Capitolul 39

O faci intenționat, nu-i așa?

Wu Suowei își încheiase oficial perioada de instruire în creșterea șerpilor. Cumpărase două sute de pui de șarpe de la o fermă și închiriase două case cu acoperiș plat, unde îi creștea. Ziua, mai mergea din când în când să le verifice evoluția, dar cel mai adesea rămânea la clinică, citind materiale și notându-și observațiile. Nu mai ieșise din curte de aproape o săptămână.

Văzând cât de „cuminte” devenise, Jiang Xiaoshuai nu s-a putut abține să-l tachineze:
– Hei, de ce nu te-ai mai dus să-l cauți?

Wu Suowei și-a dat seama imediat că se referea la Chi Cheng și a afișat o expresie nepăsătoare.
– Se numește strategie. Ataci când e momentul potrivit, te retragi când terenul e pregătit. Ți-am spus deja: scopul meu e să-l fac să vină el la mine, nu să-l fugăresc.

Jiang Xiaoshuai s-a aplecat spre el, privindu-l atent în ochii aceia în care se citea un amestec de calcul și încredere.
– Și dacă greșești momentul? Dacă nu vine, flacăra se stinge și tot efortul tău se duce pe apa sâmbetei?

Wu Suowei era sigur pe el.
– Stai liniștit. În trei zile va veni el singur să mă caute.

– Atât de sigur ești? a zâmbit Jiang Xiaoshuai.

Wu Suowei i-a dat un pumn în piept.
– Tu știi cine mi-e maestru?

Amândoi au izbucnit într-un râs malițios.

După vreo cinci minute, ucenicul pe care Wu Suowei îl cunoscuse la fermă a venit în grabă.
– Frate Wu, ne-au mai murit cinci pui.

Față de agitația tânărului, Wu Suowei era complet calm.
– Nu-i nimic, continuă să-i supraveghezi. Dacă pierdem bani, acopăr eu pierderea. Dacă facem profit, împărțim jumătate-jumătate.

După ce ucenicul a plecat, Jiang Xiaoshuai l-a privit suspicios.
– Ce se întâmplă, de fapt? N-ai învățat tehnicile corecte acolo?

Wu Suowei s-a ridicat, și-a turnat un pahar cu apă, l-a dat pe gât și a răspuns liniștit:
– Nu, problema nu e la mine. Puii de șarpe au fost îmbolnăviți intenționat. Le-au băgat nisip în corp. Într-o lună o să moară toți.

– La naiba! s-a încruntat Jiang Xiao Shuai. Ferma aia e putredă de rea! Ai muncit acolo peste două luni și tot ți-au vândut șerpi bolnavi?

Wu Suowei a rămas imperturbabil.
– Cum crezi că fac bani? A crește șerpi corect cere costuri și riscuri enorme. Durează mult până cresc, iar dacă supraviețuiesc șaptezeci la sută, e deja considerat bine. Când ajung pe piață, prețurile sunt imprevizibile, așa că mulți crescători dau faliment. Fermele astea se prefac că organizează „cursuri de instruire”, dar în realitate doar înșală ucenicii și vând pui supraevaluați.

– Uau, deci așa de murdar e domeniul ăsta… a mormăit Jiang Xiao Shuai. Și tu totuși i-ai cumpărat, știind asta?

– Ca să-l atrag pe el, a spus Wu Suo Wei, iar privirea i s-a ascuțit ca o lamă.

Jiang Xiaoshuai a clipit, uimit.
– Aproape că uitasem că și el crește șerpi… Nu-mi spune că ești dispus să pierzi bani doar ca să te apropii de el!

– Dacă e el acolo, n-o să pierd nimic.

Jiang Xiaoshuai a tușit scurt, ca să-și mascheze uimirea, apoi a întrebat precaut:
– Și dacă își dă seama de planul tău? Toată imaginea ta de băiat cinstit se duce de râpă.

Wu Suowei a zâmbit cu un aer sigur.
– Greșești. Dacă ești prea bun, pari fals. Un pic de viclenie, câteva defecte mărunte – astea te fac să pari real. Mai atractiv.

Jiang Xiaoshuai i-a bătut umărul, prefăcându-se serios:
– Felicitări. Ești gata de absolvire.

A urmat un nou val de râsete răutăcioase.

După serviciu, Chi Cheng abia se așezase la volan, când Zizi s-a strecurat lângă el, încolăcindu-se în jurul gâtului. Și-a lipit capul ascuțit de obrazul lui și a scos limba, fâșâind neliniștită, ca o maimuțică lacomă în călduri.

Chi Cheng a deschis cutia cu mâncare de lângă el, a scos un hamster și l-a apropiat de botul șarpelui.

Zizi, însă, a continuat să se frece de el. Nu voia hamster de crescătorie. Voia un șoarece de câmp.

Fața lui Chi Cheng s-a întunecat brusc.

Și de unde naiba să-ți scot eu acum un șoarece sălbatic?
Naiba să te ia… te-a hrănit ăla cu capul tare doar câteva zile și deja ai fițe?
Și el unde-i? De ce n-a mai apărut?

În ultimele zile, Zizi fusese foarte nesuferită. În fiecare seară, după serviciu, găsea o nouă metodă să-l enerveze. Îl scotea din sărite.

Chi Cheng a aruncat o privire spre terenul de baschet gol, prin geamul mașinii. Privirea i s-a întunecat ușor, iar gândurile i s-au limpezit.

O faci intenționat… nu-i așa?