Capitolul 36

Fundul tău e chiar mare!

Aproape de miezul nopții, Jiang Xiaoshuai nu reușea nicicum să adoarmă. Așa că a ieșit cu mașina, gândindu-se să cumpere niște pastile pentru somn de la clinică. Dar când a ajuns acolo, a observat că telefonul și geanta lui Wu Suowei erau înăuntru, în timp ce el dispăruse. Unde putea fi la ora asta?

Jiang Xiaoshuai a rămas afară, privind în jur, și l-a zărit repede pe cel căutat.
De partea cealaltă a străzii, în parcul rezidențial, Wu Suowei exersa slam dunk-uri.

Jiang Xiaoshuai s-a apropiat tiptil.

Wu Suowei a lăsat mingea jos, și-a întins picioarele lungi, apoi s-a retras cam trei metri. Cu câțiva pași rapizi, s-a avântat spre panou, ridicând o mână spre inelul de la coș. Vârfurile degetelor i-au atins abia marginea, insuficient ca să-l prindă. A aterizat oftând.
Încă o dată!

Ochii lui Wu Suowei străluceau în întuneric ca niște lame. Panoul putea foarte bine să fie fața lui Chi Cheng – dacă ar fi reușit să-l apuce, l-ar fi sfâșiat. Cu o nouă pornire puternică și un strigăt scurt, s-a înălțat din nou și, de data asta, a prins inelul, rămânând atârnat triumfător.

– Am reușit! a strigat el în sinea lui.

Dar, dintr-odată – o adiere. Materialul care-i acoperea fundul a fost tras brusc în jos.

Jiang Xiaoshuai intenționase să râdă, însă urmele fine de pe pielea lui Wu Suowei l-au lăsat fără cuvinte.

Ghici cine era? Wu Suowei s-a întors calm, și-a ridicat pantalonii.

– De ce te-ai întors? a întrebat el liniștit.
– Ce s-a întâmplat cu fundul tău? a replicat imediat Jiang Xiao Shuai.

Wu Suowei s-a arătat nedumerit. Uitase complet de „atingerea de gheară de tigru” a lui Chi Cheng.

Jiang Xiaoshuai l-a târât înapoi în clinică și l-a obligat să-și dea pantalonii jos. Când i-a văzut posteriorul acoperit de semne roșiatice, mușchii feței i s-au crispat.

– Voi doi… ați ajuns deja până aici?
Wu Suowei a zâmbit nepăsător.
– Ce tot gândești? A fost de la când a încercat să mă prindă în timpul jocului. Încerca să mă forțeze să-i spun de ce tot dau târcoale.

– Aha… Cu mâinile? a izbucnit Jiang Xiao Shuai.

– Nici cu mâinile nu e în regulă! Sunt o mulțime de locuri în care putea să te prindă, de ce fix acolo? E clar ceva suspect! Nici nu vă cunoașteți de mult și deja îți pune mâna pe fund!!

Wu Suowei l-a potolit cu o atingere ușoară și un zâmbet provocator.
– Maestre, nu ar trebui să te bucuri pentru mine?

Zâmbetul pe care Jiang i-l antrenase de atâta vreme se maturizase într-o armă periculoasă – atât de seducător, încât chiar și Jiang rămase vrăjit. I s-a aprins o flacără de frustrare. De ce? De ce produsul perfect, modelat cu atâta grijă, trebuia oferit altcuiva? De ce fundul pe care-l dorise atâta vreme fusese deja „gustat” de altul?

El nici măcar nu-l atinsese încă!!

Așa că, treizeci de minute mai târziu…

Wu Suowei zăcea întins pe burtă, întreband cu voce blândă:
– N-ai terminat încă cu unguentul?

Jiang Xiaoshuai îi masa fundul rotund de peste zece minute și tot nu era mulțumit.

– Nu. Masajul ăsta stimulează circulația și ajută medicamentul să se absoarbă mai bine.

