Zvonul s-a raspândit atât de repede încât, de multe ori, oamenii auziseră deja că Ashley era respins înainte să afle că el îi mărturisise dragostea sau îl sărutase pe Koi. Drept urmare, întregul liceu era în fierbere, toată lumea vorbind despre Ashley.

– Era respins din nou? Ashley Miller?

– Eşti sigur că nu e vorba de alt Miller?

– Mai întâi Elle, iar acum asta? Nu se poate!

– Se spune că a invitat un băiat în oraş. Normal că era respins.

– Cred că despărţirea de Elle l-a afectat foarte tare.

– Vai de mine.

– Sincer, acum e cam trist.

– Da, înainte părea atât de grozav.

– Sunt total dezamăgită.

Ashley şi restul echipei de hochei pe gheaţă au privit în tăcere cum fetele se îndepărtau, vorbind între ele. Bill era primul care a luat cuvântul.

– Ash, nu crezi că ne datorezi o explicaţie?

Toţi şi-au îndreptat privirile spre Ashley. El a zâmbit amar şi părea ruşinat.

– I-am mărturisit ce simt şi eram respins. Atât.

Ceilalţi au schimbat priviri, iar în cele din urmă unul dintre ei nu s-a mai putut abţine.

– Stai… dar… de ce i-ai mărturisit lui Koi?

– Da, cum poţi să faci asta cu alt băiat?

Ca majoritatea oamenilor, nu puteau sa înţeleagă ideea că două persoane de acelaşi sex – care nu erau Alfa sau Omega – se plac reciproc. Poate era din cauza că cealaltă persoană era Ashley Miller. Chiar şi Koi avusese aceeaşi reacţie la început, aşa că poate asta era doar normal.

Motivul pentru care Ashley a putut sa-şi accepte sentimentele atât de uşor era că mediul era diferit de al lor. Ar fi văzut lucrurile altfel dacă părinţii lor nu erau Beta? Ashley se gândi la această întrebare fără răspuns, apoi o alungă din minte.

– Aşa s-a întâmplat. Sa-ţi placă cineva nu merge aşa cum vrei tu.

– Adevărat.

Bill dadu din cap în semn de aprobare şi se cufundă în gânduri alături de ceilalţi. Nu trecu mult pâna când zâmbi ca de obicei şi vorbi din nou.

– Ei bine, nouă nu ne pasă. De cine îţi place?

– Da. Eşti prietenul nostru.

– La fel şi pentru mine.

– Şi eu.

Aceşti baieţi, care aveau întotdeauna o excelentţ colaborare, s-au reunit din nou pentru a-l susţine pe Ashley. El a zâmbit, recunoscător prietenilor săi.

– Mulţumesc.

– Pentru ce? Nu contează!

Unul dintre ei şi-a frecat nasul, puţin mândru, apoi a facut brusc o grimasă.

– Dar de ce a făcut şi Koi asta?

Un alt baiat a intervenit.

– Da, de ce te-a refuzat? Adică, relaţiile dintre baieţii Beta nu sunt foarte fireşti, dar nici nu sunt ceva nemaiauzit.

– Sigur sunt o mulţime de oameni care ţi-ar spune da chiar dacă ai fi bărbat.

– Nu-i aşa? E vorba de Ashley – toţi am face-o, nu-i aşa?

În timp ce ceilalţi dădeau din cap şi mormăiau în semn de aprobare, Ashley zâmbi. Ura faptul că îi minţea chiar şi pe aceşti prieteni ai săi, dar nu avea ce face. Era pentru binele lui Koi.

Îi va invita pe toţi la nuntă într-o bună zi.

Aşa că a decis sa-şi ceară scuze – în felul lui – şi a raspuns firesc:

– Koi spune că nu înţelege cum doi baieţi pot să se placă unul pe celălalt.

– Ah!

– Nu se poate, serios?

– Nu credeam că şi Koi ar fi atât de îngust la minte.

Strigăte şi exclamaţii au izbucnit din toate parţile. Ashley Miller, idolul echipei de hochei pe gheaţă, respins de două ori la rând – aşa ceva pur şi simplu nu se întâmpla. Ashley a ramas calm.

– Probabil că nu m-am străduit suficient.

Prietenii care vorbiseră fără încetare despre Koi s-au liniştit. Ajustându-şi cureaua rucsacului, Ashley a continuat.

– O să mă străduiesc mai mult. Aşa că e în regulă.

Reacţia lui surprinzător de calmă i-a lăsat confuzi, neştiind ce să spună. Ei s-au uitat unul la altul, neputând să-şi dea seama dacă vorbea serios. Ashley a vorbit primul.

– Oricum, mă duc la ore.

– A, da, sigur.

– Ne vedem mai târziu.

– Du-te.

Au răspuns în grabă, urmărindu-l pe Ashley cum se îndepărtează. Abia după ce a dispărut din vedere şi-au relaxat în sfârşit umerii şi au început să vorbească din nou.

– Cum a ajuns în starea asta…

Unul dintre ei a oftat adânc, iar prietenul de lângă el l-a întrebat:

– Ce vrei să spui cu asta? Te referi la faptul că şi Koi e băiat? Sau la faptul că îi plac baieţii?

– Ambele, cred.

Un altul s-a alăturat discuţiei, iar ceilalţi erau rapid de acord.

– Sincer, cred că şi Koi era destul de educat.

– Da. Probabil credea că sunt doar prieteni, apoi a auzit brusc asta.

– Totuşi, am avut senzaţia că lui Ash îi placea Koi. A spus înainte ca e drăguţ.

– Noi am spus asta, nu-i aşa? Nu cred că Ash a spus-o vreodată.

