Capitolul 2 – Ajutor! Cineva vrea să se sinucidă!

Yue Yue era genul de persoană care se aprindea repede, iar Wu Qiqiong deja se obișnuise cu asta. Așa că a decis să nu se certe cu ea. S-a aplecat și i-a ridicat geanta de jos. Cu un zâmbet ușor vinovat pe față, i-a înapoiat geanta lui Yue Yue.

– Dacă nu-ți place cum arăt acum, pot să slăbesc, numai pentru tine.

– Nu mai pierde vremea vorbind degeaba. Nu e vorba doar de câteva kilograme. Poți să slăbești, dar zgârcenia ta e fără leac! De fiecare dată când mergem la cumpărături, mereu cauți reduceri și promoții. La fel și când mergem la supermarket. Chiar și când trebuie să închiriem o camera undeva, alegi mereu cele fără internet și fără aer condiționat. Toate prietenele mele bune au mașină personală, iar eu încă mă înghesui în metrou!

Wu Qiqiong, cu firea lui blândă, a încercat să o liniștească:

– Beijingul a fost întotdeauna plin de ambuteiaje. Și, în plus, prețul benzinei e atât de mare… Nu merită să te bagi la condus pe șosele!

Yue Yue, însă, era furioasă:

– Exact! Salariul tău lunar abia trece de 2000 de yuani. Totul e scump în Beijing acum, deci ce rost are să ai iubită? Ca să te ajut să economisești, mai bine ne despărțim.

– Nu-mi face asta, și-a înghițit Wu Qiqiong mândria, implorându-o. Nu-mi pasă să cheltuiesc bani pe tine.

— Da, ai puțin peste 2000 de yuani pe lună, ce mare durere să faci cheltuieli? Chiar dacă te-ai strânge și ai cheltui tot, cel mult ți-ar ajunge pentru un bol de Dou Zhi* și două bucăți de Jiao Quan*. La ce-ți folosește să termini o școală bună și să lucrezi de la nouă la cinci? Nu e cu mult peste nivelul unui student. Cel mai bun prieten al meu din copilărie nici măcar nu a terminat liceul, și totuși conduce acum un BMW. Dacă nu-ți permiți un BMW, măcar ia-ți un Passat!

*Dou Zhi – un fel de băutură fermentată din soia, specifică Chinei.
*Jiao Quan – un tip de gogoși chinezești prăjite, în formă de inel.

Wu Qiqiong a scos un șervețel din buzunar și a șters ușor sudoarea de pe fruntea lui Yue Yue, cu grijă.

– Nu-ți face griji, o să ne luăm o mașină peste câțiva ani.

– Peste câțiva ani? Cu salariul tău lamentabil? Încă mai visezi la o mașină? Și cu casa ta sărăcăcioasă ai tupeul să mă chemi la masă cu voi?

Wu Qiqiong… Wu Jiqiong*, sărăcia în persoană. Cât de sărac poți să fii? Doar numele ți-o spune, e un blestem care arată că nu vei avea niciodată noroc. Hai, intră în casă și spune-i mamei că s-a terminat între noi.

*Wu Jiqiong — un joc de cuvinte în limba chineză care sugerează „super sărac”.

Yue Yue se întoarse spre ieșire, dar Wu Qiqiong o prinse din nou de mână. Cei doi începu să se tragă unul pe celălalt, iar câinele de la capătul străzii începu să latre.

– Chiar nu mai există nicio șansă să ne împăcăm? întrebă Wu Qiqiong cu ochii roșii și în lacrimi.

Sincer vorbind, deși Yue Yue avea un limbaj ascuțit, nu era o persoană cu inima rece. Dacă ar fi fost atât de insensibilă, nu ar fi rezistat atât de mult înainte să decidă să pună capăt relației. Privind starea jalnică în care se afla Wu Qiqiong, Yue Yue simți un nod strâns în piept. Îi era greu să facă asta, dar sentimentele dispăruseră demult. Trebuia să-i spună adevărul, mai devreme sau mai târziu. Cât timp putea să tot ezite și să prelungească această durere?

– Wu Qiqiong, să fiu sinceră, nu te resping pentru că ești sărac. Pur și simplu te urăsc pentru că nu ai nicio ambiție. De când suntem împreună, n-ai făcut niciodată ceva îndrăzneț. Chiar dacă te-ai certa sau m-ai certa, măcar mi-ai da puțină viață! Ca să fiu blândă, ești o persoană modestă. Ca să fiu sinceră, ești un laș! Chu Wo Zi*!

Sub stâlpul de utilitate, aproape de unde stătea Yue Yue, zăcea o cărămidă. Wu Qiqiong o privi fix, cu mintea rătăcită. Îi veni în minte o scenă dintr-un roman numit „Fragmente din Memorie”, unde protagonistul, în încercarea de a-și recâștiga iubirea, își zdrobea capul cu cărămizi, iar în final lăsa în urmă o poveste de dragoste care atingea adânc orice inimă.

– Pot să mor pentru tine, spuse Wu Qiqiong brusc.

Yue Yue nici măcar nu clipea. Râse, ca și cum ar fi fost o glumă.

– Mai bine să nu mori pentru mine. Dacă ți-ai tăia venele în fața mea, aș fi onorată!

Wu Qiqiong se apropie șovăielnic de stâlpul de utilitate, se așeză pe vine și ridică o cărămidă cu o margine ciobită. Mâinile îi tremurau ca două bețe uscate legănate de vânt. În cele din urmă, strânse bine cărămida și se întoarse spre Yue Yue, cu buzele tremurânde.

– Acum… o să dau cu ea. Să nu regreți mai târziu.

Yue Yue îi aruncă o privire de sus, fără să-l ia în serios, apoi întoarse capul și plecă.

Poc!

Yue Yue se opri brusc și se întoarse cu fața palidă de groază.

Wu Qiqiong zăcea pe jos, cu corpul convulsiv, iar capul îi era plin de sânge.

– Da Qiong*! Da Qiong! Te rog, nu mă speria! Cineva, ajutor! Vrea să se sinucidă!

T/N

Jiao Quan – un fel de aluat prăjit în formă de inel, gustare tradițională din Beijing, crocant și gustos. Localnicii îl mănâncă de obicei cu Dou Zhi (lapte de soia) la micul dejun.

Wu Jiqiong – joc de cuvinte în chineză pentru „super sărac”, care sună asemănător cu numele lui Wu Qiqiong.

Chu Wo Zi – dialect din nordul Chinei, înseamnă persoană timidă, care se poartă curajos doar acasă, dar devine lașă în public.

Da / Xiao – prefix adăugat numelor în chineza populară pentru a face porecle drăguțe, însemnând „mare” (ex: Da Yu = Marele Yu, Xiao Songshu = Veverița mică).