– Îmi pare rău, nu m-am gândit la asta. Am înțeles greșit fără niciun motiv…

– Da, așa e, Koi.

Ashley îi mângâia liniștit fesele lui Koi în timp ce continua să vorbească.

– N-aș putea niciodată să-mi fie rușine de tine, Koi. Dacă ar fi așa, te-aș fi uitat demult. Nici măcar nu aș fi luat în calcul ideea de a te revedea.

La remarca directă a lui Ashley, Koi s-a simțit ruşinat și și-a cerut scuze în repetate rânduri.

– Ai dreptate, ai dreptate. Îmi pare rău. Tu nu ești genul ăla de persoană.

Ce însemna “genul acela de persoană”? Dacă se referea la cineva care discriminează oamenii pe baza voinţei lor, atunci era corect. Ashley Miller îi trata pe toți în mod egal, indiferent dacă proveneau din cea mai nobilă familie sau nu aveau absolut nimic. Adică îi ignora pe toți în același fel.

Exista un singur factor care îi schimba atitudinea: dacă era vorba de Koi sau nu. Chiar dacă lărgeai puțin aria de aplicare, era vorba doar de faptul dacă persoana respectivă era cineva drag lui Koi sau nu. Și nici măcar asta nu se datora vreunui gând admirabil de genul “dacă sunt importanți pentru cineva important pentru mine, sunt importanți și pentru mine”, ci mai degrabă rezultatul unui gând extrem de egoist: “Dacă tratez pe cineva drag lui Koi la fel ca pe oricine altcineva, Koi va fi dezamăgit de mine.”

Desigur, nu putea să-l lase pe Koi să afle asta.

– Acum că știi, e bine. Ar fi trebuit să vorbim mai devreme. Atunci noi nu am fi avut astfel de neînțelegeri inutile, a spus Ashley cu un zâmbet amar, dar plin de afecțiune. Părea o simplă expresie de regret și milă față de situație, dar, în realitate, se ascundea o altă intenție în spatele ei.

E vina mea că nu eram sincer și că am interpretat greșit lucrurile.

Koi îl privi pe Ashley, neștiind ce să facă.

– Mulțumesc, Ash. Nici măcar nu mi-am dat seama…

Când te gândești că era atât de atent cu mine.

Probabil că nu i-era ușor să meargă singur într-un astfel de loc. Deși nu știa prea multe despre activitățile sociale, își dăduse vag seama din cazurile pe care le văzuse ocazional, în care oamenii își căutau parteneri pentru a participa la evenimente oficiale sau la întruniri speciale. Ocaziile aparente în care oamenii se întâlneau necesitau un însoțitor.

Cu toate astea, Ashley nici măcar nu a sugerat să meargă împreună, preocupat doar de faptul că şi Koi s-ar putea simți incomod. Cât de ciudat și neplăcut era pentru Ashley să meargă singur într-un astfel de loc, în timp ce toți ceilalți erau însoțiți de partenerii lor?

– Nu o să mai gândesc așa niciodată.

– Bine, Koi.

Ashley l-a sărutat natural pe Koi pe buze.

– Nu aș face niciodată nimic care să te pună într-o situație ruşinoasă. Așa că nu mai gândi așa, bine?

– Bine, Ash. Te cred.

Koi dădu din cap convins și acceptă sărutul tandru. Toate îndoielile erau îngropate de dragostea lui pentru Ashley, lăsând în urmă doar încredere pură, în timp ce se urcară împreună în mașină și se îndreptară spre locul petrecerii.

– Petrecerea asta e organizată de un politician? a întrebat Koi cu ochii strălucitori, în timp ce stăteau unul lângă altul pe bancheta din spate a sedanului. Ashley, relaxându-și colțurile gurii încordate, întinse mâna. Îi luă în mod natural mâna lui Koi, o duse la buze, îi sărută dosul cu un sărut ușor, apoi vorbi.

– Da, pentru a strânge fonduri.

– Înțeleg.

La gândul că va participa la o petrecere de strângere de fonduri pe care o văzuse doar în treacăt în articole sau la știri, Koi scoase inconștient un suspin de admirație.

– E uimitor. Probabil vor fi acolo o mulțime de oameni faimoși.

Auziind tonul înflăcărat al lui Koi, Ashley i-a spus, zâmbind în continuare:

– Azi, tu vei fi cel mai faimos.

– Nu se poate!

Koi clătină din cap și izbucni în râs. El interpretă cuvintele lui Ashley ca pe o glumă, iar Ashley nu se obosi să-l corecteze.

Nu era nevoie să spună ceva care l-ar fi putut răni.

Dacă ar fi încercat să-i spună adevărul, ar fi trebuit inevitabil să menționeze zvonurile urâte care circulau. Deoarece nu știa cum ar fi reacționat Koi, nu era nevoie să-și asume riscul. Pentru Ashley era suficient doar să-l aducă pe adorabilul său Koi în fața oamenilor. Nu, mai mult decât suficient. Ce nedrept era că ei îl puteau vedea pe Koi al meu, pe care m-am străduit atât de mult să-l obțin, fără niciun efort.

– După ce mergi azi, nu mai trebuie să mergi din nou.

O dată ar trebui să fie de ajuns.

Așa credea Ashley, dar Koi gândea altfel.

– Nu, dacă te ajută, sunt fericit să merg oricând. Pare că ar putea fi și distractiv.

