– Păi… bine.

Koi încetă să mai dea din cap și își fixă privirea asupra lui Ashley. Ashley îl privi drept în ochi și îi spuse cu fermitate:

– Dacă tatăl tău te amenință din orice motiv, contactează-mă imediat și vino la mine acasă. Ai înțeles? Eu mă voi ocupa de restul.

Indiferent de orice altceva, asta era ceva de la care Ashley nu putea da înapoi. Trebuia să obțină un răspuns clar de la Koi.

Când Ashley a continuat cu un “Bine?” spus în șoaptă, Koi a clipit de câteva ori înainte de a da din cap ezitant.

– Bine.

Sub privirea neclintită a lui, Koi nu a avut de ales decât să promită din nou.

– O voi face.

– Bine.

Abia atunci Ashley a dat din cap și a răsuflat ușor. Era ușurat că şi Koi era de acord, cel puțin. Koi gândea la fel, dar tot nu putea accepta soluția propusă de Ashley.

– Ash… totuși, să spui că te-am părăsit, asta e pur și simplu…

– Koi.

Ashley îl întrerupse blând.

– S-a decis deja. Nu există altă cale. Dacă nu-ți place, atunci propune o idee mai bună.

Koi se opri ca și cum s-ar fi gândit, apoi ochii i se luminară de o inspirație bruscă.

– Ce-ar fi să spui tu că m-ai părăsit?

– Eu eram cel care ți-a mărturisit dragostea.

Răspunsul instantaneu îl lăsă pe Koi mut. Ashley zâmbi ușor, amuzat.

– Ți-am mărturisit dragostea, iar apoi te-am părăsit? Asta m-ar determina să fiu un nemernic, nu-i așa? Asta e și mai rău.

– Păi…

Acum că se gândea la asta, chiar așa era. Koi se înroși și mormăi:

– Scuze.

Ashley îl găsi prea adorabil și se aplecă să-l sărute din nou. Buzele lor se atinseră ușor, iar când Ashley se retrase, Koi îl privi, cu ochii deja amețiți.

Ashley zâmbi și îi linse ușor buzele.

Koi a tremurat și a închis ochii. Cu Ariel, lăsase neînțelegerea să treacă, pentru că îi părea inutil să o corecteze. Dar acum, gândindu-se că va trebui să spună tuturor că era părăsit, i se părea puțin ridicol. Totuși, când s-a uitat la fața lui Koi – a meritat.

Știi asta, Koi? Ești singurul pentru care aș merge atât de departe.

Îi mușcă jucăuș buza lui Koi, apoi se retrase. De data asta, îl întrebă serios:

– Koi, te-ai gândit vreodată să-ți denunți tatăl?

Koi, încă amețit, s-a întors repede la realitate. După un moment de gândire, a dat din cap.

– Dacă o fac… voi ajunge într-un centru de reeducare.

Nu ar mai putea să continue studiile sau să se înscrie la facultate. Și, mai presus de toate, nu voia să fie despărțit de Ashley.

Ashley îi citea gândurile, așa că nu a insistat. Dar gândul că cineva atât de drag lui trebuia să rămână într-un loc atât de periculos îl sfâșia pe dinăuntru.

“Dacă am fi adulți, te-aș lua și aș fugi cu tine chiar acum.”

Dar, oricât de matur s-ar fi comportat, Ashley era doar un elev de liceu. Doar un copil cu un tată bogat. Acea bogăție și putere nu-i aparțineau.

De aceea, asta… asta era tot ce putea face.

Tot ce putea să-i spună era să-l sune și să vină la el acasă.

Ashley era dureros de conștient de neputința lui, iar disprețul de sine a pus stăpânire pe el.

– Îmi pare rău, Koi. Că nu pot să te protejez.

Mormăi el, de parcă doar rostirea acestor cuvinte îi provoca durere. Koi scutură imediat din cap.

– Nu.

Îl privi pe Ashley cu sinceritate deplină.

– Am nevoie doar de tine.

Ashley nu se putu abține să nu râdă, chiar și într-o astfel de situație. Cu un zâmbet dulce-amar, îi șopti înapoi:

– Și eu.

De data asta, înainte ca buzele lor să se atingă, Koi închise ochii primul.

Ashley îl sărută ușor și încercă să-și strecoare limba înăuntru, dar eșuă din nou. Renunță cu un suspin și ridică capul, folosindu-și degetul mare pentru a șterge ușor saliva rămasă pe buzele lui Koi.

– Koi, crezi că… motivul pentru care nu poți mirosi este din cauza tatălui tău? Adică…

Se strădui să găsească cuvintele potrivite, dar Koi scutură din cap.

– Nu. Nu e din cauza bătăilor.

– Atunci…

Ashley părea că vrea să întrebe mai multe, dar se opri. Dacă Koi nu aducea el însuși vorba, el nu voia să-l preseze. Poate că asta era cea mai adâncă cicatrice a lui Koi.

Dacă Ashley nu s-ar fi trezit, dacă nu ar fi decis să rămână alături de Koi, acesta ar fi putut ascunde asta pentru totdeauna.

Ashley jură să nu repete greșeala de mai devreme și lăsă lucrurile așa cum erau.

– Ar trebui să te întorci acum, Koi.

Vocea lui se înmuiase.

– Dacă stai afară prea târziu, tatăl tău va afla… și, în acest moment, ești complet îmbibat de mirosul feromonilor mei.

– S…serios?

