Era trecut de miezul nopții când Ashley și Koi s-au îndreptat spre camera lor după recepția de nuntă de la conac. Mai exact, petrecerea continua, dar era mai corect să spunem că ei erau singurii care plecaseră.

– Vă duceți să vă petreceți prima noapte împreună?

– Vorbește mai încet, vorbește mai încet!

– Ce norocoși sunteți, ce norocoși sunteți!

În mijlocul gălăgiei și al urărilor, Ashley a urcat scările alături de Koi. Cei doi, care se țineau de mână și mergeau unul lângă altul, s-au oprit pe palier, iar Ashley i-a spus ceva lui Koi. Imediat după aceea, Ashley l-a ridicat pe Koi în brațe, iar prietenii care priveau de jos au strigat.

– Uuuu! Ash, Monstrul!

– Zece copii!

– Ash, cum ai reușit să te abții toată ziua asta?!

Fluturând pumnul în aer, Ashley îi ignoră pe prietenii care strigau și urcă scările câte două sau trei trepte odată, dispărând într-o clipă. După ce cei doi dispărură complet, prietenii rămași încetară să mai strige și lăsară să se audă ici-colo suspine de fericire.

– A durat mult, într-adevăr.

– Zece ani? Ash e cu adevărat deosebit, să-l placă doar pe Koi atâta timp.

– Și Koi la fel. Când te gândești că a muncit atât de mult ca să vină aici să-l vadă pe Ash.

– Bine, hai să toastăm cu toții.

La sugestia lui Bill, paharele de șampanie s-au ridicat ici-colo.

– Pentru Ash și Koi!

– Pentru bebeluș!

– Fie ca ei să fie fericiți!

După ce au rostit urări ici-colo, și-au dus șampania la buze. Apoi, un tip și-a aruncat cămașa și a strigat.

– Gata, acum începe petrecerea!

─ ▪ ─

Scârțâind, ușa s-a deschis cu un sunet ușor. Imediat după aceea, Ashley a aprins întrerupătorul de pe perete, iar lumina strălucitoare a inundat încăperea. Koi, care-l ținea strâns pe Ashley de gât, și-a întors cu grijă capul.

Interiorul spațios părea să fie de două ori mai mare decât camera pe care o folosiseră data trecută în apartament. În sufrageria alăturată se afla o canapea simplă, cu un design sofisticat, iar sub televizorul uriaș care ocupa un perete, se afla un șemineu. Apoi, ceea ce i-a atras atenția era patul enorm de mare. Koi a înghițit în sec fără să-și dea seama, iar Ashley a râs cu voce tare.

– Ce s-a întâmplat? Nu-ți place?

– Ah, nu, nu e asta.

Koi a scuturat repede din cap și a mormăit cu fața înroșită.

– Doar că… e prea mare.

– L-am cumpărat la comandă.

Având în vedere înălțimea lui Ashley, era probabil normal…

Ashley îl lăsă jos pe Koi, care se gândea vag la ceva. Ashley îl îmbrățișă pe Koi, care se clătină și își recăpătă repede echilibrul, de parcă era ceva firesc.

– Pentru că e un pat pe care îl vom folosi împreună de acum încolo.

Vocea lui joasă era plină de pasiune. Gândindu-se că Ashley așteptase la fel de mult ca și el, inima lui Koi bătea cu putere. Koi închise ochii când văzu chipul lui Ashley apropiindu-se. Așa cum se aștepta, când buzele lor se întâlniră, talia lui Koi tremură ușor. Împărtășiseră nenumărate săruturi, dar acest sărut era diferit de toate celelalte.

Chiar suntem căsătoriți.

Gândindu-se la asta, întregul său trup a tremurat. Koi, ai cărui genunchi i s-au înmuiat și aproape l-au determinat să se prăbușească, a apucat repede brațul lui Ashley care îi ținea talia, pentru a evita criza.

– Koi.

Ashley, care îi mușcase buza inferioară și apoi o eliberase, îi strigă numele. Când ridică privirea cu ochii încețoșați, văzu un chip care zâmbea blând. Ashley șopti, sărutându-l pe Koi pe buze și pe obraji.

– În sfârșit suntem singuri.

Inima lui Koi s-a strâns, iar el și-a ținut respirația. Inima îi bătea atât de tare, încât simțea că-i va ieși din piept.

– Ai văzut ce e pe pat?

Ashley a continuat să-l sărute pe Koi pe tâmple și pe urechi în timp ce îl întreba. Koi, care și-a îndreptat privirea cu șiretenie spre pat, a rămas surprins.

Rochia de mireasă.

Pupilele i se zbăteau nebunește când a văzut rochia de mireasă albă întinsă pe cearșaful alb și neted. Ashley, care i-a mușcat jucăuș urechea tremurătoare a lui Koi fără să-l rănească, a mormăit cu voce joasă.

– Îți amintești ce ți-am promis?

Desigur. Chiar dacă ar fi uitat, nu putea să nu-și amintească momentul în care i se pusese întrebarea. Koi înghiți în sec și dădu din cap. Ochii lui încă nu se puteau desprinde de pat.

Ashley, care îi linsese jucăuș urechea, îi dădu drumul lui Koi. Ashley, privindu-l pe Koi care se clătină înapoi, întinse un braț. De parcă i-ar fi spus să se grăbească. Koi, incapabil să mai reziste, își mișcă cu reticență trupul așa cum i se ceruse.

Rochia întinsă pe pat era atât de subțire și de frumoasă, de parcă țesătura era țesută direct din dantelă fină și plasă. Koi ținu cu grijă rochia cu ambele brațe și se întoarse, temându-se că țesătura s-ar putea rupe. Era pe punctul de a intra în cabina de probă așa cum era.

