Privirea rece a lui Ashley trăda cât se poate de limpede nemulțumirea pe care o simțea, însă Steward s-a prefăcut că nu observă și a continuat nestingherit discuția.

— N-ar fi bine să-l examinăm și pe Bliss? Domnul Niles era îngrijorat pentru că primul lui ciclu de călduri a apărut atât de târziu.

La auzul numelui lui Koi, expresia lui Ashley s-a schimbat aproape imperceptibil.

— Nu s-a constatat la controalele periodice că totul este în regulă?

Vorbea la fel de grav ca întotdeauna, dar în glas i se simțea o urmă de enervare. Motivul era simplu: un alt bărbat tocmai a pomenit numele iubitului său.

Steward s-a mai confruntat de atâtea ori cu reacția asta, încât nici nu s-a sinchisit.

— Ba da. Este doar o particularitate a organismului său. Din câte știu, și domnul Niles s-a diferențiat foarte târziu. La un Omega Extrem, vârsta la care are loc diferențierea variază considerabil de la o persoană la alta, așa că putem presupune că același lucru este valabil și în privința ciclurilor de călduri.

— Atâta timp cât nu este nimic în neregulă.

Ashley a încheiat brusc subiectul și şi-a coborât privirea spre documentele abandonate pe masă, fără să-și mai ascundă nemulțumirea.

— Deocamdată, nu ne rămâne decât să-i urmărim evoluția.

Cu toate că Ashley era vizibil enervat, Steward i-a răspuns cu calmul său firesc.

— Sunt convins că totul va fi bine. Prezența persoanei care i-a provocat mutația ar trebui să contribuie și la stabilizarea feromonilor.

Nu era nici pe departe răspunsul pe care Ashley dorea să-l audă.

Mai privi o vreme documentele, fără să pară pe deplin liniștit, apoi şi-a dus la buze ceaiul care între timp s-a răcit.

“Nu-i nimic. Viața e lungă.”

Avea destul timp să afle dacă ticălosul acela nerușinat merita cu adevărat să devină partenerul scumpului său Bliss.

Cu atât mai mult cu cât un Alfa Extrem trăia mult mai mult decât o persoană banală.

 

─ ▫ ─

 

— Bine ați venit la bord, domnule conte Heringer. Vom face tot ce ne stă în putință pentru a vă asigura un zbor cât mai plăcut.

Cassian le-a răspuns printr-o scurtă înclinare a capului pilotului și însoțitorilor de bord, care l-au întâmpinat cu o politețe desăvârșită, apoi s-a așezat.

Pilotul a intrat imediat în cabină, iar însoțitorii de bord s-au împrăștiat, fiecare ocupându-se de îndatoririle sale.

Unul dintre ei s-a apropiat să-i ofere băuturi și gustări. Cassian a cercetat lista sortimentelor de ceai și a ales unul.

Puțin mai târziu, aroma plăcută a ceaiului și căldura lichidului care îi aluneca pe gât l-au ajutat, în sfârșit, să se destindă.

“Cu asta ar trebui să se încheie totul.”

L-a lăsat pe Bliss la reședința familiei sale de pe Coasta de Est și a venit singur până pe Coasta de Vest fiindcă centrul de aici era considerat cel mai bun din lume în cercetarea celui de-al doilea gen.

La drept vorbind, un control medical în acest moment era o formalitate inutilă, lipsită de sens. Dar dacă ăsta era ritualul prin care era nevoie să treacă pentru a fi împreună cu Bliss, era mai mult decât dispus să-l îndure.

Iar acum, când rezultatele au ieșit atât de bine, Ashley Miller nu mai avea ce să obiecteze.

Cassian a chicotit în sinea lui, imaginându-și expresia lui Ashley la primirea raportului.

Ashley Miller putea fi oricine era, dar tot om rămânea, nu vreun zeu. Nu putea controla totul după bunul plac.

