Cucereşte-mă, dacă eşti în stare / Lick me up, if you can
Extra 42

– Nu-ți place cadoul meu? Știam eu.

– Nu, nu, nu! Nu e deloc așa, Ash!

Koi a dat repede din cap, negând. Văzând expresia posomorâtă a lui Ashley în timp ce acesta își cobora privirea, inima lui Koi a început să bată neliniștit.

– O…o să-l port. O să-l port chiar acum. Pe care să-l port?

Abia atunci Ashley s-a înveselit, zâmbind în timp ce îl îmbrățișa strâns pe Koi.

– Orice e bine. Poartă ce-ți place.

După ce i-a dat un sărut drăguț și rapid pe buze, Ashley l-a ridicat brusc pe Koi în brațe și s-a îndreptat hotărât spre cabina de probă.

– Poftim, Koi.

Îl așeză pe Koi în cabina de probă, zâmbi și ieși afară.

– O să aștept.

Ușa se închise în urma lui, iar Koi rămase nemișcat, cu privirea ațintită asupra cutiilor frumos împachetate.

Să aleg una care îmi place dintre astea…

Nu reușea să-și adune curajul să deschidă o cutie. După o clipă, Koi închise ochii, flutură brațele, apoi se opri brusc în aer. Privind pe sub pleoapele strânse, confirmă unde îi indica vârful degetului, își întări hotărârea și se apropie de acea cutie.

Înghițind în sec, a deschis capacul și a încremenit. După un moment de liniște, Koi a întins încet mâna, a ridicat haina împăturită cu grijă, iar o rochie lungă a alunecat ușor în jos.

Era un cheongsam.

Țesătura care îi atingea brațul era atât de fină, încât părea că o să-i alunece de pe mână. După ce s-a uitat o clipă la rochia incredibil de plină de ornamente, brodată cu flori mari și mici, Koi și-a făcut curaj și a îmbrăcat-o. Așa cum se aștepta, reflecta perfect gustul lui Ashley, 1000 la sută. Cheongsam-ul, care părea făcut la comandă ca să i se potrivească perfect, avea o caracteristică specială.

Anume, avea două crăpături.

Mai mult, liniile de croială se întindeau până la șolduri. Când Koi a făcut un pas timid, era îngrozit. Partea din față a țesăturii s-a ridicat imediat între coapse, lăsându-i ambele picioare complet expuse. El a răsuflat involuntar.

– Koi, încă nu ești gata?

De parcă ar fi tras cu ochiul, Ashley a bătut la ușă și l-a întrebat. Speriat, Koi și-a strâns umerii și a răspuns agitat.

– Ah, nu, sunt îmbrăcat, sunt îmbrăcat, dar, doar că…

Bâlbâindu-se, incapabil să formeze o propoziție corectă, înainte să-și găsească cuvintele, Ashley a deschis brusc ușa cabinei de probă.

– Ooo!

Scoțând un țipăt reflex, Koi își acoperi gura cu o mână. Ashley îl privi pe Koi o dată, apoi izbucni într-un zâmbet strălucitor.

– Exact cum mi-am imaginat. Îți stă foarte bine, Koi.

– C…chiar?

În timp ce Koi nu reușea decât să mormăie, Ashley dădu din cap și intră înăuntru. Koi tresări din nou surprins, dar rămase nemișcat, așteptându-l.

– Nu-ți face griji, azi va fi o zi firească.

În fața zâmbetului afectuos al lui Ashley, Koi îi zâmbi la rândul său.

– Da, te cred.

Dând din cap fără ezitare, Koi și-a dat seama abia când Ashley a scos ceva din cutia în care se afla cheongsamul și l-a desfăcut, că ideea lui despre “firesc” și cea a lui Ashley erau total opuse.

Asta s-a întâmplat după ce a văzut ciorapii mari, din plasă, cu cusături grosolane și o deschizătură largă între coapse.

– Ah, aah, ah!