– Nu e chiar distractiv, a spus repede Ashley.

– O să fii destul de dezamăgit. Ei spun doar lucruri evidente.

Era adevărat. Din moment ce oricum doreau doar bani, puteai pur și simplu să le dai o sumă potrivită și să pleci mai devreme. Koi înclină capul și spuse: “Așa e?”, apoi zâmbi.

– Totuși, atâta timp cât sunt cu tine, nu mă deranjează să rămân cât e nevoie.

Ah, Koi.

Ashley zâmbi și-l sărută pe Koi pe buze. Vreau să fiu singur cu tine, prostule.

Fără să-și dea seama, Koi închise ochii și își deschise buzele. Mângâindu-i ușor interiorul gurii cu limba, Ashley scoase un suspin încet.

Vreau să ne întoarcem imediat.

Din păcate, acea dorință nu putea fi îndeplinită. Tocmai când își lipise buzele de cămașa subțire a lui Koi și îi sugea sfârcul, mașina ajunse la destinație.

 

─ ▪ ─

 

Marea sală, alături de candelabre uriașe atârnate la intervale regulate, era la fel de luminoasă ca la amiază, deși soarele era deja pe cale să apună. Oamenii îmbrăcați elegant și adunați acolo discutau și râdeau, de parcă era în plină zi. În timp ce discutau despre probleme personale banale, despre ultimele tendințe sau aduceau în discuție, în treacăt, norocul sau ghinionul cuiva, doar ochii lor străluceau lacom, căutând orice informație valoroasă pe care ar fi putut-o culege.

Iar acei oameni aruncau mereu priviri spre intrare, așteptând un singur cuplu. Nu, acel cuplu era, de asemenea, motivul principal pentru care oamenii participaseră azi la petrecere.

Ashley Miller.

Avea peste 2 metri înălțime, era jucător de hochei pe gheață și MVP în liceu. Datorită acestui fapt, fizicul său solid, construit de-a lungul a aproape o viață întreagă, și chipul său plăcut, care se potrivea perfect cu acesta, împreună cu părul său blond platinat, erau obiecte de invidie. Moștenind sângele tatălui său , avea o înfățișare impecabilă și era, de asemenea, directorul general al celei mai importante firme de avocatură din America de Nord.

Ochii lui de un violet intens îi dezvăluiau cel mai clar trăsătura caracteristică. Alfa Extrem, despre care se spune că reprezintă o minoritate foarte redusă la nivel mondial, aveau cu toții aceiași ochi de un violet intens. Se știe că şi culoarea ochilor, care se schimbă în momentul diferenţierii, este influențată de feromoni. Împreună cu parfumul dulce care plutea în jurul lor, irisurile violete determinau ca trăsătura lor caracteristică să pară și mai detașată de realitate. Prin urmare, nenumărate persoane îi admirau și îi doreau, dar, pe de altă parte, deveneau și obiecte ale urii. Este obișnuit să nutrești o furie extremă față de ceva de neatins.

Uneori, acea ură este îndreptată către persoana pe care o alege obiectul. Astfel, atenția celor prezenți era concentrată aproape în totalitate asupra bărbatului care îl însoțea pe Ashley Miller.

Conor Niles.

Partenerul său, care participa pentru prima dată la o petrecere alături de Ashley Miller, era, în mod surprinzător, absolut anal. Ca să spunem lucrurilor pe nume, cineva de genul lui nu avea nicio șansă să se întâlnească vreodată cu oamenii adunați la această petrecere, în același loc. Ca un bărbat dintr-o lume atât de diferită să vină aici tocmai ca partener al lui Ashley Miller, dintre toți oamenii…

Tabloidele au scormonit cu nerăbdare în trecutul lui Conor Niles. Conform celor dezvăluite, părinții lui au divorțat când era mic, unul s-a recăsătorit și nu mai ținea legătura cu el, iar celălalt a murit prematur. Dar asta nu era tot. În liceu era un singuratic cu puțini prieteni, a devenit majoretă pentru note, iar o fotografie de grup în care apărea îmbrăcat în uniformă de fete alături de alte majorete era publică.

Nimeni nu știa cum au obținut fotografia din albumul de absolvire, dar, oricum, poveștile despre Koi au ținut America în fierbere o vreme, devenind subiectul bârfelor de pe buzele tuturor. În ciuda eforturilor depuse pentru a obține note bune, el nu a mers la facultate și își câștiga în prezent existența ca instalator.

O poveste de tip “Cenușăreasa” unică în acest secol. Căsătoria dintre un coleg de liceu banal și sărac și directorul general al firmei de avocatură Miller.

Ar putea exista un subiect mai fascinant? Oamenii discutau despre această poveste de parcă era un scandal despre o persoană de rând care se căsătorea cu un membru al familiei regale. După absolvirea liceului, Ashley s-a întors în est pentru facultate, iar Koi a rămas în vest. Faptul că s-au reîntâlnit în est după aproape zece ani și au ajuns să se căsătorească, cât de romantic era acest eveniment?

Desigur, asta era doar perspectiva pozitivă. Un articol de bârfă scris cu răutate îl descria pe Koi drept un vânător de avere. Se susținea că el s-a apropiat de Ashley Miller în cadrul unui plan meticulos, care a durat un deceniu, și, în mod uimitor, acea operațiune a avut succes.