De parcă abia atunci i-ar fi venit ideea, Bliss a exclamat fericit, cu ochii strălucind de bucurie. Ariel a rămas o clipă surprinsă de schimbarea bruscă a subiectului, dar Bliss s-a ridicat deja și s-a grăbit spre birou.

Luă una dintre invitațiile pe care le-a scris cu atâta migală și s-a întors la locul lui.

— Uite, o invitație! Am scris-o chiar eu!

— Tu ai scris-o?

Curioasă, Ariel a luat invitația. Primul lucru care i-a atras atenția era scrisul elaborat. Literele erau atât de elegante, de frumos conturate, încât păreau tipărite.

Pe invitație scria:

Sunteți invitați la nunta super minunnată a lui Bliss, plină de fericire și iubire.

Ariel a privit o vreme invitația în tăcere, apoi a întrebat:

— Tu ai ales cuvintele astea, Bliss?

— Desigur! Nu-i așa că sunt minunate?

Invitația nu putea fi opera nimănui altcuiva decât a lui Bliss. Până și greșeala din cuvântul “minunnată” îi purta amprenta. Ariel s-a gândit să i-o atragă atenția, dar s-a răzgândit și i-a zâmbit călduros.

— Da, te-ai descurcat foarte bine. E și foarte frumoasă.

Bliss a chicotit.

Obrajii lui Bliss s-au îmbujorat de mândrie.

Dar asta nu era tot. Laudele mătușii Elle, o jurnalistă renumită, considerată cea mai demnă de încredere din breasla ei, l-au determinat să plutească de fericire.

— Mai am! Ți le arăt pe toate!

Fără să mai aștepte răspunsul lui Ariel, Bliss a fugit din nou la birou și s-a întors cu un teanc întreg de invitații pe care le-a pregătit cu grijă.

— Poți să alegi oricare îți place!

— Mulțumesc, dragul meu.

Zâmbind la vederea entuziasmului său, Ariel a luat una dintre invitațiile întinse în fața ei.

Sunteți♡ invitați♡ la♡ nunta♡ super♡ minunnată♡ a♡ lui♡ Bliss♡, plină♡ de♡ fericire♡ și♡ iubire♡ și♡ rommanță♡ și♡ fantazie♡ și♡ vise♡.

Nu numai că a pus inimioare după aproape fiecare cuvânt, dar a scris conștiincios “și” între toate cuvintele, în loc să le despartă prin virgule. Iar printre atâtea inimioare strălucea din nou același “minunnată”, însoțit de încă două greșeli de ortografie.

Ariel a făcut tot posibilul să-și concentreze atenția asupra caligrafiei minunate.

— Fericire, iubire, romantism, fantezie, vise, minunat… Nu ți se pare că sunt cam multe cuvinte?

S-a străduit să pună întrebarea pe cel mai blând ton cu putință.

Bliss a răspuns plin de mândrie:

— La început m-am tot gândit la care să renunț, dar până la urmă le-am pus pe toate! Sunt cuvinte atât de frumoase! Și cu cât ai mai multe lucruri bune, cu atât mai bine!

În fața zâmbetului său luminos, Ariel nu a mai spus nimic și a luat invitația următoare.

Uluittor! Fantastik! Am rămas fără cuvinte! De necrezutt! E ziua în care Bliss se căsătorește! Ura!

Apoi, încă una.

Atâta emmoție, încât lacrimile îmi încețoșează privirea! Veniți să vedeți cel mai minunat cuplu al vremurilor noastre cum își prommite iubire veșnică! Lacrimi și hohote de râs din belșug!

Și încă una.

Oare Cenușăreasa și-a întâlnit prințul și a trăit fericită până la adânci bătrâneți? Categoric! Sută la sută, fir-ar să fie! Cenușăreasa Cassian l-a întâlnit pe prințul Bliss și au trăit fericiț până la adânci bătrâneți.

Ajungând aici, Ariel a lăsat invitația din mână.

Nu mai era nevoie să le citească și pe celelalte ca să-și dea seama ce conțineau. Chiar și singura invitație fără nicio greșeală de ortografie avea un mesaj destul de alarmant.

Mai seducător de atât nici că se poate! Pregătiți-vă pentru o experiență fierbinte cum n-ați mai trăit! Pasiunea lor, energia lor debordantă…

Neavând curajul să citească mai departe, Ariel şi-a întors repede privirea.

