Celebrul magazin de sandvișuri din centrul orașului era plin de clienți, ca de obicei. Chrissy a ajuns cu 10 minute mai devreme, a ales un loc liniștit și a așteptat răbdător. Tocmai terminase jumătate din cafeaua pe care i-o adusese chelnerița, când a apărut persoana respectivă. Charlie Brown.

Probabil că era luat în râs mult când era mic din cauza numelui ăsta. Bărbatul din fața lui părea mult mai slab și mai sleit decât înainte. Oare ce-o fi gândit când a auzit că procesul era anulat, chiar dacă era de acord să depună mărturie?

– Mulțumesc că ai venit.

Chrissy a luat inițiativa să-l salute. Charlie s-a uitat nervos în jur, și și-a coborât vocea:

– De ce mă tot suni? Ți-am spus că nu mai am nimic de spus.

– Înțeleg, dar mai am câteva lucruri să te întreb…

– Cazul s-a încheiat! De ce mă deranjezi? Nu vreau să mai vorbesc despre asta!

Înainte ca şi Chrissy să apuce să-și termine propoziția, Charlie ridică tonul, în ciuda eforturilor sale de a se stăpâni. Fața lui înroșită și ochii injectați de sânge îl determinară pe Chrissy să-și dea seama că ceva nu era bine. Așteptă în tăcere ca bărbatul să se calmeze. După ce văzu că respirația acestuia se stabiliza treptat, a spus:

– Vreau doar să te întreb un ultim lucru. Apoi nu te voi mai deranja.

– Ce anume?! a întrebat Charlie nerăbdător, frecându-și fața cu putere. Chrissy nu a ratat ocazia și a întrebat cu grijă:

– Știi ceva despre James Barry?

Mâna lui Charlie se opri brusc. Îl privi pe Chrissy printre degete.

– Cine… James Barry?

– Da, James Barry.

Chrissy accentuă fiecare cuvânt, iar Charlie își lăsă încet mâna în jos, cu o expresie goală pe chip. Părea nevinovat, de parcă tocmai auzise un nume complet necunoscut, dar Chrissy nu renunță, schimbând direcția întrebării:

– Anthony Smith a vizitat vreodată în secret spitalul sau a avut vreo problemă de sănătate?

– Poftim?!

Ochii lui Charlie se lărgiră din nou de surprindere. Nu investigase niciodată în această direcție până atunci, așa că nu avea nicio înregistrare. Dacă James Barry era medic, atunci poate că indiciul se afla în această direcție. Auzind întrebarea lui Chrissy, Charlie părea să se gândească la ceva, apoi mormăi cu o voce nesigură:

– Nu e medic…

– Nu?

Chrissy repetă, parcă îndemnându-l. Charlie se uită în jur, părând reticent să vorbească, apoi continuă:

– Anthony se ducea din când în când să vadă un consumator de droguri. Dacă e el… s-ar putea să-ți poată spune ceva ce vrei să afli.

– Un consumator de droguri… adică un traficant de droguri?

– Exact.

Charlie dădu din cap cu reticență, dar apoi adăugă cu seriozitate:

– Eu n-am nicio legătură cu asta, n-am atins niciodată acel lucru.

– Înțeleg, nu-ți face griji. Nu se va întâmpla nimic.

Chrissy îl liniști repede, apoi scoase telefonul și i-l dădu lui Charlie:

– Lasă doar numărul și numele tipului.

Charlie intră în panică și ridică mâna ca să refuze, dar nu putu face altceva decât să se supună cererii. Înainte să apuce să se răzgândească, îi luă repede telefonul înapoi și adăugă calm:

– Mulțumesc că ai venit azi aici. Nu te voi mai deranja.

Apoi a scos un sandviș pregătit dinainte și i l-a dat.

– Un mic cadou. Am auzit că sandvișurile de aici sunt renumite. Le-am spus să nu-ți dea unt de arahide, pentru că nu știam dacă ești alergic.

Charlie s-a uitat la Chrissy, apoi la pungă, a ezitat o clipă, apoi a luat-o.

– Mulțumesc.

Mormăi câteva cuvinte și se ridică în grabă, luând sandvișul cu el și plecând. Chrissy privi cum spatele bărbatului dispărea, își termină cafeaua, apoi se ridică de la masă.

 

─ ▪ ─

 

– O? Bahamas?

Inspectorul se încruntă, repetând porecla traficantului de droguri pe care Charlie o dezvăluise. Chrissy dădu din cap, sorbind din suc.

– Da, e traficant de droguri. Ai auzit vreodată de el?

– Nu sunt sigur. Tipul ăsta nu pare să fie foarte popular. De ce întrebi brusc despre el? S-a întâmplat ceva?

Confruntat cu această întrebare evidentă, Chrissy zâmbi:

– Încă investighez. O să-ți spun când voi avea mai multe informații.

Simmons – anchetatorul care lucrase la cazul lui Anthony – stătea în fața lui, complet nedumerit. Chrissy îl întrebase dintr-o vagă speranță, dar el părea să nu știe nimic. Simmons îl privi cu suspiciune, apoi spuse brusc:

– Te-am văzut investigând cazul lui Anthony Smith în ultima vreme. Are vreo legătură cu asta?

