Holul spațios era plin de fum de țigară. Mirosul înțepător al nicotinei se amesteca alături de mirosul acru al marijuanei, însă mulțimea, parcă deloc afectată, râdea și pălăvrăgea, expirând nori adânci și întunecați de fum. Deși era aproape miezul nopții, nimeni nu dădea semne de oboseală — dimpotrivă, toată lumea părea abia să fi început — când un bărbat a cărui prezență era rară în ultima vreme a apărut în sfârșit, iar un val de înflăcărare a străbătut încăperea.

– Ce mai faci, Nathaniel? A trecut o veșnicie. De ce n-ai mai dat pe aici?

Gazda petrecerii a făcut primul un pas înainte, salutându-l vesel. Nathaniel i-a strâns ușor mâna, apoi a vorbit.

– Am fost ocupat. Arăţi bine.

– Şi tu la fel. Oricum, mă bucur că ai venit — mulțumesc.

Convins că acest oaspete rar văzut va face evenimentul și mai strălucitor, gazda nu-și putea ascunde zâmbetul larg. Ignorându-l, Nathaniel a pășit mai adânc în sală, iar oamenii au început să se adune oriunde mergea.

– Nathaniel, ce mai faci? De ce erai atât de greu de prins în ultima vreme?

– Conduce cea mai importantă firmă de avocatură din țară, desigur că e ocupat. Totuși, ești la fel de isteț c ntotdeauna. Așa sunt cei din familia Miller.

– S-a potrivit perfect. Săptămâna viitoare organizez o petrecere pe un iaht. Ți-am trimis invitația prin secretara mea – ai primit-o? Dar, serios, aici ai mereu mână liberă!

În mijlocul glumelor banale, Nathaniel își bea vinul, afișând acel zâmbet politicos caracteristic, fără să spună un cuvânt. Cei adunați în jurul lui erau atât de ocupați să vorbească, încât niciunul, nu a observat că el nu contribuise cu nicio silabă.

– Apropo, Nathaniel, de ce n-ai mai venit la petreceri în ultima vreme? E totul în regulă?

Un alt bărbat, cu ochi violeți, își înclină capul și trase cu nasul. În acea clipă, expresia lui Nathaniel încremeni, iar pe chipul său se ivi o privire de dezgust pur. Bărbatul se retrase speriat, clătinându-se înapoi și mormăind ceva vag.

– Ei bine, se pare că te descurci bine, atunci. Ce ușurare.

Fără să spună nimic, Nathaniel a dat la o parte brațul celuilalt bărbat — care plutea la câțiva centimetri de fața lui — cu dosul palmei, ca și cum ar fi vrut să-l alunge, deși de fapt nu se atinseseră niciodată. Bărbatul a ridicat o sprânceană enervat, dar Nathaniel l-a ignorat. Un alt invitat a încercat în grabă să calmeze situația.

– Suntem doar îngrijorați, amice. Toată lumea a întrebat de tine. Nu o lua atât de în serios.

Toți bărbații de aici aveau aceeași trăsătură — și aceeași problemă.

Feromonii.

Astfel, așa-numitele petreceri cu feromoni, organizate frecvent, erau, într-un anumit sens, întâlniri sociale. Când cineva dispărea prea mult timp, bârfele se amestecau cu îngrijorarea și speculațiile, iar zvonurile circulau inevitabil. Nathaniel, fără îndoială, era subiectul unor astfel de discuții. Şi-a dus din nou paharul la buze, iar o altă voce se făcu auzită.

– Apropo, ai auzit de petrecerea lui Harrison de săptămâna trecută? Se spune că a apărut Keith.

Un alt bărbat se încruntă.

– Când? Eram acolo și nu l-am văzut.

– Eu l-am văzut.

O voce nouă interveni.

– Dar a plecat aproape imediat. Poate treizeci de minute, cel mult? Am auzit că nu și-a eliminat feromonii. Harrison nu știe de ce a mai venit.

Au urmat mormăieli de surprindere.

– Nu i-a eliberat? Keith?!

– Nu a mai fost pe aici în ultima vreme, așa că probabil s-au acumulat. Și totuși vine la petrecere și apoi pur și simplu dispare?

– Se spune că a apărut din senin, fără niciun avertisment. Harrison a încercat chiar să-l cupleze cu nişte Omega, dar Keith nici măcar nu s-a atins de ei — pur și simplu a plecat.

– Tipul ăla nu face sex bărbați – nici cu Omega, nici cu alții. Harrison a greșit când i-a repartizat Omega masculini.