Ochii s-au întâlnit imediat cu ai lui Bliss. Văzând cât de nerăbdător îi aștepta părerea, şi-a recăpătat pe loc stăpânirea de sine și i-a zâmbit larg.

— Ai muncit mult la ele, Bliss. Sunt toate minunate. Nici nu știu pe care s-o aleg.

Bliss s-a luminat la față, încântat de laude.

— Nu-i așa? Vrei să-ți dau două?

— Nu, nu, e bine. Dacă rămâi fără invitații? Ar fi groaznic.

Ariel, al cărei soț era campion de box la amatori în adolescență și apoi desemnat cel mai valoros jucător într-un campionat profesionist de hochei pe gheață, a oprit atacul cu o rapiditate demnă de el.

Din păcate, înainte să apuce să răsufle ușurată, Bliss a trimis spre ea o altă lovitură.

— Pot să scriu altele!

Nu, în niciun caz!

Era nevoie să împiedice asta cu orice preț.

— Nu mi s-ar părea corect să păstrez două doar pentru mine. Mai bine le las și altora ocazia să primească una. E frumos să te gândești și la ceilalți, nu-i așa?

Oare a reușit?

O clipă, Ariel a crezut că da. Numai că Bliss era un băiat care nu cunoștea sensul cuvântului “renunțare”.

— Nu-i nimic! Oricum vreau să scriu personal câte o invitație pentru fiecare invitat. N-o să observe nimeni dacă mătușa Elle primește una în plus. Dacă îți e greu să alegi, vrei să aleg eu pentru tine? Să vedem… Cred că asta e cea mai grozavă. Ce părere ai?

Ariel s-a uitat la invitația pe care i-o arăta.

Am venit! Am făcut-o! Cum era mai departe? Oricumm, ne căsătorim!🌹 Eveniment de-a dreptul epikk!🎆

Și atunci a înțeles.

În fața ei se profila ceva mult mai înfricoșător decât perspectiva de a primi două asemenea invitații.

“E nevoie să opresc răspândirea acestor grozăvii în lume.”

Simțindu-se ca o salvatoare însărcinată să împiedice sfârșitul civilizației, Ariel a început să caute disperată o soluție.

Situația era mai urgentă decât oricare dintre interviurile pe care le-a luat unor oameni de afaceri excentrici sau unor politicieni smintiți.

Și totuși, cât ai clipi, i-a venit o idee strălucită prin care putea respinge următorul atac.

— Bliss, e tare drăguț din partea ta că vrei să scrii personal invitațiile pentru toți oaspeții, dar cred că ar trebui să te mai gândești.

— Poftim?! De ce?

Bliss părea sincer surprins.

Ariel a continuat cu calm:

— O nuntă este un eveniment foarte, foarte mare. Tu încă n-ai trecut prin așa ceva, așa că poate nu-ți dai seama.

A avut grijă să-i explice totul rar și limpede.

Bliss a răspuns încrezător:

— Ba sigur că știu! Am văzut o mulțime de nunți în se…

— Vor veni peste o mie de invitați.

Bliss s-a albit la față și a rămas cu gura căscată.

“Perfect. Asta a avut efect.”

Ariel a încuviințat, prefăcându-se îngrijorată.

— Aşa e. Asta înseamnă că ar fi nevoie să scrii peste o mie de invitații. Logodnicul tău este conte și singurul moștenitor al unei familii de duci, nu-i așa? Și mai este și Ashley. O să vină oameni de peste tot. Dacă aduni invitațiile de la ambele familii, s-ar putea să fie câteva mii. Chiar crezi că poți scrie fiecare invitație de mână? O să ți se umfle încheietura. Poate nici până în dimineața nunții n-ai termina. Ar fi un dezastru, nu crezi?

— D…dar…

Era un eveniment foarte, foarte, foarte important. Unul care avea loc o singură dată în viață.

Bliss nu se îndura să renunțe la idee și a mormăit cu părere de rău:

— Atunci poate aș putea scrie doar câte reușesc…

Nici nu a apucat să termine, că Ariel a clătinat din cap.