– Unde te duci? l-a întrebat brusc Ashley. Koi, care se opri ruşinat, se întoarse, iar Ashley era profund încruntat. De ce se comportă așa? răspunse Koi, simțindu-se nedumerit.

– Mă duc să mă schimb…”

– De ce?

– De ce, întrebi…

– Koi.

Ashley, adresându-se lui Koi, care era încă nedumerit, îi spuse cu o voce extrem de afectuoasă.

– Trebuie să te schimbi aici.

– A…aici?!

Koi se sperie și scoase un strigăt asemănător unui țipăt. Surprins de propria voce ascuțită, își închise repede gura și își roti disperat ochii, încercând cu greu să-și coboare vocea și să deschidă gura.

– C…ce spui? Îmi spui să mă schimb aici, de ce?

Până acum, Koi purtase tot felul de haine pe care Ashley îi spusese să le poarte, dar de fiecare dată se ducea în cabina de probă sau în altă parte să se schimbe și abia apoi ieșea. Dar, dintr-odată, ce e asta? Ashley oftă când îl văzu pe Koi bâlbâindu-se ruşinat.

– Asta era înainte să ne căsătorim.

Poftim?!

Ashley îi zâmbi ironic lui Koi, care clipea din ochi, și îl întrebă.

– Acum suntem căsătoriți, nu-i așa?

– Poftim?! Păi…

În timp ce Koi dădea din cap absent, Ashley continuă cu o expresie serioasă.

– Deci nu mai e nevoie să ne schimbăm hainele în altă parte, nu-i așa?

– Păi…

Așa să fie?

Auzind cuvintele lui Ashley, totul părea destul de plauzibil. La urma urmei, un cuplu ar trebui să împărtășească totul. Ashley, după ce s-a asigurat că şi Koi începea să-și revină, s-a așezat pe scaun și și-a încrucișat picioarele, parcă pentru a părea grozav.

– Bine, Koi.

Ashley, care își întinse ușor brațele, zâmbi. Nu mai putea rezista. Koi dădu din cap, cu fața înroșită.

Încă purta smokingul pe care îl purtase la recepția de nuntă. Își comandaseră câte două smokinguri fiecare pentru nuntă și recepție, iar lui Koi îi plăcea destul de mult acest al doilea smoking. El, care nu-și imaginase niciodată că o să-l dea jos în fața lui Ashley, și-a scos mai întâi vesta cu mâini tremurătoare. În timp ce-și descheia vesta și-și scotea hainele pe care le purtase una câte una, Ashley doar își mângâia buzele cu degetul arătător, privindu-l în tăcere pe Koi.

Un suspin slab i-a scăpat printre degete. În cele din urmă, Koi își scoase totul, rămânând doar în lenjerie intimă și șosete. Koi, incapabil să întâlnească privirea lui Ashley, care îl privea în tăcere, își întoarse trupul și apucă rochia așezată pe pat.

În timp ce acesta își apleca trunchiul, Ashley își mută încet privirea de la fesele lui bine conturate și de la coapsele care se curbau grațios sub ele către gambele lui lungi, strângând ochii. Voia să-și ia timpul necesar și să savureze pe deplin momentul, dar nu avea timp de pierdut. Asta pentru că şi Koi, incapabil să suporte ruşinea, încerca să-și pună rochia în grabă. Ashley își ridică din nou privirea și deschise gura.

– Koi.

– Da?!

Koi, care era pe punctul de a-și trage rochia peste cap, se sperie și întoarse capul. Ashley continuă cu un zâmbet relaxat.

– Trebuie să-ți pui mai întâi jartiera de nuntă.

– Poftim?!

Abia atunci Koi își dădu seama ce era jartiera aia de pe rochie. Era o jartieră de nuntă. Fața i se înroși de parcă era gata să explodeze, în timp ce ținea în mână jartiera aceea elegantă, dar totuși obscenă, care era accentuată de o panglică albastră pe dantelă albă.

– Scoate-ți și șosetele.

– B…bine…

Acum nu mai putea da înapoi. Koi și-a dat jos în grabă șosetele și a pus în loc pantofii de nuntă care erau așezați acolo. Ashley îl privea în tăcere în timp ce el se apleca și trăgea jartiera de la degetele de la picioare până la coapse. Dacă şi Koi ar fi ezitat în acel moment, ar fi trebuit să îmbrace rochia a doua zi. Dar Koi era atât de ruşinat, încât a îmbrăcat rochia cât de repede a putut, cu disperare.

Ar fi frumos să poarte doar centura de jartiere, s-a gândit Ashley în timp ce se uita la Koi, care abia reușise să-și pună rochia. Hai să facem asta data viitoare. Nu-l pune să poarte lenjerie intimă, pune-l doar să poarte tocuri înalte și o centură de jartiere.

Când nu a mai putut suporta, Koi s-a ridicat în picioare, cu fața spre el. Rochia de mireasă era comandată special de Ashley. Rochia lungă avea multe straturi de țesătură, dar picioarele lui Koi se vedeau clar prin dantela subțire.

Ce fac cu fermoarul din spate?

Era pe punctul de a-și întoarce mâna și a încerca să-l ridice când Ashley s-a ridicat brusc în picioare. În timp ce Koi, care se oprise, se uita la el, l-a văzut venind direct spre el.

Un pas, încă un pas.

Ashley, care se apropiase, i-a zâmbit strălucitor. Koi i-a zâmbit și el înapoi, dar, brusc, Ashley s-a aplecat, a apucat tivul rochiei lui Koi și s-a băgat sub fustă.