Koi intră în panică și își duse brațul la nas. Mirosi instinctiv, apoi își aminti – nu simțea niciun miros – și își lăsă brațul jos.

– Bine, atunci… plec.

– Bine.

Koi îl privi pe Ashley încă o dată înainte de a deschide ușa mașinii. În timp ce cobora de pe scaunul pasagerului, Ashley ieși și el din mașină pe partea șoferului. Koi, confuz, se opri pe trotuar și se uită înapoi.

Ashley îi întâlni privirea și spuse:

– De data asta, o să te privesc cum pleci.

De obicei, Koi era cel care stătea și privea mașina lui Ashley dispărând. Dar nu și în seara aceea. Auzindu-l pe Ashley spunând asta, Koi ezită, apoi dădu din cap.

– Bine.

Ashley o să-mi păzească spatele.

Doar gândul ăsta i-a umplut inima de bucurie, iar fața i s-a luminat de fericire.

– La revedere, Ash!

– Ai grijă, Koi.

Ashley ridică mâna și îi făcu un mic semn cu ea. Koi zâmbi larg și se întoarse.

Nu își dăduse seama niciodată cât de liniștitor era să simtă că cineva îl privește din spate.

Simplul fapt că știa că Ashley era încă acolo îi determina pașii mai ușori ca niciodată.

A făcut câțiva pași, apoi s-a uitat înapoi – iar Ashley era încă acolo.

Văzându-l zâmbind de parcă ar fi vrut să-i spună “Nu-ți face griji”, Koi s-a întors din nou cu fața înainte… dar, după încă câțiva pași, s-a uitat încă o dată înapoi.

Ashley a observat acest lucru și și-a amintit de un videoclip pe care îl văzuse odată. I-a amintit de momentul în care un animal sălbatic rănit este eliberat înapoi în natură.

Modul în care se uita înapoi la persoana care îl îngrijise.

Această imagine i-a venit în minte, iar Ashley a zâmbit. Apoi, Koi s-a oprit din nou din mers și s-a uitat înapoi.

Ashley i-a zâmbit încă o dată – liniștitor, cald.

Dar de data asta era diferit. Koi a ezitat, apoi s-a întors brusc și a fugit înapoi. Văzându-l alergând cu viteză maximă, Ashley s-a ridicat din locul în care stătea rezemat de mașină.

– De ce…

A deschis gura să întrebe, dar înainte să apuce să rostească cuvintele, Koi s-a ridicat pe vârfuri și și-a aruncat brațele în jurul gâtului lui Ashley și îl sărută, direct pe buze.

Ashley era cu adevărat luat prin surprindere. Nu-și imaginase asta. Koi, inițiind un sărut? Alergând spre el și aruncându-se în brațele lui?

Înțelese ce înseamnă să-ți spună cineva că şi creierul tău nu mai funcționează.

Koi și-a lipit buzele ferm de ale lui Ashley, apoi s-a retras. Când picioarele lui au atins pământul, brațele i-au căzut, iar ei s-au privit în tăcere.

Fața lui Koi s-a înroșit. Realizând ce tocmai făcuse, s-a întors repede să fugă.

Dar Ashley îl apucă de braț și îl trase înapoi. Koi se împiedică și se lovi direct de pieptul lui, iar Ashley îl prinse – apoi îl sărută din nou, cu patimă.

Ah.

Ashley s-a aplecat peste el, iar Koi s-a lăsat pe spate, deschizându-și instinctiv buzele. Ashley a profitat de ocazie.

– Mm…

Un geamăt șoptit se auzi între buzele lor. Limba lui Ashley se strecură în gura lui Koi, împletindu-se cu a lui, lingând și apăsând.

Koi închise ochii strâns, sprâncenele fiind încruntate, fiecare mușchi din trupul său fiind încordat de tensiune. Senzația alunecoasă a salivei lor amestecate îi golise mintea.

Respirația îi deveni neregulată, pieptul și umerii ridicându-se și coborând în timp ce gâfâia.

Ashley și-a înfășurat limba în jurul celei a lui Koi, mângâind-o, în timp ce mâna lui a alunecat în jos pentru a-i apuca fundul lui Koi. Koi s-a crispat surprins.

Dacă Ashley nu l-ar fi ținut atât de strâns de talie, ar fi căzut.

– Te iubesc, Koi.

Ashley mormăi cuvintele, atingând buza inferioară a lui Koi. Respirația lui era la fel de fierbinte și grea ca a lui Koi.

Koi ezită, apoi își ridică tremurând mâna spre ceafa lui Ashley.

– Mm…

În clipa în care Koi l-a îmbrățișat, Ashley l-a strâns într-o îmbrățișare aprigă, brațele lui încleștându-se strâns în jurul taliei lui.

Koi rămase fără suflare, iar Ashley se aruncă din nou asupra lui, cu limba pătrundând adânc. Gurile lor se întâlniră fără niciun spațiu între ele, limbile se împletiră și buzele se umeziră.

Cu piepturile lipite unul de altul, Koi s-a pierdut complet în sărut.

Deci asta… asta înseamnă să săruți cu adevărat.

În starea lui confuză, realizarea l-a lovit. Cât de mult se abținuse Ashley. Și că, dacă Ashley ar fi vrut cu adevărat, l-ar fi putut devora pe tot – până la os – fără efort.

Gândul acela îi provocă un fior pe șira spinării lui Koi… dar undeva în pieptul său, simți și un fior tremurător de anticipare.