Cassian o privi pe Penelope cu o expresie de uimire totală. Penelope, văzând că expresia stăpânului ei parcă striga: “Ce naiba tot spui acolo?”, îl mângâie ușor pe umăr, parcă spunând “Haide, haide”, înainte de a deschide gura.

– Gândește-te rațional, conte. E un fapt că ai dormit profund noaptea trecută. Te simți revigorat acum, nu-i așa? Și tenul tău arată minunat. O să fiţi surprins dacă vă uitați în oglindă. Chiar și cearcănele care vă însoțeau mereu au dispărut! Starea dumneavoastră fizică s-a îmbunătățit atât de mult după doar câteva ore de somn; imaginați-vă cum ar fi dacă ați dormi opt ore întregi, ca ceilalți oameni. N-ar fi uimitor? Nu-i așa?

Opt ore. În clipa în care a auzit aceste cuvinte, Cassian a simțit o scurtă sclipire de extaz. Să doarmă opt ore? Era oare posibil? Nici măcar nu a reușit să doarmă opt minute cum se cuvine, și totuși opt ore… Era absurd…

Chiar atunci, Penelope șopti cu o drăgălăşenie diabolică.

– Și durerile tale de cap vor dispărea.

Pupilele lui Cassian tremurau violent. Ceea ce a spus Penelope nu era deloc greșit. O dimineață fără acea migrenă blestemată. Ce frumos. Ar fi întâmpinat o astfel de viață cu brațele deschise. Părea că cele două probleme care îi transformaseră viața perfectă într-un iad s-au rezolvat în sfârşit, dar…

– Era doar o coincidență, a spus Cassian cu încăpățânare. Nici vorbă. În schimbul acelui mic alun? Nici gând. În timp ce clătină din nou din cap, Penelope şi-a pus ambele mâini în șolduri și a vorbit.

– Cu atât mai bine. Dacă era doar o coincidență, poți pur și simplu să mă lași să plec, iar dacă a funcționat cu adevărat, poți să mă ții lângă tine. Nu cred că ai ceva de pierdut în ambele cazuri.

Nu, te înșeli. Nu pot sub nicio formă să-l țin pe răsfățatul ăla lângă mine. O să determine ca viaţa mea să devină iar un haos.

Era o judecată foarte realistă. Rațiunea lui striga că era absolut imposibil. Iar Cassian putea fi sigur în proporție de 99% că asta era concluzia corectă, dar, în ciuda acestui fapt…

Opt ore.

Și migrenele ar dispărea? Ambele lucruri care îl chinuiseră atât de cumplit s-ar rezolva.

– Conte, e doar un test.

Penelope, care îi citea gândurile lui Cassian, l-a ispitit cu o voce blândă.

– Poți să mă dai afară oricând. Încearcă doar încă o noapte.

La aceste cuvinte, Cassian îi aruncă o privire suspicioasă. Penelope dădu din cap și continuă.

– Da, doar o noapte. E doar o singură zi din tot restul vieții tale. Chiar e o pierdere atât de mare să folosești doar o zi ca perioadă de probă în timpul îndelungat care te așteaptă? Ce părere ai?

Privind chipul ei zâmbitor, Cassian şi-a dat seama de un lucru nou. Până atunci nu știa că Penelope era o adevărată maestră a convingerii. Oricine era incapabil să-i reziste după ce o asculta. Iar el nu făcea excepție în acel moment.

– O singură zi, spui tu…

– Da, doar o singură zi.

La mormăitul resemnat al lui Cassian, Penelope dădu imediat din cap. În loc să-și preseze stăpânul și mai mult, tăcu și așteptă. El era aproape convins. În momente ca acesta, era mai bine să aștepte în tăcere. O presiune excesivă putea duce la o reacție negativă.

– Bine.

– Știam eu!

După ce şi-a rostit accidental gândurile cu voce tare, Penelope își reveni repede, zâmbind ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, în ciuda privirii încruntate care se îndrepta spre ea.

– Așa cum era de așteptat de la conte, o alegere înțeleaptă. Te-ai gândit bine la asta. Hai să observăm doar o zi.

– Of!

Chiar în momentul în care el a scos un suspin adânc, plin de resemnare, Bliss a ieșit, căscând încă o dată. Ieșind din baie în timp ce se scărpina în cap, ochii lui erau încă grei de somn. Bliss, care s-a uitat la pat de parcă s-ar fi gândit dacă să se întoarcă la somn, încremeni pe loc.

Ciudat, de ce mai e cineva în camera mea?

Încruntându-se, Bliss s-a uitat alternativ la Cassian, care stătea pe pat, și la Penelope, care stătea în picioare în spatele lui, apoi s-a frecat la ochi. Situația era aceeași chiar și după ce i-a deschis din nou. A rămas amețit pentru o clipă, în timp ce chipurile celor doi deveneau din ce în ce mai clare.