Mulțumit, Cassian s-a uitat la ceas. Imediat însă, un oftat i-a scăpat printre buze.

Mai aveau să treacă aproximativ șase ore până când se putea întoarce la Bliss, care îl aștepta acasă.

Un timp îngrozitor de lung.

Aproape la fel de lung ca întreaga viață pe care și-o petrecuse așteptându-l.

 

─ ▫ ─

 

Bliss, care se străduia să scrie o felicitare, se opri și aruncă pe furiș o privire la ceas.

“Nu se poate!”

Avea impresia că au trecut cel puțin trei ore, dar nu erau decât patru minute.

“Oare s-a stricat ceasul?”

A încercat să se concentreze din nou asupra felicitării, însă nu a reușit nicicum.

Până la urmă, nemaiputând suporta, a sărit în picioare.

Cu mare greutate, a tras scaunul pe care a stat până lângă perete. Era un scaun neobișnuit de greu, probabil chiar mai bătrân decât el.

După ce a izbutit să-l așeze unde dorea, s-a urcat pe el, a desprins cu grijă ceasul de pe perete și l-a cercetat pe toate părțile, cu sprâncenele încruntate.

Tocmai se uita bănuitor la secundarul care își continua mersul în ritm perfect regulat, când…

— Vai, Bliss! Ce faci acolo?

— Ah!

O voce a răsunat pe neașteptate în spatele lui. Speriat de moarte, Bliss a tresărit și a început să se clatine, gata-gata să scape prețiosul ceas din mâini.

Din fericire, a reușit cumva să evite dezastrul.

Abia după ce şi-a recăpătat echilibrul, şi-a dus o mână la piept și s-a întors.

Ochii lui albaștri s-au mărit de uimire.

În fața lui stătea o persoană pe care nu s-a așteptat deloc s-o vadă.

— Mătușă Elle!

Un zâmbet larg i-a luminat chipul și s-a pregătit să sară de pe scaun, dar femeia i-a spus surâzând:

— Mai întâi pune ceasul la loc.

— Ah, da.

Abia atunci şi-a amintit de ceasul pe care îl ținea în mâini. L-a agățat cu grijă la locul lui, apoi a coborât încet de pe scaun.

Când a ajuns cu ambele picioare pe podea, s-a îndreptat de spate și a zâmbit iar cu toată gura.

— Mătușă Elle!

— Bliss, scumpul meu băiat!

Bliss s-a repezit bucuros spre ea și i s-a aruncat în brațe. Femeia l-a îmbrățișat la rândul ei, mângâindu-l pe spate cu afecțiunea cuiva care făcuse asta de nenumărate ori.

— Ce mai faci? Nu ne-am văzut de atâta timp! Arăți foarte bine.

— Și tu, mătușă Elle!

Bliss a chicotit, cu obrajii îmbujorați de bucurie, privind-o de sus.

Ariel Gulliver.

Era colegă de liceu cu Tata și Tati și era cea mai bună prietenă a lui Tati.

Ba mai mult, era chiar iubita lui Tata.

Așezat în fața lui Ariel, de cealaltă parte a mesei, Bliss zâmbea încântat.

Pe de o parte, era fosta iubită a lui Tata, cu care acesta formase unul dintre cele mai populare cupluri din liceu. Pe de altă parte, era Tati, cel mai bun prieten al fostei iubite.

Ce poveste extraordinară! Câtă dramă, câte relații complicate!

Era exact genul de poveste scandaloasă care îi plăcea la nebunie.

Firește, asta numai câtă vreme o privea din afară. Dacă era vorba despre propria viață…

Chipul lui Eina i-a apărut imediat în minte, iar ochii albaștri i s-au îngustat amenințător.

 

“Nici vorbă! De parcă aș putea să accept așa ceva! L-aș încuia pe Cassian chiar în clipa asta…”

— Am fost tare surprinsă când am auzit, dintr-odată, că te căsătorești.

Vocea lui Ariel l-a readus cu picioarele pe pământ.