Bliss a tăcut, derutat, iar ea a continuat pe un ton blând, dar certăreţ:

— Nu ar fi nedrept? Unii ar primi invitații scrise de tine, iar alții, nu. Gândește-te. Cineva căruia nu-i pasă prea mult de invitația ta s-ar putea chiar să o considere o bătaie de cap. În schimb, cineva care și-ar dori-o cu adevărat ar fi foarte dezamăgit dacă n-ar primi-o. Vezi? Nu ar fi deloc corect, nu-i așa?

— Nu…

Bliss a răspuns fără tragere de inimă.

— Tocmai.

Ariel l-a îndrumat cu grijă spre concluzia dorită.

— Atunci de ce să nu le păstrezi drept amintiri speciale pentru cei mai apropiați? De pildă, pentru familia ta. Așa rezolvi toate problemele, aşa e? Și nici n-ar fi atât de puține. Ai atâția frați și surori, încât, dacă le dai fiecăruia câte o invitație, ajungi deja la șase.

Din fericire, Bliss a scris exact șapte invitații.

Ariel le-a adunat frumos într-un teanc și i le-a împins în față.

— Sunt mai mult decât suficiente. O să fii oricum ocupat cu pregătirile de nuntă. Dacă te apuci să scrii singur toate invitațiile, înseamnă că îți iei prea multe pe cap. Ai înțeles? Mai bine îți păstrezi energia ca să-ți întâmpini cum se cuvine oaspeții când vor veni.

— Bine…

Din fericire, Bliss a acceptat fără să mai protesteze explicațiile ei liniștite.

Părea puțin dezamăgit, ceea ce i-a strâns inima lui Ariel, dar era de un milion de ori mai bine decât să ajungă subiect de bârfă pentru toată lumea.

În plus, Bliss avea să uite repede toată povestea.

Și, într-adevăr, după numai câteva clipe, a ridicat brusc capul, iar vocea i-a redevenit veselă.

— Îi dau una și mătușii Elle! Pentru că și tu faci parte din familia mea!

— Mulțumesc, Bliss. Atunci o păstrez pe prima pe care mi-ai dat-o.

Ariel a ales invitația care arăta cel mai bine, având grijă să se ferească de cea pe care nici măcar nu a reușit s-o citească până la capăt.

A răsuflat ușurată în sinea ei.

Dezastrul invitațiilor de nuntă era evitat.

“Ashley Miller, o să-mi rămâi dator toată viața.”

Chiar când i-a venit în minte chipul acela enervant, cineva a bătut la ușă și a deschis-o.

— Scuze, am întârziat prea mult?

Koi a intrat zâmbind și împingând un cărucior încărcat cu ceai și gustări.

S-a apropiat de masă, a așezat câte o ceașcă în fața fiecăruia și a început să toarne ceaiul, explicând:

— Era un anumit sortiment de ceai pe care doream neapărat să ți-l pregătesc când vii, dar n-am găsit frunzele nicăieri. Se pare că cineva le-a mutat în locul altui sortiment, așa că mi-a luat o veșnicie să le găsesc.

Koi i-a zâmbit cu părere de rău, iar Ariel i-a întors zâmbetul.

— Nu-i nimic. Eu și Bliss tocmai vorbeam despre nuntă.

— I-am dat mătușii Elle o invitație scrisă de mine!

Bliss s-a grăbit să adauge, plin de fericire.

— Serios?

Koi a zâmbit cu drag și s-a așezat lângă ei.

Dar când a luat invitația pe care Bliss i-a întins-o mândru și a început s-o citească, zâmbetul i s-a șters treptat de pe chip.

Văzând cum Koi devenea palid tot mai mult, Ariel a luat liniștită o înghițitură de ceai.

Apoi, când el s-a întors spre ea cu o privire care cerea limpede o explicație, i-a răspuns calm:

— Mi-a spus că vrea să scrie de mână câte o invitație pentru fiecare oaspete.

Privind cum chipul lui Koi devenea alb ca varul, a continuat:

— I-am spus că riscă să-și distrugă încheietura dacă încearcă și l-am sfătuit să scrie doar pentru membrii familiei. Iar cum eu sunt aproape de-a casei, mi-a oferit una cu titlu de excepție.

Ariel a zâmbit, apoi a întrebat:

— Așa e?

Bliss a încuviințat imediat, ascultător.