Deodată, ochii lui Bliss s-au mărit. Apoi, ca un fulger, şi-a dat seama de situația actuală.

Deci acum știe.

Cassian l-a privit pe Bliss cu ochii mijiți. A-i pătrunde în minte lui Bliss era mai ușor decât a sta și a respira. Văzându-i gura căscată la fel de larg ca ochii lui și privirea lui care se mișca agitată între Penelope și Cassian, oricine putea vedea clar ce se petrecea în mintea lui. Ce îl interesa pe Cassian era ce urma să se întâmple.

Cum se va descurca acel “creier cât o alună” cu această situație.

În timp ce Cassian și Penelope priveau în tăcere, Bliss, care a rămas împietrit, doar pupilele lui mișcându-se agitate, și-a fixat în sfârșit privirea într-o singură direcție. Aruncând o privire spre ușă, a început să-și întoarcă încet trupul și a făcut un pas. Și în clipa în care piciorul i-a atins podeaua…

– Oprește-te.

În timp ce Cassian vorbea cu o voce rece, Bliss a scos un „sunet și a încremenit din nou. Era aproape vizibil cum transpirația rece îi curgea pe spate. Cu mișcări sacadate care păreau că ar fi putut scoate un sunet de clic, Bliss s-a întors. Fața lui îndreptată spre Cassian se zbătea din cauza unui zâmbet forțat.

– D…da?

Auzind vocea tremurătoare, Penelope simți o milă ascunsă. Lăsând-o în urmă, Cassian l-a privit cu o expresie serioasă. Cu cât îl privea mai mult, cu atât părea mai dramatic, dar decizia era deja luată. Cu un suspin, Cassian şi-a dat părul la o parte cu brutalitate și a vorbit.

– Penelope.

– Da, conte.

În timp ce majordomul a răspuns repede, el vorbi ținând privirea fixată asupra lui Bliss.

– Adu masa. Şi tu.

– D…da! a răspuns Bliss surprins, atenția îndreptându-se din nou asupra lui. Cassian a arătat spre patul său și a poruncit.

– Fă ordine, cât timp mă spăl și ies.

După aceea, Cassian coborî din pat și se îndreptă direct spre baie. Bliss, care până atunci a stat ruşinat în fața băii, a ridicat privirea spre bărbatul înalt care s-a oprit chiar în fața lui după doar nişte pași și înghiți în sec. Către Bliss, care era neliniștit în sinea lui gândindu-se la ce urma să se întâmple, Cassian a spus:

– Așteaptă până ies. Dacă fugi, nu te voi lăsa să scapi ușor.

Of! Lăsându-l în urmă pe Bliss, care stătea ghemuit și își înghițea un țipăt în tăcere, a intrat imediat în baie. După ce ușa s-a închis cu un clic și s-a auzit sunetul apei, Penelope, care a privit în tăcere până atunci, s-a repezit și l-a apucat pe Bliss de ambele mâini.

– Doamne, Bliss! O, Doamne! Te-ai descurcat grozav, chiar te-ai descurcat grozav!

– M…mulțumesc. Dar ce am făcut?!

El a întrebat, încă nedumerit și incapabil să înțeleagă situația, dar Penelope s-a limitat să râdă.

– Știam că așa se va întâmpla. Planul “Contele și servitorul” decurge foarte bine. Lasă totul în seama mea de acum încolo! Acum, să facem ce a poruncit Contele. Bliss, tu fă ordine în camera lui. Eu voi pregăti micul dejun și mă întorc imediat, așa că nu-ți face griji!

– Pe…Penelope!

Fără să-i dea lui Bliss șansa să vorbească, Penelope a ieșit în fugă. Rămas singur, Bliss a stat o clipă clipind fără să înțeleagă nimic, înainte de a se apuca în grabă de munca ce i se ceruse. În timp ce strângea sticlele și paharele de vin împrăștiate și făcea ordine în jur, sunetul apei continua neîncetat.

“…”

Când contele Herringer s-a întors în cameră după ce făcuse duș și se schimbase de haine, a rămas încremenit pe loc, mut.

Pe un cărucior acoperit cu o față de masă albă, erau așezate o vază cu trandafiri și micul dejun. Până aici, nu era nimic ciudat. Problema era că masa de pe masă era pentru două persoane. Problema și mai mare era faptul că puştiul ăla stătea pe unul dintre cele două scaune.

– Ce-i asta, Penelope?

Stăpânului care întrebase fără să se miște din loc, Penelope i-a răspuns în timp ce turna ceai negru.

– Este micul dejun, conte.

Era pe punctul de a se enerva și de a o întreba dacă credea că el nu știa asta, dar Penelope nu i-a dat de data asta ocazia. Ea a adăugat repede, cu o expresie plină de milă.

– Ceilalți servitori, inclusiv eu, am terminat deja micul dejun. Nu-l putem lăsa pe Bli… Blair, care a ratat masa în timp ce se străduia să vă asigure un somn profund, să moară de foame, nu-i așa?