Scoțând o serie de gemete intense amestecate cu țipete ascuțite, Koi a izbucnit în lacrimi. Ashley i-a lins lacrimile și, fără ezitare, l-a acoperit cu săruturi frenetice. În acea noapte, Ashley a petrecut, de asemenea, o seară împlinită. Koi a încetat, de asemenea, să mai aducă în discuție subiectul unui copil, și a crezut că asta era sfârșitul problemei, dar…

– Ești însărcinat.

În clipa în care a auzit cuvintele medicului, Ashley a închis ochii. A deschis gura, dar n-a scos niciun sunet, buzele lui mișcându-se de câteva ori înainte ca să-și deschidă în sfârșit ochii și să întrebe.

– C…ce ai spus?

Era atât de agitat încât nici nu-și putea articula cuvintele. Fața i-a devenit palidă, de parcă tot sângele i s-ar fi scurs din trup. Medicul, simțind starea lui, a continuat.

– S-a confirmat că domnul Niles este însărcinat. Este al patrulea.

Era momentul potrivit să-i ofere felicitări, dar doctorul ezită. Expresia lui Ashley Miller putea fi descrisă doar ca și cum s-ar fi confruntat cu un dezastru.

– Operație.

Abia după câteva secunde, Ashley a reușit în sfârșit să vorbească.

– Trebuie să stabilim o dată pentru operație. Pentru a întrerupe sarcina.

– A, dar părerea domnului Niles…

Medicul a obiectat, dar răspunsul era același.

– Întrerupeţi sarcina!

Uitându-se cu o privire furioasă și scrâșnind din dinți, un miros puternic de feromoni s-a răspândit în jurul lui Ashley. Medicul surprins a tăcut, iar Ashley s-a ridicat imediat și a ordonat.

– Îi voi spune eu însămi lui Koi, așa că programează operația. Cât mai curând posibil.

De parcă nu mai era nimic de discutat, el părăsi cabinetul medical. În timp ce se îndrepta spre salonul VIP unde îl aștepta Koi, o singură întrebare îi dădea târcoale în minte.

Cum, de ce?

Un Alfa Extrem poate controla fertilizarea. Prin urmare, era imposibil ca el să-l lase însărcinat pe Koi fără voia lui. Dar, pe de altă parte, asta însemna faptul că era Koi însărcinat nu avea niciun sens.

Koi nu l-ar trăda niciodată. Dacă ar fi făcut-o, Ashley ar fi murit pe loc.

Atunci, de ce naiba?

Deoarece Koi se opusese operației, Ashley nu dezactivase funcția, dar lui nu-i păsa deloc. Având în vedere că avea capacitatea de a controla fertilizarea, era perfect posibil să-și impună pur și simplu să nu mai aibă copii. Așa că, atunci când şi Koi a spus că se simțea ciudat, Ashley s-a îngrijorat de altceva. Koi părea plin de speranță, poate gândindu-se… dar Ashley a negat categoric, spunând că era absolut imposibil, și l-a dus la spital. Așteptând cu nerăbdare rezultatele, întrebându-se dacă nu cumva se dezvoltase vreo boală, dar…

Dacă totuși se întâmplase asta, cauza era:

– Disfuncție cerebrală cauzată de feromoni.

Ashley era pe punctul de a înjura cu voce tare, dar s-a abținut cu greu. Oricât s-ar fi gândit la asta, era singurul răspuns. Era un avertisment pe care îl auzise de multe ori. Că, din cauza anomaliilor cerebrale, puteau apărea probleme imprevizibile. Dar el nu și-ar fi imaginat niciodată că asta ar duce la acest scenariu de coșmar.

De data asta, chiar trebuie să mă operez.

Hotărât, Ashley își mări pasul. Cine știe când s-ar putea întâmpla un alt accident ca acesta! Era o prostie să-i spună lui Koi să întrerupă sarcina de fiecare dată. Era mai simplu să-i dezactiveze pur și simplu funcția lui Ashley. De data asta, Ashley era hotărât să nu-i pese de ce spunea Koi. Hotărârea lui era mai fermă decât orice, de neclintit.

