Doug și cu mine am avut o relație de trei ani înainte să ne despărțim. Acum ne satisfacem pur și simplu nevoile unul altuia. Lucrând în același loc, ne vedem des, iar pentru că ne-am despărțit în termeni amiabili și nu din cauza unor neînțelegeri majore, am rămas prieteni.

Motivul despărțirii era, de fapt, foarte simplu: amândoi eram Beta. El își dorea copii, iar eu nu i-am putut îndeplini dorința.

Un alt motiv este că nu suport să fac sex pe la spate. Oricât aș încerca, pur și simplu nu mă pot obișnui cu asta. Nu doar din cauza durerii, ci și din cauza disconfortului de a avea ceva care îmi pătrunde în trup.

Chiar și înainte de Doug, eram așa. Indiferent de partener, nu am simțit niciodată plăcere când eram pătruns din spate. Dimpotrivă, uram și mai mult să fiu în poziția activă.

Dacă eram un Omega, Doug s-ar fi căsătorit cu mine demult. Pentru că atunci i-aș fi îndeplinit ambele dorințe: să aibă copii și să simtă plăcere naturală din sex. Nu pentru asta sunt Omega?

Dacă aș fi dispus să mă căsătoresc cu Doug este o altă problemă. Uneori, încă mă întreb: dacă eram un Omega, aș fi acceptat să fiu soţul lui? Și dacă nu eram un Beta, această viață era complet diferită?

– Ah…

Am gemut de plăcere, mângâindu-i părul castaniu lui Doug cu mâna, în timp ce el stătea ghemuit între picioarele mele. Nu-mi plăcea să fiu pătruns, dar îmi plăcea să fiu mângâiat și lins în față. Îmi plăcea să fac asta și altora, dar Doug părea să prefere partea mea de jos în locul celei de sus.

Nu e doar Doug, toți bărbații cu care m-am întâlnit erau așa. Odată ce cedam, ei continuau să ceară, iar eu mă simțeam epuizat, așa că am pus capăt relației.

Chiar și așa, Doug era cel alături de care am stat cel mai mult timp. Se pricepea foarte bine cu gura și avea o personalitate relaxată, așa că nu a încercat niciodată să mă rețină. Când ne-am despărțit, a regretat, dar a acceptat totuși cu supunere. Chiar și-a cerut scuze:

– Știu că nu-ți place, dar totuși te rog… să mă ierți.

Oricum, în final, suntem încă așa.

De parcă nu ne-am fi despărțit niciodată, ne mai vedeam din când în când. În parte pentru că eram amândoi ocupați și nu aveam timp să căutăm pe cineva nou, în parte pentru că încă mai simțeam ceva unul pentru celălalt.

Și eu am nevoi, iar amândoi nu avem încă o relație specială.

Mențin această relație fără emoții complicate. Cam o dată sau de două ori pe lună, când el sau eu luăm inițiativa, se întâmplă așa.

Întins pe birou, cu hainele în dezordine, mă uitam la tavan cu ochii încețoșați. Mi s-a părut că aud pași răsunând din hol. Inima mi s-a strâns brusc, iar eu m-am eliberat repede în gura lui.

Sunetul pașilor s-a estompat treptat. Am răsuflat greu, zăcând nemișcat pe masă. Doug s-a ridicat încet, ștergându-și gura cu o batistă. Am suspinat, m-am întors încet, am luat un prezervativ din sertar și i l-am dat.

– Mulțumesc.

El l-a luat, apoi a intrat repede în mine. Senzația inițială de satisfacție a dispărut, înlocuită de o grimasă. Doug gâfâia, atacându-mă din spate. Deodată am observat un document în câmpul meu vizual, care se mișca ușor odată cu mișcările lui. Am întins mâna după el.

– Ah… ah… Ah!

În timp ce Doug gemea și își dădea drumul, eu subliniam o frază dintr-un document.

– Nu poți să te oprești din lucru?

Doug și-a aprins o țigară, încruntându-se. I-am smuls țigara din mână, mi-am dus-o la gură, am tras un fum și am spus indiferent:

– Poftim?!

– Să faci dragoste și să lucrezi în același timp.

Doug a dat din cap, nedumerit, fiind plin de enervare. Am inspirat adânc și am expirat un nor de fum, fără să-mi iau ochii de la document.

