt îngrozitor a răsunat prin subsol. Gustul metalic al sângelui i-a umplut gura, dar lui Chrissy nu-i păsa, strângând din dinți și mai tare. Bărbatul de deasupra lui se zbătea sălbatic, țipând de durere. A încercat din răsputeri să-l îndepărteze pe Chrissy, dar când acesta l-a scuipat cu dezgust pe podea, penisul bărbatului era tăiat aproape pe jumătate.

– Ah… mă doare atât de tare… ajutor… ajută-mă…

Jumătatea inferioară a trupului bărbatului era acoperită de sânge, iar conștiința lui părea să-i fi părăsit pe jumătate din cauza durerii chinuitoare. Ignorându-i ochii care se învârteau și mormăielile fără sens, Chrissy se grăbi să găsească cheile.

– A!

Pe măsură ce sângele începea să circule din nou în trupul său, care era imobilizat atât de mult timp, fiecare nerv părea să țipe la unison. Chrissy își ținu inconștient respirația, se opri o clipă, apoi își întoarse cu reticență capul să se uite înapoi. Cheia era încă în broască. Amintindu-și de bărbatul orbit de poftă, un sentiment de dezgust i s-a ridicat în suflet. A scuturat repede din cap ca să alunge gândul, întorcându-se spre următoarea cușcă. Scott era ghemuit într-un colț, îngrozit, și a făcut imediat contact vizual cu Chrissy. Copilul s-a crispat și a tremurat, dar Chrissy n-a pierdut timpul, apropiindu-se repede.

– Scott, e în regulă. O să deschid eu.

Ușa era deschisă, dar Scott stătea tot acolo, amețit, cu ochii larg deschiși de confuzie.

– Scott.

Chrissy îl strigă din nou pe copil, nerăbdător. Văzând că băiatul tot nu răspundea, își ridică în cele din urmă vocea:

– Scott, ieși de aici! Și eliberează-i pe toți ceilalți copii, repede!

Băiatul, de parcă s-ar fi trezit dintr-o transă, a ieşit repede afară. Chrissy i-a înmânat cheile lui Scott, apoi s-a întors imediat la Ben. Acesta încă nu se putea ridica și era nevoit să se târască până la el. Bărbatul era aproape inconștient. Dacă sângerarea continua așa, cu siguranță ar fi murit.

De ce e nevoie să-mi pese? se gândi Chrissy cu răceală. La urma urmei, era un criminal, un răpitor de copii care intenționa să folosească acei copii în scopuri depravate. Era vina lui; nu merita milă. Știa că bărbatul merita o pedeapsă legală, dar asta era pentru mai târziu — după ce el și copiii erau în siguranță. Nu avea rost să-i salveze viața acum; era mai bine să-l lase inconștient decât să-l trezească și să-l transforme într-un potențial pericol. Se liniști și îi percheziționă repede hainele bărbatului, sperând să găsească un telefon, dar singurul lucru pe care îl găsi era un mic walkie-talkie. Probabil îl foloseau doar pentru comunicații interne.

– Gata! a strigat Scott. Chrissy se întoarse și văzu vreo șase sau șapte copii stând neîndemânatic, confuzi. Aruncă walkie-talkie-ul în cușcă, ca Ben să nu-l poată folosi, încuie ușa, păstră cheia în mână și se îndreptă spre ieșire.

– Bine. Acum să mergem acasă. Puteți merge cu toții?

Le-a zâmbit liniștitor, deși, în adâncul sufletului, nu putea garanta nimic pentru călătoria care-i aștepta. Mașina lor era cu siguranță prin apropiere. Dacă ar fi putut să fure una și să plece cu ea, aceea era singura lui șansă de supraviețuire.

Of…

După un suspin lung și tremurat, apucă mânerul ușii. Metalul rece îl aduse cu picioarele pe pământ. Chrissy strânse încet mânerul, iar ușa se deschise scârțâind cu un sunet înfiorător. Imediat după aceea, o scară îngustă și lungă, care ducea în sus, îi apăru în fața ochilor.