Nathaniel Miller este nevinovat.

Când s-a pronunțat verdictul, s-a declanșat o undă de șoc uriașă, care a răsturnat întreaga țară cu susul în jos. Dezbaterea pe tot parcursul procesului era: “Era asta cu adevărat o crimă justificată?”

Totuși, adevărul despre crimele victimei, dezvăluit în timpul procesului, împreună cu colaborarea lui Nathaniel Miller cu FBI-ul în demontarea unei rețele de trafic de persoane și prostituție infantilă la scară largă, era suficient pentru a schimba opinia publică.

Erou sau criminal?

Deoarece numele lui Miller era asociat cu “necuratul”, oamenii nu au crezut inițial că este adevărat. Dar, pe măsură ce procesul a avansat, au apărut noi dovezi pe care nu le-au putut nega, iar în cele din urmă Nathaniel Miller era chiar aclamat ca un “erou”…

“Cu toate astea, faptele rele pe care le-a comis de-a lungul vieții sale nu vor dispărea.”

Opiniile negative persistă. Desigur, dacă examinezi cu atenție fiecare dintre cazurile în curs care implică firma de avocatură Miller, această reacție este perfect normală. Cu toate astea, există și alte opinii.

“Cred că acest incident anume merită laude. Este singurul lucru bun pe care l-a făcut vreodată Miller, iar pedepsirea lui pentru asta ar fi absurdă.”

Dar, indiferent de asta, achitarea era un rezultat surprinzător pentru toată lumea. Deși i s-au recunoscut contribuțiile ca agent sub acoperire, un verdict de nevinovăție era considerat, în general, imposibil…

Chrissy stătea în mașină și îl privea pe Nathaniel ieșind din tribunal. Reporterii îl înconjurau, făcând poze și bombardându-l cu întrebări, dar el nu a scos niciun cuvânt, mergând repede, aproape alergând, spre mașină.

– Dați-vă la o parte, dați-vă la o parte repede!

Nathaniel a profitat de ocazie în timp ce gărzile de corp îi împingeau pe reporteri și s-a strecurat repede pe în mașină. Chrissy, care aștepta pe bancheta din spate, a văzut asta și a luat cuvântul.

– Ai muncit atât de mult…

Înainte ca el să apuce să termine propoziția, Nathaniel s-a aplecat și i-a acoperit buzele cu ale lui. Chrissy a zâmbit, de parcă n-ar fi existat altă soluție, și i-a acceptat sărutul.

– Cum naiba ai reușit asta?

Până când Chrissy a reușit să pună această întrebare, mașina intrase deja pe șoseaua principală. Nathaniel a zâmbit și i-a mușcat ușor buza inferioară lui Chrissy.

– Pentru că ştiu o mulțime de oameni puternici.

Cei aflați la putere au secrete.

Iar acest lucru l-a avantajat enorm și pe tatăl său, Ashley Miller. Nu doar rivalii politici, ci și oamenii de afaceri duri și jurnaliștii, implicați în acest caz, erau nevoiți să se confrunte cu tăcerea.

Poate de aceea Nathaniel a preluat acest rol de la bun început.

– Așa cum mă așteptam, sunteți cu toții răufăcători.

Nathaniel zâmbi în timp ce-l privea pe Chrissy vorbind cu o grimasă pe față și a spus:

– Dar totuși e mai bine ca un ticălos să fie prins de un alt ticălos.

Apoi îi luă mâna lui Chrissy și îi sărută degetul.

– Tu continuă să faci ce e corect. Lasă munca murdară în seama mea.

Nathaniel își strânse ochii privindu-l pe Chrissy, mușcându-i ușor vârful degetului cu dinții înainte de a-i da drumul.

– Vom fi un cuplu perfect?

Chrissy îl privea în tăcere. Cu o lună în urmă, mama lui adoptivă era ucisă de un hoț care a pătruns în casa lor târziu în noapte. Nu numai că vinovatul nu era prins, dar nu se găsise niciun indiciu. Toată lumea părea indiferentă, iar cazul părea că va cădea treptat în uitare…

Chrissy nu a întrebat nimic despre asta. Nu și-a retras mâna din strânsoarea lui Nathaniel, ci, dimpotrivă, a apăsat-o pe obrazul lui și și-a înclinat capul înapoi.

– Poate că nu ar putea fi mai perfect de atât.

Odată cu acea șoaptă, buzele lor s-au întâlnit din nou. Pe șosea, pe măsură ce mașina trecea, frunzele aurii de ginkgo fluturau în vânt, plutind în aer înainte de a se împrăștia și a cădea.

= Final Poveste =