Ashley Miller, care a venit la serviciu la ora firească, era văzut îndreptându-se direct spre biroul său, iar secretara lui a intrat repede înăuntru. Văzându-l venind la muncă în fiecare dimineață cu o cafea espresso cu patru doze, unii angajați, inclusiv secretara, șopteau: “De asta are un temperament atât de rău”. Azi, Ashley Miller, care a aruncat paharul de hârtie gol în coșul de gunoi, răsfoia documentele de pe biroul său pentru a-și verifica lista de sarcini, iar secretara și-a dres gâtul pentru a-i atrage atenția.

– Vă voi prezenta programul de azi.

Ashley nu a scos un cuvânt cât timp secretara vorbea. Părea să răsfoiască în mod firesc documentele legate de proces de pe biroul său, dar s-a oprit când secretara a terminat de vorbit.

– Există vreo echipă disponibilă acum?

– Poftim?! A, da.

La întrebarea bruscă, secretara s-a gândit repede și a răspuns.

– Procesul Simpson Motors s-a încheiat săptămâna trecută. Toți membrii echipei au plecat în vacanță, dar toți urmează să se întoarcă mâine.

– Bine.

Ashley a dat scurt din cap și a deschis gura.

– Imediat ce echipa va fi completă, pregătește-te pentru proces. Voi porni procesul.

Secretara a făcut o pauză, dar în curând a așteptat următoarele cuvinte cu o expresie calmă. Dar cuvintele următoare au zguduit-o pentru o clipă.

– Logodnicul meu a fost ofensat.

În cazul unui conflict între rezidenți, se ia o decizie după colectarea opiniilor printr-o adunare generală și primirea unor scuze sau aplicarea unor sancțiuni. Dar Ashley Miller nu era atât de democratic.

– Dă-i în judecată pe toți locatarii condominiului pentru încălcarea Legii împotriva discriminării.

– Pe toți?

– Pe toți.

Ashley a confirmat întrebarea pusă. Ochii lui violet s-au întunecat.

– Trebuie să le arăt cu cine s-au pus.

Secretara ezită o clipă, apoi ridică cu grijă o obiecție.

– Vei fi eliminat din societate.

Ashley zâmbi pentru prima dată. Dar tot ce făcu era să-și strâmbe colțurile gurii.

– Crezi că îmi pasă de asta?

– Nu…

Secretara își întoarse privirea și a spus zâmbind şiret:

– Totuși, să-ți faci atâția dușmani deodată e cam… Mă întrebam dacă nu o să regreți mai târziu.

– Dar când se va întâmpla ceva dificil, eu voi fi primul la care vor apela, a spus Ashley cu un rânjet.

– Știi care este cel mai de temut lucru pentru cei bogați?

În timp ce secretara îl privea încordată, Ashley își întinse ușor mâinile și dădu răspunsul.

– Este pierderea banilor.

─ ▪ ─

Ce naiba mai face din nou nebunul ăsta?

Ariel se încruntă în timp ce verifica mesajul de pe telefon. Mesajul era de la o colegă jurnalistă apropiată și conținea informația că Ashley Miller pregătea un proces împotriva locatarilor din blocul în care locuia. Nu era încă publicat, dar sursa era de încredere. Ariel i-a răspuns pur și simplu colegei sale, care se întreba ce se întâmplă, că îi era recunoscătoare pentru că o informase.

Motivul pentru organizarea unui astfel de proces atât de brusc este…

– Îmi pare rău că am întârziat!

Ariel a zâmbit în timp ce se uita la prietenul ei care a intrat în fugă, gâfâind.

Probabil are legătură cu tipul ăsta.

– Bine ai venit, Koi.

Cei doi, stând faţă în faţă la o masă în aer liber din cafenea, au început să vorbească firesc.

– Ai așteptat mult? Îmi pare rău, am încercat să vin repede.

Ariel clătină din cap către Koi, care verifica repede ora.

– Nu, am venit mai devreme pentru că mai aveam timp. Trebuia să verific articolele, așa că e în regulă.

După ce a comandat pur și simplu băuturi de la chelnerul care se apropia, Ariel a continuat.

– Nu s-a întâmplat nimic special? Ce mai faci?

– O, mă simt bine. Tu ce mai faci?

După ce au schimbat saluturile de rutină, Ariel a adus subtil în discuție subiectul principal.

– Există vreo problemă majoră cu locuinţa în care stai acum?

– Poftim?! Păi…

Așa cum se aștepta, Koi nu a putut răspunde imediat și a ezitat. Ariel a înțeles repede situația din cuvintele care au urmat cu ezitare.

Desigur, ca prietenă, Ariel nu putea tolera ca şi Koi să fie tratat așa. Dar să dea în judecată toți locatarii, nimeni altcineva în afară de Ashley Miller nu ar face așa ceva.

Este cu adevărat nebun după Koi.

Ariel, care era impresionată în sinea ei, și-a schimbat repede părerea când a văzut fața abătută a prietenului ei.

Ce noroc că un câine turbat este de partea prietenului meu.

S-a felicitat pe sine și, pe de altă parte, i-a dat o palmă pe braț lui Koi.

– E în regulă, nu-ți face griji. Ash a spus că e în regulă, aşa e? Atunci asta e tot ce contează. Mai mult decât atât, ți-ai rezervat timpul cum se cuvine azi?

Când a schimbat repede subiectul, Koi a dat din cap.

– Da, mă întâlnesc cu Sarah.

– Așa este.

Ea a continuat cu o expresie satisfăcută.

– Și Sarah vrea să te cunoască în calitate de prietenă, așa că poți să te simți comod când te întâlnești cu ea. A spus că e rar să găsești pe cineva care comunică atât de bine ca tine și că vrea neapărat să te revadă.

– Păi… Și eu sunt fericit, sincer.

Koi roși și se scărpină în cap. De fapt, nu putuse dormi noaptea trecută, pentru că era atât de emoționat. Ce vești îmi va da Sarah azi? Povestea pe care am auzit-o data trecută era, de asemenea, interesantă.

– Să mergi în spațiu e cu adevărat uimitor.

În timp ce Koi suspină și mormăi în sinea lui, Ariel spune firesc.

– În zilele noastre, oricine poate merge dacă are bani, nu-i așa? De ce nu-i spui lui Ash? Că vrei să mergi și tu.

Auzind aceste cuvinte imprevizibile, Koi a rămas îngrozit și a dat din cap.

– Cum pot să spun asta… Costă o grămadă de bani să ajungi în spațiu.

– Ash va da faliment?

Ariel se încruntă vizibil. Koi se sperie și spuse: “Nu e asta”, cu o expresie ruşinată.

– E cam mult să ceri atâția bani… Căsătoria este un eveniment pentru noi doi, dar spațiul nu este.

Ariel se opri la aceste cuvinte imprevizibile. Oare Koi se gândește să plece singur în spațiu?

Koi a continuat să vorbească:

– Ca să strâng banii ăia, ar trebui să repar o sută de case, nu, o mie de case. Probabil că tot nu va fi de ajuns…

Ariel deschise gura după o pauză, văzându-l din nou suspinând.

– Koi, nu te gândești să pleci în spațiu cu Ash?

– Poftim?! Cu Ash?

Ochii lui Koi se măriră și el negă imediat.

– Cum aș putea face asta?! Ash e ocupat.

Totuși, ar fi fericit dacă i-aș cere să mergem împreună.

Dacă era Ashley, ar fi renunțat la firma de avocatură și ar fi încercat să se urce într-o navă spațială alături de Koi. Poate că şi Koi știe asta și încearcă să nu o spună? Ariel și-a amintit brusc ceva, dar a respins repede gândul când a văzut fața lui Koi care o privea.

El nu e genul care să se gândească atât de departe.

Ariel era pierdută în gânduri pentru o clipă. Ce ar trebui să fac? Simt că vreau doar să mă prefac că nu știu, dar de data asta le-a dat chiar și surorilor un avion privat, iar de data asta era destul de generos.

După ce s-a gândit o vreme în timp ce bea cafea, a ajuns repede la o concluzie. Dacă e un nebun care e atât de îndrăgostit de prietenul meu, încât nu-i pasă de nimic, nici asta nu e rău. În plus, el îl tratează foarte bine pe Koi. Când mă gândesc așa, nu am niciun motiv să-l urăsc.

– Hei, Koi.

Ariel a zâmbit și a început.

– De ce nu-i spui lui Ash? Să mergeți împreună în spațiu. Atunci nu va mai fi doar evenimentul tău, nu-i așa?

– Așa e, dar Ash e foarte ocupat încercând să plece la timp de la serviciu…

Uneori vine la muncă în zori, și îmi pare atât de rău pentru el de fiecare dată, se gândi Ariel, văzându-l pe Koi suspinând.

– E bine să fii grijuliu, dar, oricum, asta e ceva ce trebuie să decidă Ash, aşa e? E nevoie să discutați despre asta.

Inima lui Koi era, de asemenea, mișcată de sugestia amabilă. De fapt, Koi ar fi și mai fericit dacă ar merge în spațiu cu Ashley.

– Dacă e prea ocupat, va spune că nu poate, Ash va spune asta.

– Așa e, exact așa.

Ariel a reacționat imediat la cuvintele lui Koi, pe care acesta le mormăia în sinea lui. Koi a roșit și a zâmbit ruşinat.

– Mulțumesc, atunci o să vorbesc cu el.

– Da, te-ai gândit bine.

Ariel simți că a terminat o sarcină importantă și își relaxă umerii. Lucrurile bune sunt bune. La urma urmei, se vor căsători și vor avea copii.

Desigur, dacă Ariel ar fi știut despre diversele lucruri perverse pe care Ashley i le cerea lui Koi, probabil că nu i-ar fi spus niciodată acest lucru, dar, din păcate, ea nu știa.

– A, Elle! Koi!

Sarah apăru la timp și se alătură lor. Și au avut o conversație plăcută timp de peste două ore, mâncând și bând ceai.