Chiar nu se putea ascunde. Chrissy nu și-a ascuns ruşinea și a răspuns:

– Poate da, poate nu.

– Ce vrei să spui?

Desigur, povestea nu s-a terminat atât de ușor. Chrissy a tăcut, apoi a răspuns:

– Anchetez un alt caz, dar a apărut un nume care se potrivește, așa că am vrut să verific dacă există vreo legătură. Nu vreau să fiu prins cu garda jos fără motiv.

Simmons a dat din cap, arătându-și indiferența.

– Așa e.

Chrissy a mai luat o înghițitură de apă și a adăugat firesc.

– Am auzit că acel dependent i-a vândut odată droguri lui Anthony… Dacă se află asta, cu siguranță va fi foarte problematic.

– Cât de problematic? a întrebat Simmons surprins. Chrissy se încruntă, având o voce plină de enervare.

– Un caz s-a încheiat deja, de ce să-l dezgropăm din nou? Dacă se va afla, nu vom fi și noi – cei care l-am mușamalizat – afectați? De exemplu, dacă eu confirm că nu are nicio legătură faţă de cazul actual, o să-l îngrop pur și simplu.

– A… are sens…

Simmons ezită în răspunsul său. Expresia lui confuză arăta că încă nu a înţeles pe deplin. Simmons se încruntă, își bău sucul și se gândi o clipă, înainte de a sugera brusc:

– Hei, domnule procuror. Ce-ar fi să cercetez eu asta?

– Să cercetezi?

Chrissy se încruntă și întrebă din nou, iar el îi explică timid:

– Da, ești ocupat cu anchetarea unui alt caz, așa că tu concentrează-te pe asta. Lasă-mă pe mine să aflu mai multe despre traficantul ăla de droguri. Oricum, îmi este mult mai ușor decât ție să adun informații .

– Desigur… dar e chiar necesar?

Chrissy s-a prefăcut că ezită, ridicând sprâncenele și întrebând.

– Nici măcar nu știi cine e, probabil e doar un traficant mărunt din cartier. De ce să-ți irosești timpul prețios? Cazul s-a terminat oricum, hai să-l lăsăm baltă…

– Nu, cred că e mai bine să investigăm amănunțit.

Simmons părea serios pentru prima dată, frecându-și barba stufoasă.

– Sunt în branșă de 30 de ani. Știu că o să râzi dacă vorbesc despre presimțiri, dar intuiția mea nu m-a înșelat niciodată.

– Serios?

– Miroase a caz important.

Inspectorul Simmons era într-adevăr diferit. Chrissy zâmbi, știind că judecata lui era corectă, dar își păstră fața calmă, nefiind dispus să-l urmeze prea ușor.

– Dar inspectorul are propriul său caz, iar indiciile sunt prea puține ca să-ți cer ajutorul.

– Putem discuta despre asta mai târziu. O să-l investighez doar pe dealerul acela; dacă nu e nimic, o să mă opresc imediat.

– Este necesar să mergem atât de departe?

– Domnule procuror, chiar vreau să fac asta.

Simmons a dat dovadă de o atitudine hotărâtă. De fapt, simțise tot timpul că ceva nu era bine. Cum putea cineva ca şi Chrissy, care era mereu dedicat muncii sale, să fie atât de indiferent? Chiar dacă şi cazul lui Anthony Smith era suspendat, el nu ar fi renunțat atât de ușor…

– Desigur, s-ar putea să nu fie nimic, știu. Dar dacă există vreun element suspect, n-ar trebui să investigăm? Domnule procuror, de ce ne opriți? Vreți să-i lăsați pe răufăcători să scape nepedepsiți?

– Stați, domnule inspector. Nu vă grăbiți.

Chrissy s-a grăbit să-l liniștească. Se așteptase ca un inspector pasionat ca el să muște momeala, dar nu se așteptase ca asta să se întâmple atât de repede. Simțindu-se puțin vinovat, a spus:

– Înțeleg. Atunci fă cum vrei tu. S-ar putea să nu fie nimic, dar voi aștepta vești de la tine.

– Așa e.

Inspectorul dădu din cap hotărât, strivi doza de suc și o aruncă la gunoi.

– Deci primul pas este să-l găsim pe Bahamas și să stabilim ce droguri i-a vândut lui Anthony Smith, nu-i așa?

– Deocamdată.

Chrissy dădu din cap.

– Dacă pot face rost de lista lui de clienți, cu atât mai bine.

– Am înţeles.

Răspunse el repede, apoi adăugă:

– Dacă aflu ceva, trebuie să-mi spui despre ce naiba e vorba în cazul ăsta.

Chrissy zâmbi, dar el plecă fără să-i aștepte răspunsul. Rămas singur, Chrissy bău din sucul rămas, cu inima plină de gânduri.

Nici măcar eu nu știu exact despre ce este vorba în acest caz.

Era confuz, dar era nevoie să meargă mai departe oricum. Acum nu putea decât să aștepte ca inspectorul Simmons să aducă informațiile înapoi despre Bahamas, apoi să le compare cu indiciile pe care le adunase.

Oare ce le va dezvălui Bahamas lui Chrissy și inspectorului Simmons? Cu o sclipire de curiozitate în suflet, Chrissy se îndreptă spre birou.