– Nu, am verificat. Keith a cerut el însuși Omega masculini. Dar când Harrison i-a prezentat pe câțiva, s-a enervat și a plecat. Harrison era supărat.

– A înnebunit de la toată acumularea aia de feromoni.

Nathaniel lăsă toate discuțiile lor fără sens să treacă pe lângă el. Dacă stătea şi se gândea, când era ultima oară când și-a eliminat feromonii? Doar o singură dată, și asta recent. Acea sesiune fără tragere de inimă într-un studio înghesuit, unde nici măcar nu reușise să se elibereze cum se cuvine.

Asta era tot — și totuși nu l-a tulburat deloc. De fapt, abia aștepta să facă ceva mult mai satisfăcător decât sexul plictisitor.

Probabil că aștepta asta deja.

Aruncă o privire la ceas. Trecuse aproape o oră de când a venit – era aproape miezul nopții. În loc să se îndrepte spre casă după întâlnire, a venit aici, amânându-și în mod deliberat întoarcerea pentru a-și păstra plăcerea pentru mai târziu. Gândul că şi Chrissy Jin devenea nerăbdător aşteptându-l, făcea parte din înflăcărarea lui. Dar răbdarea îi era pe terminate.

Era timpul să plece.

Și-a golit paharul de vin, l-a așezat pe tava chelnerului și a spus:

– Ei bine, atunci, plec.

Bărbații din jurul lui au rămas cu gura căscată de surprindere.

– Pleci deja? Abia ai venit!

– Nathaniel, așteaptă! Serios? Pleci?

– Nici măcar n-am apucat să vorbim cu adevărat. Ai băut doar un pahar.

– Nathaniel, mai rămâi puțin — a trecut atât de mult timp!

Au încercat să-l rețină, dar Nathaniel știa că deja pierduse destul timp. Scopul lui aici se împlinise; nu mai avea niciun motiv să zăbovească.

– Ne vedem data viitoare. Mă bucur că v-am revăzut pe toți.

Cu acest scurt rămas-bun, a dispărut înainte ca ei să apuce să răspundă, fără să se uite înapoi nici măcar o dată.

În garajul privat, a parcat și a coborât, lăsându-și cheia inteligentă în consola mașinii, ca de obicei. Era aproape ora 2 dimineața — probabil că ar fi adormit deja, epuizat. Vederea unei frumuseți dezordonate nu l-a deranjat. Gândindu-se la ce ar putea fi acea “surpriză” pe care o promisese, a apăsat butonul liftului.

Când cabina metalică în care se afla încetini și se opri, Nathaniel ieși, împinse ușa interioară — și încremeni pe loc.

Doi bărbați pe jumătate dezbrăcați se rostogoleau pe canapea.

 

Cu nişte ore mai devreme.

 

– Aaah!

Speriat de un țipăt, deschise ochii brusc. O clipă mai târziu, ușa din fața lui se trânti.

Rămase înțepenit pe loc, clipind în tăcere, uluit. Ce naiba se întâmplase? Nu reușea să-și pună cap la cap evenimentele, dar urechile îi țiuiau încă de la ecoul acelui țipăt.

Nu ar trebui să fiu eu cel care țipă?

A simțit un val brusc de neîncredere. Un bărbat gol apăruse, a scos un țipăt, apoi îi trântise ușa în nas. Oricum, venise aici cu permisiunea lui — așa că nu se afla pe proprietate fără drept. Asta însemna că nici el nu se afla acolo fără drept. Și, judecând după scenă, era clar că ajunsese înaintea lui.

Atunci ar putea fi…

Înainte să apuce să-și termine gândul, ușa se deschise din nou și bărbatul care țipase se uită timid afară. Îl văzu pe Chrissy stând încă în același loc, își strânse ruşinat umerii și forță un zâmbet.

– Îmi pare rău pentru țipăt. M-ai luat prin surprindere.

L-a măsurat rapid cu privirea, apoi și-a fixat privirea pe fața lui și l-a întrebat:

– Cum ai ajuns aici? Ești unul dintre angajații firmei lui Nathaniel?

Se simți agitat. Cum ar fi trebuit să explice? Ezită, întrebându-se care era relația lui cu Nathaniel, și, în cele din urmă, se bâlbâi:

– Într-un fel.

Fața i s-a luminat imediat.

– Înțeleg. Atunci știi și tu despre mine. Mă bucur să te cunosc.

În acea clipă, își dădu seama de două lucruri: nu-i mai putea pune alte întrebări și că acesta probabil era cineva care avea legătură cu Nathaniel Miller.