– Ash.

Bătând la ușă și deschizând-o, Koi, care aștepta, l-a strigat fericit pe nume. Ridicându-se în mod natural și îmbrățișându-l pe Ashley, Koi era îmbrățișat la rândul său. Adunându-și curajul, Ashley a vorbit.

– Ai ghicit bine, Koi. Se pare că ești însărcinat.

– Uau…

Pe punctul de a scoate un strigăt de bucurie, Koi și-a acoperit urgent gura cu ambele mâini. Deși urmărea reacția lui Ashley, nu-și putea ascunde deloc fericirea copleșitoare. Ashley s-a uitat la el cu o expresie confuză.

– E un miracol! Nu-i așa? E un miracol!

Respirând adânc, Koi a strigat în cele din urmă, complet fericit.

– Ai spus că nu mai vrei copii. Dar faptul că s-a întâmplat asta e un miracol, nu-i așa? E minunat, atât de minunat!

– Koi, e o greșeală.

Ashley i-a stins cu răceală înflăcărarea.

– Ți-am spus de multe ori, nu mai vreau copii. Copilul ăsta n-ar trebui să existe. Și o să fac operația, ca să nu mai repet greșeala asta.

– Ce? Despre ce vorbești?

Ochii lui Koi se măriră de uimire. Oare crezuse că Ashley va accepta pur și simplu situația ca pe ceva inevitabil, din moment ce se întâmplase deja?

Nici vorbă, gândi Ashley.

– Ți-am spus, Koi. Un copil care seamănă cu mine e un dezastru.

În plus, el avea deja trei astfel de copii. Să mai adauge încă unul? Era o idee nebunească, dincolo de orice rațiune.

– Scapă de copilul ăla. Nu ar trebui să se nască.

– Ash, nu spune asta.

Koi îi spuse urgent lui Ashley, care rostise cuvintele cu duritate.

– Acest copil ar putea fi o altă șansă pentru noi. Dacă te îngrijorează aspectul genetic, uite, ești o persoană atât de bună.

– Eu? Koi, dacă încerci să mă convingi cu o încăpățânare atât de absurdă, nu vei obține decât efectul invers.

– Ești o persoană bună, Ash.

Chiar dacă Ashley râse disprețuitor, Koi insistă, afirmând cu tărie acest lucru.


6 comments

  1. LIVISHOR -

    Am ajuns deja la capitolul 37 și nu știu cum a trecut timpul. Sunt delicioși. Sunt îndrăgostiți și nu știu cum să se porte. Koi nici măcar nu știe că ce simte e dragoste. Sunt așa naivi… Deci, așa a început dragostea care -i va uni pe viață. Îmi place foarte mult. Mulțumesc, Iuliana.

    1. Anya -

      Mă bucur că-ţi place şi că ai reuşit să citeşti în acest loc atât de multe capitole. Mulţumesc şi eu pentru comentariu, Livishor.❤️💕💕💕❤️

  2. LIVISHOR -

    Sigur că nu-l va lăsa să plece. E al lui.

    1. Anya -

      Nu are cum să mai plece după toate întâmplările.❤️💕💕💕❤️

  3. LIVISHOR -

    După cap. 73 Nu mă mai satur citind această carte. Ashley și Koi sunt la începutul vieții de final de adolescență . Mai au, însă până se vor maturiza. Am văzut diferențierea lui Ashley, am văzut super naivitatea lui Koi. Când va accepta și în fața lui Ashley, că îl iubețte ? Au început scene de gelozie. Mi-s dragi de nu mai pot.

    1. Anya -

      Mă bucur că îndrăgeşti personajele şi le înţelegi mai bine. Mulţumesc frumos, Livishor.❤️💕💕💕♥️

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *