Cuvintele lui Penelope păreau plauzibile. Chiar prea plauzibile, până la punctul în care era greu să le contrazici.

Dar…

– Atunci de ce stai acolo?

La vocea ienervată a lui Cassian, Bliss a răspuns cu o expresie inocentă, cu ochii mari.

– Mi-ai spus să aștept până te întorci.

Încă o dată, Cassian a rămas mut. În mod enervant, micuțul avea dreptate. El era cel care i-a spus să rămână acolo până se întorcea. Dar de ce stătea acolo? I-a spus să aștepte, nu să se așeze comod și să aștepte stând jos.

Pe de altă parte, nu i-a spus să aștepte în picioare.

– Of.

În cele din urmă, Cassian şi-a apăsat o mână pe frunte și a scos un suspin adânc. S-a hotărât să nu mai vorbească, pentru că, pe măsură ce deschidea mai mult gura, săpa mai adânc propriul mormânt. În timp ce se așeza pe scaunul pe care Penelope i-l trase, ea se mișcă repede să ridice clopotele de sticlă de pe farfuriile de pe ambele părți. Înăuntru se aflau ouă omletă bine preparate, șuncă și cartofi prăjiți. Către Cassian, care se uita la mâncare de parcă se întreba ce era asta, Penelope i-a spus zâmbind:

– Azi ți-am pregătit un mic dejun în stil american. Te rog, gustă-l.

El rămase uluit. Acum îi adapta mesele în funcţie de acel creier cât o alună?! Cassian găsea asta absurd, dar nu avea genul de personalitate care să-l determine să spună: “Ia asta imediat de pe masă și adu altceva.” Pur și simplu și-a strâmbat fața cât a putut de mult și a dus la buze ceaiul negru foarte tare, când, deodată, Bliss i-a intrat în câmpul vizual. Imaginea acelui “creier cât o alună” ținând o furculiță și înfingând-o în ouă, cu fața plină de nerăbdare, l-a determinat pe Cassian să ţipe enervat.

– Nu mânca aia.

Bliss, care era pe punctul de a lua o înghițitură uriașă, încremeni cu gura deschisă, iar Penelope îl privi și ea cu ochi mari. Cum putea să spună ceva atât de crud?!

Ignorând privirile care se uitau la el îngrozite, Cassian continuă să vorbească în timp ce verifica un mesaj pe telefon.

– Penelope, adu-i altul fără piper tipului ăluia. Nu poate să-l mănânce pentru că e prea picant.

– A! Da, am înţeles.

După un moment de confuzie, Penelope dădu repede din cap zâmbind și se grăbi să iasă cu farfuria lui Bliss. Bliss, clipind în continuare din ochii lui mari, înclină capul și a întrebat:

– De unde ai știut asta?

Privirea care cerceta telefonul se opri pentru o clipă – o clipă foarte, foarte scurtă. Apoi, mutându-și din nou privirea, Cassian a răspuns indiferent.

– Eşti un copil, aşa că, desigur că nu poţi mânca asta.

– Ha!

La acel răspuns nesatisfăcător, Bliss şi-a strâns buzele și şi-a înghițit sucul. După ce a pus paharul de suc jos cu un zgomot surd, a continuat să se strâmbe. Aruncându-i o privire, Cassian s-a gândit cu o ușurare interioară.

Ce ușurare că e atât de prostănac.

– Haide, haide. Uite noile ouă omletă. Am presărat piper nepicant pe ele. Gustă puțin, Bli… Blair.

Penelope, care s-a întors repede, a așezat farfuria în fața lui Bliss și i-a zâmbit larg. Bliss și-a retras imediat buza strânsă și a ridicat privirea spre Penelope cu un zâmbet larg, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

– Mulțumesc, Penelope.

Între cei doi s-a instalat o atmosferă armonioasă. Era absolut ridicol. Cassian a strâns telefonul prea tare și a sfârșit prin a-i sparge ecranul. Ce dezastru. Așa cum s-a așteptat, intuiția lui sumbră s-a dovedit corectă. De când a apărut tipul ăla, nimic nu mai mergea cum trebuie. Privind furios, fără niciun motiv, la telefonul său spart, Cassian îl privi enervat pe Bliss, care părea pur și simplu fericit în timp ce-și ducea la gură ouăle moi omletă.

– Tu, de ce naiba te-ai întins să dormi în patul meu?

Amintindu-și de noaptea trecută, furia i-a cuprins din nou sufletul. Sentimentul de absurditate pe care l-a simțit atunci a reapărut. Ignorând în mod absurd faptul că el însuși a dormit buștean, și-a îndreptat săgețile spre piticul din fața lui. Bliss a mestecat și a înghițit bine ouăle din gură înainte de a vorbi.

– Mi-ai dat prea mult de lucru ieri, așa că n-am avut de ales. Eram prea obosit.

Așa că pur și simplu și-a dat jos pantofii și s-a urcat în pat ca să doarmă comod,  îndrăznind să facă asta în patul stăpânului.

– Hei!

Aproape că a spus: “Ai vreo intenție să-ți ascunzi identitatea sau nu?”, dar Cassian abia a reușit să-și înghită mustrarea. În primul rând, tipul acela nu avea inteligența necesară pentru a se gândi profund la astfel de lucruri. Probabil că era doar somnoros, așa că a adormit; asta era tot.

– Of.

Rămânând în cele din urmă tăcut, Cassian a scos un suspin adânc pentru a nu știu câta oară. Deși a dormit bine, o oboseală bruscă l-a cuprins. A simțit o puternică tentație de a se întinde pur și simplu în pat, dar era nevoit să reziste. Amintindu-și în minte programul zilei, a adăugat o cerere pentru secretara sa să-i aducă un telefon nou.

– O, conte. Bei doar ceai?

Văzându-l pe Cassian ridicându-se fără să spună nimic, Penelope l-a întrebat surprinsă. Abia atunci şi-a dat seama că nu a atins deloc farfuria din fața lui, dar nu prea avea chef să mănânce. În primul rând, dimineața nu mânca nimic, bea doar ceai negru. Ocazional, mai mânca o felie de pâine, dar azi chiar nu voia să mestece nimic. Penelope ar fi trebuit să știe deja despre obiceiul lui, așa că s-a întrebat ce pune la cale.

– E în regulă. Ceaiul negru îmi ajunge pentru micul dejun.

– Ar trebui să mănânci. E delicios.

Bliss, care şi-a curățat farfuria de parcă ar fi vrut să se laude, interveni. Când te gândești că vinovatul întregii situații dormea bine, mânca bine și vorbea bine – cât de admirabil. Abia reușind să-și stăpânească pumnul tremurând care dorea să-l atingă, Cassian s-a întors și ieșit din cameră fără să spună un cuvânt.

Penelope s-a grăbit să-l urmeze, spunându-i în șoaptă lui Bliss:

– Te rog, continuă să mănânci liniştit.

Bliss i-a mulțumit și și-a continuat micul dejun liniştit.

Am auzit că mâncarea britanică e fără gust, dar bucătarul de aici e destul de priceput.

Acum că mă gândesc la asta, bucătarul-șef pe care i l-au prezentat în prima zi era italian. Asta explică totul, se gândi el, dând din cap pentru sine. După ce și-a turnat și a băut încă puțin suc, Bliss și-a frecat stomacul plin cu satisfacție. Au trecut mai puțin de cinci minute când Penelope s-a întors cu pași grăbiți.

– Bliss, Bliss! Doamne, Doamne!

Intrând în fugă fără să bată la ușă, strigă ea, cu mâinile împreunate ca și cum s-ar fi rugat, neștiind ce să facă.

– Cum s-a putut întâmpla așa ceva? Știam eu, știam eu! Voi doi sunteți un cuplu potrivit. Știam eu, Doamne, să mă gândesc că voi fi martoră la o poveste de dragoste a secolului în timp real!

Cu un strigăt, Penelope s-a învârtit pe un picior și, de îndată ce s-a întors la locul ei, a apucat mâinile lui Bliss, și le-a scuturat viguros în sus și în jos.

– Bravo, așa cum mă așteptam de la Bliss! Știam că poți s-o faci.

– M…mulțumesc, Penelope. Dar ce anume am făcut?

Era încă nedumerit. Era de înțeles, având în vedere că tot ce a făcut Bliss până atunci era să umple și să golească în repetate rânduri cada, să doarmă cu fața în jos în patul lui Cassian, și să ia micul dejun.

– Ai făcut ceva absolut uimitor! a spus Penelope, privindu-l pe Bliss cu o expresie mulțumită.

– Crezi sau nu, ai vindecat insomnia contelui.

– Insomnie? Eu am făcut asta?

– Da.

Dând din cap cu înverșunare, Penelope a continuat.

– Contele suferă de insomnie severă de foarte mult timp. Din această cauză, este mereu sensibil și, ocazional, îi explodează temperamentul. Totuși, cred că şi contele este destul de decent. Deoarece este un om demn și tolerant, nu depășește niciodată limita…

– Dar atunci, ce s-a întâmplat?

Observând că vorbele lui Penelope se îndreptau în altă direcţie, Bliss a oprit-o imediat și a întrebat. Curând, ea a chicotit și a dat din cap.

– Indiferent ce făcea, nu putea dormi cum se cuvine nici măcar cinci sau zece minute, dar ghici ce! Când am intrat să-l salut pe conte azi-dimineață, stătea întins în pat şi dormea atât de adânc, atât de adânc, încât nici măcar nu a observat că am intrat! Și ce e și mai surprinzător…

Trăgând adânc aer în piept, Penelope și-a pus ambele mâini pe obraji și a strigat ca și cum ar fi aplaudat.

– Bliss îl îmbrățișa strâns pe conte!

Bliss a scos un strigăt de groază.