– Mulțumesc, Grayson. Ai gătit-o foarte bine.

Tocmai doream să-l felicit și să-mi văd de ale mele, dar Grayson a întins brusc furculița.

– Ar trebui să mănânci acum, tati.

Era luat prin surprindere pentru o clipă, dar a înțeles repede. A muncit din greu ca să-l pregătească, așa că probabil voia să afle ce părere avea.

– Bine, o să o mănânc.

Koi a zâmbit și a dus prăjitura la gură. Grayson l-a privit fix în timp ce el mesteca încet bucata.

– Ce gust are?

Koi dădu din cap și răspunse, parcă așteptând ceva.

– Hmm… e delicios.

De fapt, abia îi simțea gustul. Poate că şi Grayson nu-l credea? Ei bine, ar fi greu de înțeles pentru copii. Încercă să se convingă singur, dar Grayson îl întrebă din nou.

– Miroase bine?

– Păi… da…

Ciudată era textura. Își înclină capul când simți în gură niște particule mici și aspre, de parcă ar fi mestecat nisip.

Ce e asta?

Tocmai când era pe punctul de a bea apă, simți o senzație de arsură în gât, de parcă i s-ar fi aprins. În același timp, pudra care se topea în gura lui se revărsă din gură sub formă de spumă albă.

– Asta, Grayson…

Koi îl strigă pe fiul său în timp ce tușea.

– Ce ai pus în prăjitură?

Îl privi gânditor, dar Grayson era interesat de cu totul altceva.

– Serios, tati nu simte mirosul și nici gustul. E ciudat.

Tusea lui Koi deveni mai intensă. O durere arzătoare, însoțită de vărsături dureroase, îi irita esofagul. Grayson și Stacy îl priveau curioşi. Grayson îl întrebă pe Koi cu o expresie înflăcărată, în timp ce acesta suferea.

– Tati, poți să mănânci lucruri stricate?

Ochii copilului străluceau de curiozitate. Momentul în care frica de moarte i-a parcurs șira spinării copilul zâmbea cu colțurile gurii ridicate.

Deodată, cineva l-a pălmuit cu putere pe Grayson. Koi a deschis ochii larg de surprindere când a văzut trupul mic rostogolindu-se pe podea, dar n-a avut timp să se apropie de copil.

– Koi, Koi! La naiba, ticălosule!

O furie roșie aprinsă i-a urcat lui Ashley la cap. A țipat la copil cu înjurături dure și l-a pălmuit din nou pe Grayson peste obraz. Obrazul mic s-a umflat și s-a înroșit, dar Ashley nu s-a oprit. În momentul în care, în sfârșit, l-a apucat de gât și a încercat să-l sugrume…

– Ah, ah, ah…

Urechile lui Grayson, care se zbătea în timp ce respira greu, se mișcau intens. În clipa în care Ashley a văzut asta, a încremenit. Urechile copilului s-au mișcat din nou înainte și înapoi, de parcă ar fi simțit ezitarea tatălui lui. De data asta, a scos un strigăt și mai urgent.

– Aah…

Forța din mâinile lui a cedat și un suspin fără suflare i-a scăpat. A privit pur și simplu cum Grayson gâfâia după aer în timp ce gemea, apoi și-a amintit târziu de Koi și s-a întors în grabă.

– Koi!

Koi părea deja pe jumătate inconștient. Ashley s-a întors spre el, palid, și a strigat la el, în timp ce acesta tremura intermitent și gâfâia după aer.

– Koi, trezește-te! Deschide ochii, Koi!

Nu era timp de pierdut. Ashley îl luă repede pe Koi în brațe și alergă cu toată puterea. Nu vedea nimic în fața lui. Doar Koi îi umplea mintea, iar el continua să alerge.

Se auzea vocea tatălui lui, care dispăruse dincolo de hol, strigându-și angajații. Grayson stătea acolo, frecându-și obrajii înfierbântați, în timp ce auzea zgomotul unui elicopter care se ridica în zbor și se îndrepta spre spital.

După ce zgomotul elicei elicopterului dispăru complet, Grayson își întoarse brusc capul. La capătul privirii sale, încă respirând greu, se afla o ființă uitată. Era Nathaniel. De când venise aici prima oară alături de Koi și până acum, nu a spus niciun cuvânt. Se limitase doar să observe acțiunile fraților și surorilor sale. Stătuse cu spatele rezemat de panou tot timpul și nu se mișcase. Când privirea lui s-a întâlnit cu a lui Grayson, a deschis în sfârșit gura, cu expresia lui firească, rece.

– Ești prost, ar fi trebuit să te gândești la asta.

Nathaniel, care a spus asta de parcă era ceva dramatic, s-a uitat cu dispreț la fratele său, care încă stătea pe podea, și în curând s-a întors cu spatele pentru a pleca.