– Am terminat.

– Dar eu o fac!

Doug era supărat, dar apoi a oftat și a continuat să fumeze. L-am ignorat, mi-am pus doar cămașa, m-am așezat la birou și am continuat să citesc în timp ce fumam. Ar fi trebuit să mă îmbrac cum trebuie, dar mi-era prea lene.

De acum încolo, trebuie să mă abțin să mai fac asta la birou…

Mi-a trecut brusc prin minte acest gând, apoi mi-am amintit că mă gândisem la asta și înainte și am încruntat ușor sprâncenele. Doug a observat asta, s-a apropiat și s-a uitat la document în timp ce fuma:

– Ce s-a întâmplat? E vreo problemă?

– Nu, nu contează.

Am întors pagina, confuz. Doug s-a uitat fix la cuvinte pentru o clipă, apoi s-a îndreptat și a spus:

– Trebuie să plec. Sună-mă dacă ai nevoie de ceva, fie sus, fie jos.

A glumit și s-a întors să plece.

– Doug.

Auzind strigătul, s-a întors. Eu încă aveam ochii lipiți de document, iar tonul meu era rece:

– Nu uita să încui ușa.

– Da, știu.

Doug a dat din cap neputincios și a închis ușa. Zăvorul a făcut un clic. Abia atunci am lăsat documentele jos și am tras un fum adânc din țigară.

Of…

Suspinul s-a amestecat cu fumul alb.

Atât de gol.

Priveam fără viață în depărtare.

─ ▪ ─

În ziua audierii preliminare, sala de judecată era plină de reporteri și de curioși. Mi-am luat servieta și mi-am croit drum prin mulțimea zgomotoasă pentru a intra înăuntru. Familia victimei era, de asemenea, prezentă pentru a urmări desfășurarea procesului.

Aruncând o privire către echipa de apărare — care împroşca mereu cu minciuni și făcea afirmații fără temei — m-am așezat calm pe scaunul meu. Azi, acordasem mai multă atenție aspectului meu decât oricând. Părul îmi era pieptănat îngrijit, iar costumul meu ieftin era călcat, fără nicio cută.

Am purtat chiar și ochelari în loc de lentile de contact, așa cum făceam de obicei. După propria mea evaluare, reușisem să creez imaginea unui procuror care respecta cu strictețe principiile.

În contrast total, partea adversă emana o aură de bogăție ridicolă. Chiar și un orb ca mine își putea da seama că şi costumul acela valora cel puțin… de 30 de ori mai mult decât cel pe care îl purtam eu.

Atât înainte, cât și după absolvire, firma de avocatură Miller era întotdeauna prima alegere pentru fiecare student la drept. Cu o rată de câștig aproape perfectă, salariul aici este extrem de mare; se zvonește că oferă chiar și mașini și asigură cazare de lux la angajare. Datorită puterii sale extinse de lobby, dacă te descurci bine, poți chiar să-ți îndeplinești visurile politice. Nu există nimic mai tentant decât asta. Dimpotrivă, admiterea la Miller este extrem de dificilă, până la punctul în care există o glumă conform căreia a deveni avocat la această firmă este mai dificil decât a fi ales președinte.

Tipul ăla e un Alfa?

Mi-a trecut un gând prin minte. Există zone în care unor Alfa și Omega le este interzis să elibereze feromoni, iar tribunalul este una dintre ele. Acest lucru are scopul de a împiedica feromonii să influențeze judecata juriului sau a judecătorului. Așadar, într-un tribunal, este aproape imposibil să identifici cealaltă persoană – cu excepția cazului în care este genul de persoană ale cărei trăsături fizice sunt clar vizibile.

L-am văzut pe Alfa doar la televizor.

Se spune că proprietarul firmei de avocatură Miller este un Alfa. Din cei 10% din populație care sunt Alfa, aceștia reprezintă doar aproximativ 0,01%. Cei mai mulți dintre ei ocupă cele mai înalte funcții în societate. Directori executivi ai unor firme media gigantice, președinți de țări sau proprietari ai unor firme de top – faptul că sunt Alfa a devenit de domeniu public.

Se pare că, cu cât trăsătura de Alfa este mai pronunțată, cu atât moralitatea este mai scăzută.