Bliss şi-a îndreptat repede atenția spre musafira sa, care şi-a lăsat ceașca pe masă și a continuat:

— Și acum aflu că o să ai și un copil! Cum s-au petrecut toate astea? Koi mi-a povestit câte ceva, dar tot nu reușesc să înțeleg cum s-a ajuns aici…

A râs, încă nevenindu-i să creadă.

Era o reacție cât se poate de firească, iar Bliss s-a simțit puțin ruşinat. Totuși, în loc să se rușineze, şi-a umflat pieptul cu mândrie.

— Păi, așa s-au întâmplat lucrurile. Când doi oameni se iubesc, e firesc să facă un copil și să se căsătorească.

Ariel l-a corectat cu blândețe, fără să-și piardă zâmbetul:

— De obicei, oamenii se căsătoresc înainte să facă un copil.

— Ah.

Dându-și seama ce a spus, Bliss s-a înroșit până în vârful urechilor.

Ariel a izbucnit în râs și a făcut un gest liniștitor cu mâna.

— Nu-ți face griji. Sunt destui care procedează ca tine. Și Koi a făcut la fel, până la urmă. Mă îngrijorează doar faptul că ești atât de tânăr.

A încheiat cu un oftat.

La fel ca frații și surorile lui Bliss, l-a cunoscut încă din ziua în care s-a născut. Era firesc să aibă sentimente amestecate în privința celor întâmplate.

Măcar a auzit că bărbatul alături de care urma să se căsătorească era un om bun…

O singură dată, Ariel și Ashley erau pe deplin de acord asupra unui lucru.

Cassian Strickland era un ticălos fără pic de rușine, care a lăsat însărcinat un băiat cu mult mai tânăr decât el și apoi urma să se însoare cu acesta.

Iar acum, când îl vedea cu ochii ei pe acel băiat drăguţ și nevinovat, cucerit de nemernicul acela, îi venea să-și iasă din fire.

Bliss însă era numai zâmbet și voie bună.

“Ei bine, câtă vreme este fericit, asta contează.”

Cu acest gând, Ariel a schimbat subiectul.

— Apropo, ce făceai mai devreme?

Koi i-a spus deja unde a plecat nerușinatul acela. Știa și că Ashley s-a dus în vest ca să afle rezultatele controlului, astfel încât Bliss a rămăs aici, așteptându-și iubitul.

Dar de ce s-a urcat pe un scaun?

Cunoscându-l pe Bliss, probabil i-a trecut prin minte ceva la care nimeni altcineva nu s-ar fi gândit.

Curioasă, Ariel l-a întrebat, iar Bliss i-a răspuns fără nicio ezitare:

— Mi se părea că timpul trece atât de încet, încât m-am gândit că poate s-a stricat ceasul. Așa că… doream doar să verific.

“Aha, înțeleg.”

Ariel a priceput imediat.

Când erai departe de omul iubit, timpul părea să se lungească la nesfârșit. Probabil că Bliss simțea exact același lucru.

Dar să ajungă să dea jos ceasul de pe perete ca să-l verifice…

Da, acesta era Bliss, fără îndoială.

Cât despre Ashley Miller, care i-a despărțit intenționat pe cei doi sub pretextul unui control medical, avea un caracter de-a dreptul imposibil.

Și Ariel era furioasă pe ticălosul acela nerușinat, dar nici măcar ea nu s-ar fi gândit să-i țină pe îndrăgostiți departe unul de altul în felul acesta.

— Am auzit că se întoarce în curând. Nu mai fi atât de trist, dragul meu.

I-a mângâiat ușor brațul, încercând să-l aline, iar Bliss i-a răspuns cu un zâmbet puțin ruşinat.

Pentru câteva clipe, între ei s-a lăsat o atmosferă caldă, plină de afecțiune.

Apoi Bliss s-a luminat brusc la față.

— A, da! O să vii la nunta mea, nu-i așa, mătușa Elle?