– …

În noaptea aceea, Chi Cheng era din nou de tură. Când a coborât din mașină, a auzit sunetul familiar al mingii de baschet ricoșând în asfalt.

Wu Suowei își făcea încălzirea cu câteva întinderi, apoi a pornit cu mingea spre coș, a sărit de pe linia interioară și a marcat cu un dunk spectaculos. Deși aterizarea fusese un pic stângace, mișcarea în sine era impresionantă.

În ultima vreme, se antrena cu saci de nisip legați de picioare, ca să-și îmbunătățească săriturile.

Mingea a ajuns în mâinile lui Chi Cheng. A făcut-o să sară de câteva ori, apoi, de la linia de aruncare liberă, a sărit, s-a învârtit în aer și a trântit mingea în panou cu o forță năucitoare.

– Bum! sunetul a făcut să vibreze întregul inel.

Wu Suowei l-a privit uimit. Avea impresia că Chi Cheng era pe punctul de a smulge coșul cu totul. El abia reușise un dunk decent, iar celălalt părea că filmează o reclamă pentru baschet. O astfel de combinație de forță și grație nu se obține peste noapte.

Din acest punct de vedere, Wu Suowei chiar îl admira.

Dar în fața lui Chi Cheng, nu voia să o arate. I-a aruncat o privire rece, în timp ce pașii lui răsunau pe teren, bătând în pieptul agitat al celuilalt.

– N-ai zis deja „mulțumesc”? Ce cauți din nou aici? a întrebat Chi Cheng intenționat.
Fără să se întoarcă, Wu Suowei a răspuns rece:
– Am zis eu că am venit să te văd?

Tot ce vedea Chi Cheng în față era acel fund ferm și mândru, legănându-se provocator. A ridicat mingea și a aruncat-o spre el. Dar Wu Suowei a fost pe fază – a prins mingea cu mâinile la spate, a trântit-o de pământ și s-a așezat deasupra.

Chi Cheng a ieșit de pe teren, a băgat mâna în buzunar și a scos două bomboane White Rabbit.

– Iar mi le-ai băgat aici?
Wu Suowei s-a prefăcut mirat.
– Ce bomboane?

Chi Cheng s-a aplecat lângă el, privindu-l de jos, cu un zâmbet provocator.

– Așa, deci trebuie să folosești metode atât de ascunse ca să-mi dai dulciuri? Ți-e teamă că ți-ai pierdut îndemânarea de hoț de buzunare?

Wu Suowei a dat ochii peste cap, plin de dispreț, făcându-l pe Chi Cheng și mai tulburat. Acesta a întins mâna să-i atingă bărbia, dar Wu Suowei s-a ferit rapid. Totuși, când a crezut că a scăpat de tachinare, Chi Cheng i-a dat brusc un șut mingii pe care stătea.

Wu Suowei și-a pierdut echilibrul și a căzut, drept peste piciorul lui Chi Cheng.

– Fundul tău e chiar mare. Nici n-ai loc la mine pe picior, a murmurat Chi Cheng, vocea lui gravă vibra ușor, iar mărul lui Adam s-a mișcat vizibil.

Wu Suowei purta doar pantaloni de trening, iar Chi Cheng, pantofi subțiri de pânză. Vârful piciorului i s-a înfipt prin material, atingând pielea de dedesubt.
Nefiind obișnuit să fie tachinat de un bărbat, Wu Suowei s-a ridicat brusc, cu privirea întunecată, plină de rușine și furie.

Era într-adevăr indignat, sau doar se prefăcea? Chi Cheng a înțeles imediat. Wu Suowei și-a înghițit mânia, și-a luat geanta și a plecat fără un cuvânt.

De data asta, avea cu el o duzină de șoareci – nu se știe de unde îi prinsese, dar erau grași și vioi. Zizi a mâncat până s-a săturat. După ce l-a hrănit, Wu Suowei nici măcar nu s-a uitat la Chi Cheng. A luat mingea sub braț și a ieșit de pe teren cu spatele drept și mândru.