– Nu a spus-o direct, dar a lungit cuvântul drăguţ.

Toţi au dat din cap, şi acelaşi gând le-a trecut tuturor prin minte în acelaşi timp.

Stai… oare îl place de atunci?

S-a aşternut tăcerea, apoi cineva a mormăit cu un suspin.

– Tot nu-mi vine sa cred. Ashley e atras de baieţi?

Altcineva era de acord.

– Despărţirea de Elle probabil că l-a afectat foarte tare.

– Ar trebui să încercăm să-i împăcăm?

A întrebat cineva îngrijorat, dar altcineva l-a întrerupt repede.

– Hei, sentimentele lui Elle contează mai mult. Şi, în plus, nu ar trebui să ne amestecăm în relaţia altcuiva.

Vorbea ca cineva care a crescut cu un tată care ar fi făcut orice pentru soţia lui. Cel puţin, pe baza acelei experienţe de viaţă, asta era clar. Comentariul neobişnuit de sever îi determină pe ceilalţi să fie toţi de acord cu un “Am înţeles” colectiv.

– Totuşi, ar trebui să-l susţinem pe Ash.

– Da. E prietenul nostru.

– Atunci cine e de partea lui Koi?

Întrebarea i-a determinat să se oprească din nou, până când unul dintre ei a oferit o soluţie.

– Koi şi-a exprimat deja clar sentimentele. Aşa că noi respectăm asta. Şi îl susţinem în continuare pe Ash, indiferent ce s-ar întâmpla.

– Da, atâta timp cât nu e ilegal sau ceva de genul ăsta.

– Adică, doar nu o să-l răpească pe Koi şi să-l închidă undeva.

Ultima frază i-a determinat pe toţi să izbucnească în râs. Dintre toţi oamenii, Ashley Miller nu era cu siguranţă genul care să facă aşa ceva.

─ ▪ ─

– Mm…

Koi nu a putut sa-şi oprească geamătul care i-a scăpat în timp ce închidea strâns ochii. Ashley şi-a înclinat capul şi şi-a lipit buzele de cealaltă parte de data asta.

Un alt sărut. Koi nu mai putea gândi limpede.

Între ore, pur şi simplu nu se puteau abţine. Se furişau singuri, se sărutau, se atingeau. Era întotdeauna scurt, ca un moment care trecea, dar el nu se sătura. Azi, când unul dintre profesori a chiulit de la ore, Koi a primit un mesaj de la Ashley şi s-a furişat în spatele unei clădiri liniştite. Ashley l-a apucat în momentul în care a ajuns şi l-a acoperit de săruturi.

– Aah…

Când buzele lor s-au despărţit în sfârşit, Koi a expirat aerul pe care îl ţinea în piept şi şi-a odihnit capul pe pieptul lui Ashley. Nu putea sta în picioare fară ca să se sprijine de el. Mâna lui Ashley încă îi pipăia fundul, dar el se obişnuise deja cu asta.

Deci sărutul înseamna să atingi fundul…

Cam asta era tot ce gândea. Ar trebui să-i ating şi eu fundul lui Ashley…? Ideea i-a trecut prin minte, dar trupul său nu se mişca.

Avea încă nevoie de mult mai mult curaj pentru a ajunge acolo. Aşa că şi Koi a ramas tăcut şi l-a lăsat pe Ashley să-l atingă oriunde voia.

Oricum, era ceva mai important.

– Toată lumea a vorbit despre tine toată ziua… a mormăit Koi, încă ameţit, dar lui Ashley nu părea să-i pese.

– Serios? a răspuns el calm. Ce conta pentru el în acel moment era cât de mult îl putea atinge pe Koi cât timp îl ţinea în braţe. Îşi coborî capul sa-l sărute din nou, dar Koi se întoarse uşor şi întrebă:

– Nu te deranjează? Că toţi spun ce vor.

– Nu prea. Nu-mi pasă.

Ochii lui Ashley erau fixaţi pe buzele lui Koi. Ar trebui să-mi bag mâna în blugii lui? Sunt destul de largi, ar trebui să funcţioneze. Vazând asta, Koi mormăi, ruşinat:

– Adică, da, eu sunt cel care a spus că putem… dar totuşi…

Îşi dădea seama că Ashley se prefacea că nu-l deranja, iar asta determina ca situaţia să fie şi mai rea. Poate că într-adevăr nu-l deranja. Probabil că lui Ashley nu-i păsa ce spuneau ceilalţi. Dar Koi nu era la fel.

– Eşti atât de grozav şi de uimitor, iar ei vorbesc despre tine în felul ăsta… mă înfurie.

Ashley voia să strige că nu era adevărat. Cum putea cineva să fie un iubit atât de minunat încât să suporte zvonuri îngrozitoare doar pentru tine? Vazându-l pe Koi muşcându-şi buza de enervare, Ashley spuse:

– Atâta timp cât tu ştii ca sunt grozav şi uimitor, asta e suficient.

Koi ezita, apoi îl privi cu atenţie. Ashley, de parcă ar fi aşteptat momentul acela, îi fură un sărut şi zâmbi.

– Atâta timp cât sunt grozav şi minunat pentru tine, sunt fericit.

Desigur. Pentru Koi, nimeni nu era mai grozav decât Ashley. Nimeni nu era vreodată. Pieptul i se umplu de emoţie şi, în cele din urmă, deschise gura. Totuşi, îi trebuia mult curaj să spună cuvintele:

– Îmi plce de tine, Ash.

Mărturisirea timidă şi bâlbâită îl determină pe Ashley să zâmbească, apoi îşi strecură mâna în pantalonii lui Koi şi îi apucă fundul.