─ ▪ ─

– Din fericire, nu e nicio problemă majoră. Dacă se odihneşte și mănâncă ceva ușor, cum ar fi o supă, ca să-i linișteștească stomacul pentru o vreme, o să-şi revină curând.

Ashley și-a relaxat în sfârșit umerii la auzul cuvintelor medicului, dar tenul lui nu și-a revenit la normal. Cu fața încă palidă, s-a uitat în jos la Koi și a întrebat.

– O să-l doară când se va trezi? Mai devreme avea dureri foarte mari.

– Nu cred că va fi bine. Dar se va simți mai bine după o noapte de somn bun. I-am dat somnifere, așa că nu-ți face griji. S-ar putea să-l doară mai tare dacă rămâne treaz…

După ce personalul medical a plecat, Ashley, care a rămas singur cu Koi, a oftat adânc și s-a așezat pe scaunul înălțător.

Doar gândul la asta îi umplea inima de teamă. Tocmai își terminase munca, dar cât de șocat era de scena care se desfășura în fața ochilor lui. Deși erau trei copii acolo, nimeni nu a încercat să-l ajute pe Koi, care suferea. Dacă se gândea bine, Grayson, cel care provocase accidentul, era cel mai rău, dar Nathaniel, care stătea pur și simplu acolo și privea, nu era cu nimic diferit. Poate că anticipase deja ce urma să se întâmple.

Pentru că eu sunt singurul care îl consideră pe Koi ca și cum ar fi propria mea viață.

Aici, i-a venit un gând neplăcut. Nici Ashley nu era prea interesat de copii. Doar Koi îi prețuia atât de mult pe Ashley și pe copii.

Trebuie să iau o decizie.

Până acum am făcut-o în tăcere, dar nu mai pot continua așa. Dacă nu fac ceva chiar acum, nu știu ce se va întâmpla în continuare. Dar asta nu înseamnă că am de gând să renunț la copii. La urma urmei, Ashley este și el responsabil pentru naștere, iar el nu vrea  să-și trateze copiii așa cum a făcut tatăl său. De aceea era hotărât să facă tot ce-i stă în putință. Chiar dacă metodele lui erau diferite de ale lui Koi.

Atunci nu mai rămânea decât o singură cale. Ashley s-a hotărât și a așteptat ca şi Koi să se trezească. A stat acolo toată noaptea fără să se miște.

─ ▪ ─

Koi, care primise injecția și adormise profund, a deschis ochii târziu în dimineața următoare. L-a privit absent pe bărbatul din fața lui, prin vederea încețoșată, și i-a rostit încet numele, cu un zâmbet pe buze.

– Ash.

– Koi.

Ashley îl strigă cu dificultate, ca și cum și-ar fi expirat respirația sufocată, și își acoperi repede fața cu ambele mâini.

– Slavă Domnului, ai deschis ochii. Slavă Domnului…

– Ash.

Koi se simți vinovat auzindu-i vocea tremurătoare și ridică mâna.

– Îmi pare rău, Ash. Te-am determinat să-ți faci griji.

– De ce îți ceri scuze? Nu ai făcut nimic rău.

Koi tresări și își retrase mâna când vocea aspră se auzi din nou. Ashley îl apucă pe Koi de mână chiar când aceasta era pe punctul de a o retrage și i-o duse la obraz, apoi mormăi, oftând adânc încă o dată.

– Doamne, știam ce o să ți se întâmple…

– E în regulă, Ash. E în regulă.

Koi abia reuși să-și înghită cuvintele de scuze pe care încercase să le rostească: “Îmi pare rău”, și își schimbă expresia în “E în regulă.”

– E bine că s-a întâmplat asta când plecai de la muncă. Copiii sunt încă mici și nu știu prea multe…

– Nu ştiu prea multe?! Persoanele alea blestemate? Koi, vorbești serios?

Koi a încercat să treacă peste asta ca și cum nu era nimic grav, dar replica dură a lui Ashley l-a determinat imediat să ridice din nou din umeri.

 – Nu, era doar un accident…

– Connor Niles.

Deodată, Ashley i-a rostit numele complet. Koi, care era luat prin surprindere, a deschis ochii larg și a strâns din dinți în timp ce a spus numele cu voce tare.

– Nu încerca să ascunzi nimic și fii sincer, de la început până la sfârșit, fără să omiţi nimic. Dacă nu-mi spui tot ce s-a întâmplat, o să rezolv asta cum vreau eu. Ai înțeles?

Koi simți un sentiment rar de teamă din partea lui Ashley. Nu era ceva firesc ca el să se înfurie atât de tare pe Koi. Nu, probabil era prima dată. Confruntat cu un Ashley atât de furios, Koi era îngrozit. Dacă ar fi putut să simtă mirosul, probabil ar fi izbucnit în lacrimi de frică. Camera de spital era plină de mirosul puternic al feromonilor de furie ai lui Ashley, şi chiar și Koi, care nu-l putea mirosi, simți instinctiv cum i se ridică părul de pe trup.